Donald Trump a abandonat toate eforturile de a face America de încredere și consecventă.Timp de decenii, politica externă a Statelor Unite s-a bazat pe credibilitate: Washingtonul își va respecta angajamentele.
Însă Donald Trump a abandonat toate eforturile de a face America de încredere și consecventă. Propune acorduri înainte de a da înapoi. Promite să pună capăt războaielor înainte de a le extinde. Îi mustră pe aliații SUA și îi îmbrățișează pe adversari.
În cazul lui Trump, singurul model este lipsa unui model, notează Foreign Affairs. Prin menținerea prietenilor și dușmanilor în stare de dezechilibru, președintele crede că poate obține victorii rapide, cum ar fi creșteri modeste ale cheltuielilor europene pentru apărare.
Consideră, de asemenea, că imprevizibilitatea îi oferă o mai mare libertate de mișcare în afacerile internaționale.Crede că poate să-și sperie și, astfel, să-și descurajeze adversarii arătându-se dezechilibrat – o idee pe care politologii o numesc teoria nebunului.
Președinții americani și-au susținut în mod constant angajamentele. Harry Trumana decis să intervină în peninsula coreeană pentru a stopa expansionismul sovietic. Lyndon Johnson a intensificat războiul din Vietnam în mare parte din teama că retragerea ar fi semnalat că Washingtonul nu era serios în ceea ce privește limitarea influenței comunismului.
George W. Bush a justificat conflictului din Irak în 2007 pe motiv că retragerea ar fi subminat credibilitatea SUA; Barack Obama a menținut forțele americane în Irak, dar Joe Biden a fost criticat pentru că le-a retras din Afganistan.
Nu este clar ce efect au avut de fapt deciziile acestor lideri asupra credibilității americane. Analistul Daryl Press a susținut că statele se bazează mai degrabă pe interesele și capacitățile actuale decât pe comportamentul din trecut.
Dar în ceea ce îl privește pe Trump, aceste concluzii sunt aproape irelevante. Indiferent de ceea ce spun studiile academice că trebuie să facă un guvern pentru a-și consolida credibilitatea, liderul de la Casa Albă face exact opusul.
A pus la îndoială în mod deschis cea mai sacrosanctă dintre garanțiile de apărare ale SUA – angajamentul NATO prevăzut la articolul 5 privind apărarea colectivă – declarând că, dacă aliații nu „plătesc”, nu pot să se aștepte la protecție.
A renunțat chiar și la acordul comercial dintre SUA, Mexic și Canada, pe care l-a negociat și semnat în timpul primului său mandat. Și a oscilat între criticarea și laudarea președintelui rus Vladimir Putin – unul dintre cei mai hotărâți adversari ai Washingtonului – fără un motiv clar.
Comportamentul lui Trump nu se leagă întotdeauna de o strategie. Mai degrabă este adesea rezultatul schimbărilor de dispoziție – o versiune a ceea ce savantul Todd Hall numește „diplomație emoțională”. Dar aceste schimbări au însemnat pentru SUA înlocuirea credibilității cu volatilitatea.
