În ultimii trei ani, Rusia a folosit rachete și drone pentru a localiza și distruge infrastructura vitală din Ucraina. Orice om zdravăn la minte înțelege că aceste atacuri sunt acte de război, chiar dacă Vladimir Putin le descrie parte a unei „operațiuni militare speciale”.
Totuși, atunci când Rusia vizează o serie de vecini europeni, Occidentul recurge la propriile eufemisme pentru a evita să recunoască direct ceea ce face Putin.
Luna trecută, cablul electric submarin Estlink 2, care leagă Estonia de Finlanda, membră a Uniunii Europene și a NATO, a fost întrerupt brusc. Cel mai înalt oficial al UE în materie de politică externă a descris incidentul oarecum sec și fără a învinui în mod explicit agenții ruși, relatează The Atlantic. Evident, tăierea unei linii electrice este o formă mai puțin evidentă de agresiune decât invazia Ucrainei. Cu toate acestea, firul comun este că Rusia folosește forța pentru a submina independența unei țări.
Cablurile submarine au fost vitale pentru suveranitatea Estoniei, o fostă republică sovietică care se învecinează cu Rusia și care are nevoie disperată să mențină canale de energie și de comunicații departe de Moscova.
La scurt timp după sabotarea Estlink 2, autoritățile finlandeze au sechestrat petrolierul Eagle S, care se afla în drum de la Sankt Petersburg către Egipt. Înregistrată în Insulele Cook din Oceanul Pacific, nava face probabil parte din așa-numita flotă fantomă a Rusiei – o colecție de petroliere sub pavilion străin pe care regimul lui Putin le folosește pentru a vinde petrol rusesc și pentru a evita sancțiunile economice internaționale.
Finlandezii au afirmat că Eagle S și-a târât ancora pe fundul Mării Baltice – „zeci de kilometri” – în încercarea de a rupe linia Estlink 2.
Oficialii europeni nu acceptă realitatea cu care se contruntă
Ciudat, în acest caz și în alte cazuri de pe continent, oficialii europeni sunt îngroziți să admită ceea ce se întâmplă. Colete ce au luat foc spontan sau au explodat în custodia companiilor aeriene de transport de marfă, probabil în pregătirea unei operațiuni mai ample care ar amenința multe aeronave.
Sabotorii au țintit o serie de alte active importante din punct de vedere strategic în Europa – fabrici de muniții, linii de cale ferată – împreună cu infrastructura civilă, cum ar fi depozitele și centrele comerciale.
Anchetatorii cred că Rusia se află în spatele atacurilor. În decembrie, UE a impus sancțiuni anumitor persoane și entități ruse ca răspuns la sabotajele recente. Însă comunicatul oficial a refuzat să folosească cuvântul război pentru a caracteriza operațiunile Moscovei din afara Ucrainei.
Cultura denaturării și negării
Incapacitatea de a descrie actele de război ca fiind acte de război face parte dintr-o cultură a denaturării și negării. De-a lungul generațiilor, factorii de decizie politică au creat multe subclase de conflict: războaie reci, acțiuni ale poliției, războaie hibride, războaie cibernetice.
Diferitele eufemisme servesc unor scopuri diferite. Putin preferă operațiunile militare speciale pentru că nu vrea să recunoască public că poartă un război brutal împotriva ucrainenilor. Mulți lideri europeni evită să descrie drept război campania de sabotaj a Rusiei în afara Ucrainei pentru că ar prefera să nu fie nevoiți să pregătească un răspuns.
Acesta este un război!
Oficialii europeni ar face mai bine să accepte cu sinceritate realitatea cu care se confruntă: invazia lui Putin în Ucraina este doar partea cea mai vizibilă a ceea ce pare a fi un război tot mai globalizat.
Identificarea faptului că Rusia se angajează în acte de război nu ar obliga UE sau țările individuale să riposteze imediat cu forță militară. Dar termenul de război și utilizarea lui i-ar putea face pe liderii europeni să se gândească mult mai mult la apărarea lor atunci când nu se pot baza pe Statele Unite.
Combinația dintre agresiunea lui Putin și indiferența lui Trump ar trebui să fie o oportunitate pentru Europa de a se ocupa de propria securitate. Primul pas este de a recunoaște deschis ceea ce se întâmplă deja: acesta este un război!