Când un ONG ajuns la putere cu doar 12% voturi începe să vorbească senin despre „creșterea acțiunilor minoritare” la companiile strategice ale României, nu mai trebuie să fim atenți la reformă, ci la predarea țării către străini. USR nu guvernează România, ci o pregătește pentru livrare.
Declarațiile lui Dominic Fritz sunt (cred că pentru prima dată) sunt atât de sincere încât devin al naibii de periculoase.
Guvern fanariot în 2026
Într-un articol publicat miercuri, 21 ianuarie, scriam că actuala putere nu este animată nici de strategie, nici de interes național, ci de un reflex vechi, fanariot: plătești tribut celui care te ține în scaun.
Spuneam ieri că USR, partid cu ADN de ONG militant („niște procesomani”, cum le-a zis un vechi magistrat, retras din activitate), ajuns la guvernare pe ușa din dos a alegerilor, se comportă deja ca un proprietar, nu ca un partener. Că fanariotismul nu mai este o metaforă, ci începe să arate suspect de mult a program politic.
Declarațiile recente ale lui Dominic Fritz nu doar că validează această teză, dar o duc într-o zonă explicită, aproape cinică. Invitat să le vorbească românilor despre viitor, liderul USR a explicat cu subiect și predicat care este „misiunea” formațiunii sale: nu administrarea statului, nu consolidarea lui, ci pregătirea activelor pentru piața externă.
Profitând de un context geopolitic tulbure și de oboseala publicului, Fritz a ales să spună lucrurilor pe nume. Doar că a făcut-o folosind un limbaj șerpesc, suficient de alunecos încât să poată fi negat, la o adică. Ia fiți atenți! Chestionat pe tema bugetului României pentru 2026, șeful USR a anunțat senin:
„Acest buget va fi în continuare un buget de disciplină bugetară. (…) De la Hidroelectrica până la Romgaz, în foarte multe cazuri putem să creștem acțiunile minoritare”.
Ce companii vrea Fritz
La prima vedere, formularea pare tehnică, plictisitoare, aproape inocentă. În realitate, este un manual de privatizare mascată. „Creșterea acțiunilor minoritare” nu-i altceva decât începutul pierderii controlului statului asupra companiilor sale strategice. Orice om care a condus măcar o dată o firmă, a avut pe mână o afacere știe asta. Bursa nu e un panou de afișaj, ci o piață liberă, care nu are patriotism.
Fritz nu ne spune „vindem companiile de stat”, pentru că știe că reacția publică ar fi explozivă. În schimb, el vorbește despre „parteneriate” și „joint ventures”. Tradus din limba de lemn a corporatiștilor de „10 august”, mesajul este limpede: bijuteriile statului român sunt pregătite pentru integrarea în structuri mai mari, controlate de străini.
Lista nu este întâmplătoare și liderul USR a făcut-o publică, să se știe ce vrea elita globalistă de la România: Hidroelectrica, Romgaz, Nuclearelectrica – adică, exact coloana vertebrală a securității energetice naționale. Iar pe zona de apărare, Romarm S.A, visul umed al marilor jucători europeni care ar vrea acces la capacități construite …cu bani publici românești.
Toate aceste companii sunt bifate de USR, toate trebuie „optimizate”, toate sunt bune de pus pe tarabă, cu eticheta elegantă de „reformă”.
Iar ca argument suprem, ni se aruncă în față mantra: „Avem nevoie de mai mult know-how privat”. De parcă România ar fi o țară de analfabeți industrial, nu un stat care a construit singur hidrocentrale, reactoare nucleare și capacități de producție strategică. De parcă problema ar fi lipsa de inteligență a inginerilor și managerilor români, nu lipsa de voință a conducătorilor politici.
Privind toate acestea, devine limpede cine conduce cu adevărat coaliția toxică PSD-PNL-USR-UDMR. Ilie Bolojan nu este locomotiva, ci vagonul. Acum ne dăm seama că nu el l-a dus pe Dominic Fritz în vizite externe, astă-toamnă, ci a fost taman invers. Fritz l-a plimbat pe premierul liberal prin cancelariile occidentale, unde s-a bătut palma pentru angajamente asumate de USR, dar plătite de contribuabilul român.
Ilie Bolojan, livratorul de la Glovo al elitei globaliste
Vorba unui comerciant din Piața Obor – „Ilie Bolojan nu negociază, el livrează comanda, e ca ăia de la Glovo”.
Pentru tot mai mulți români, inclusiv dintre cei care în 2024 au mers după fentă, este din ce în ce mai clar că USR nu a venit la guvernare ca să repare România, ci ca să o vândă pe bucăți. Sub pretextul disciplinei bugetare și al reformei, ni se pregătește cea mai mare operațiune de cedare a controlului economic din istoria acestei țări.
Exact ca în epoca fanariotă: domnul rămâne în funcție, stăpânii sunt mulțumiți, iar țara plătește.
Diferența este că, astăzi, tributul nu mai pleacă în galbeni, ci în acțiuni, contracte și control strategic. România a ajuns un stat vândut la bucată, cu factură și termen de livrare.
