În decembrie, Volodimir Zelenski a călătorit la Washington solicitând personal ajutor militar și economic pentru Ucraina, dar a plecat cu mâna goală.
De mai bine de o lună, republicanii de la Capitoliu blochează o lege de cheltuieli de urgență care ar oferi aproximativ 60 de miliarde de dolari în fonduri noi pentru Ucraina. Ei vor aproba banii, au promis, doar dacă democrații vor face concesii majore în ceea ce privește politica de imigrare.
Vizita dezamăgitoare a lui Zelenski evidențiază problemele mai mari cu care se confruntă Ucraina. Contraofensiva mult așteptată de anul trecut nu a reușit să recupereze teritoriile pierdute în fața Rusiei, sprijinul public pentru Kiev în Occident este în scădere, iar conflictul se află într-un impas.
În același timp, dilema pentru factorii de decizie occidentali pare clară, notează Foreign Affairs. Pot continua să verse resurse în război în căutarea unei versiuni tot mai improbabile a victoriei. Sau pot reduce finanțarea, pot pune Kievul în defensivă și pot risca o pierdere ucraineană. Dar poate exista o altă opțiune, una care este în mare parte trecută cu vederea la Washington: victoria prin apărare.
Dacă Ucraina poate apăra teritoriul pe care îl controlează în următoarele luni folosind capabilități precum mine antitanc și fortificații de beton, poate refuza Rusiei calea spre victoria completă și poate chiar deschide ușa negocierilor.
Situația dificilă cu care se confruntă în prezent Occidentul este rezultatul unei gândiri maximaliste. Pe de o parte a dezbaterii se află cei care susțin că Ucraina nu poate fi victorioasă până când nu-și recuperează fiecare metru pătrat din teritoriul său, inclusiv cele șapte procente pe care Rusia le deține din 2014. Ar putea fi numit argumentul „victoriei prin retrocedare”.
De cealaltă parte se află cei care susțin că Statele Unite au cheltuit deja prea mult și că Ucraina ar trebui să ceară pacea acum, într-o abordare tradițională de tipul „pace, nu victorie”.Niciuna dintre aceste opțiuni nu este bună.
Există constrângeri reale cu privire la ceea ce Occidentul poate oferi Ucrainei pentru a-i permite să recupereze teritoriul. Opinia publică din Statele Unite și din Europa se opune unei finanțări suplimentare semnificative, iar stocurile de muniție occidentală sunt pe sfârșite.
Niciunul dintre echipamentele pe care Ucraina le solicită acum, inclusiv o versiune cu rază de acțiune mai lungă a sistemului ATACMS sau avioanele de luptă F-16, nu este posibil să schimbe această realitate în anul următor. Acestea fiind spuse, nu este nici momentul ideal pentru a căuta negocieri de pace.
Este puțin probabil ca Putin să accepte o încetare a focului până după alegerile prezidențiale americane din 2024 – speră cu siguranță că îi vor aduce o președinție Trump și, prin urmare, o înțelegere mai bună.
Pe hârtie, timpul este de partea sa. Iar Casa Albă împinge din ce în ce mai mult Ucraina să se orienteze către o strategie defensivă în acest an.
Americanii au nevoie și de o nouă teorie a victoriei. Pivotul către apărare ar fi ideea corectă, dar atât Washingtonul, cât și Kievul o urmăresc din motive greșite. Pe ambele maluri ale Atlanticului, apărarea este privită în mare parte ca o măsură provizorie pentru a câștiga timp în vederea construirii de capacități pentru viitoarele operațiuni ofensive.
La nivel strategic, obiectivele politice ale lui Putin sunt relativ clare: slăbirea Occidentului, acapararea a cât mai mult teritoriu posibil și împiedicarea Ucrainei de a se integra în continuare în Europa.
Cu toate acestea,apărarea poate fi ea însăși o cale spre victorie dacă Ucraina și susținătorii săi occidentali reușesc să-l convingă pe Putin că nu are cum să atingă aceste obiective strategice.
În cadrul acestei abordări, Ucraina ar construi fortificații puternice și capacități defensive pentru a demonstra că poate susține un război de uzură de lungă durată și poate împiedica noi progrese rusești, chiar și cu un sprijin occidental redus.
Dacă există o lecție clară de tras din acest război, aceasta este că, în prezent, câmpul de luptă favorizează apărarea. Armele moderne, în special dronele, artileria avansată și rachetele antitanc cu rază lungă de acțiune, fac mult mai ușor să păstrezi un teritoriu decât să îl capturezi.
Apărarea antiaeriană mobilă la sol este greu de detectat și de distrus, oferind apărătorilor un avantaj în fața forțelor aeriene moderne. O trecere la apărare în Ucraina ar valorifica astfel de avantaje.
Pentru factorii de decizie occidentali care se simt blocați între constrângerile interne și perspectivele unei pierderi ucrainene, acest lucru ar trebui să conteze ca o victorie.