Liderii europeni sunt paralizați de incapacitatea de a lua în considerare acțiunile independente – fără sprijinul SUA sau chiar împotriva dorințelor SUAUE s-a confruntat în repetate rânduri cu aceeași alegere: să accepte o altă cerere scandaloasă a președintelui american Donald Trump sau să-și folosească puterea pentru a impune sancțiuni asupra încălcărilor comise de Washington.
De fiecare dată, liderii europeni au ales prima opțiune, în convingerea că, dacă vor căuta să-i intre în grații lui Trump, vor evita posibilitatea unor consecințe și mai grave, relatează Financial Times.
Dar, procedând astfel, au permis acumularea unor prejudicii considerabile: acceptarea unor modificări tarifare extrem de dezechilibrate și abandonarea principiului națiunii celei mai favorizate; interferența în alegerile europene și presiuni pentru (de)reglementare în favoarea tehnologiei americane; și asumarea întregii sarcini financiare de a ține în frâu ambițiile imperiale ale Rusiei.
Cu cât UE plătește mai mult pentru supunere, cu atât rațiunea sa strategică devine mai puțin convingătoare. Liderii europeni sunt paralizați de incapacitatea de a lua în considerare acțiunile independente – fără sprijinul SUA sau chiar împotriva dorințelor SUA.
Acest complex de inferioritate este nejustificat. Contribuie la efortul administrației Trump de a submina curajul european în a merge pe propria cale, în loc să urmeze dictatele SUA.
În abordarea comercială, UE ar putea riposta pe măsură, de exemplu refuzând serviciilor digitale americane profiturile enorme pe care le realizează pe piața sa. Opoziția crescândă din Parlamentul European față de ratificarea „acordului comercial” UE-SUA din vara trecută, în timp ce Trump amenință Groenlanda, trimite semnalul corect.
De la creșteri ale cheltuielilor comune până la o monedă digitală, UE dispune de instrumente care pot schimba regulile jocului. Dacă ar putea să-și învingă teama de a pierde, ar putea folosi o politică de „cumpărare europeană” și economiile sale pentru a construi în câțiva ani o ofertă internă – de la inteligența artificială până la majoritatea armelor – așa cum China a demonstrat că este posibil.
În ceea ce privește probema securității, de ce crede cineva că America ar veni în ajutorul unei regiuni care se dovedește a fi o pradă ușoară decât una dispusă să riposteze atunci când este provocată? Gândirea strategică adevărată pentru europeni nu înseamnă să se lingușească, ci să clarifice pentru ce sunt dispuși să lupte.
