Donald Trump distruge rapid elemente cruciale ale ordinii internaționale postbelice, dar pare să nu fi luat în seamă unele consecințe ale acțiunilor sale – cum ar fi o proliferare nucleară de către țările aliniate în trecut cu SUA.
Cea mai periculoasă fază a procesului de proliferare este întotdeauna perioada în care statele sunt pe punctul de a trece pragul nuclear, relatează Foreign Affairs. Dacă Trump nu schimbă cursul, anii următori vor fi definiți de crize nucleare.
De ce Franța – deja acoperită de umbrela nucleară americană – a testat cu succes propria bombă în 1960? Pentru că președintele Charles de Gaulle pur și simplu nu avea încredere că Washingtonul se va ridica la nivelul garanțiilor sale de securitate. Realitatea de astăzi dovedește că generalul a gândit pe termen lung și a avut dreptate.
Poate că Trump vrea să forțeze Ucraina să accepte cererile Rusiei: cedarea de teritorii, slăbiciune militară, schimbarea guvernului și reorientarea spre est.
În ultimele săptămâni, s-au produs schimbări suficiente pentru a clarifica faptul că promisiunile americane anterioare de sprijin, atât pentru Ucraina, cât și pentru alții, nu mai pot fi pe deplin acceptate.
Viitorul cancelar german Friedrich Merz a declarat că va „discuta cu britanicii și francezii dacă protecția lor nucleară ar putea fi extinsă și la noi”; alți membri ai NATO ar putea face același lucru. Premierul britanic Keir Starmer și președintele francez Emmanuel Macron sunt deschiși ideii. În curând va apărea o adevărată forță de descurajare europeană.
Noi puteri nucleare?
Câteva țări ar putea să adune expertiză nucleară serioasă și cantități mari de material fisionabil. Candidații cei mai evidenți ar fi Ucraina și Taiwan, națiuni clar amenințate de vecini puternici și înarmați nuclear.
Coreea de Sud ar deveni probabil prima nouă putere nucleară din acest val de proliferare. Apoi Japonia și Australia.
În Europa, unii generali polonezi au analizat în mod deschis planul de a nu se mai baza pe Franța și Regatul Unit și de a-și achiziționa propria forță nucleară.
Polonia „trebuie să ajungă la cele mai moderne posibilități, legate de armele nucleare și de armele neconvenționale moderne”, a spus premierul Donald Tusk într-un discurs rostit pe 7 martie în fața parlamentului.
Între timp, oficialii din țările nordice și baltice au purtat cu siguranță discuții despre nuclearizare în privat. (Suedia a avut un program nuclear independent până în anii 1970).
Nimeni nu știe dacă Trump va merge atât de departe încât să abandoneze alianțele pe care predecesorii săi le-au construit de-a lungul generațiilor. Dacă o va face, nimeni nu ar trebui să fie surprins dacă foștii aliați vor reconsidera unele dintre alegerile pe care le-au făcut presupunând că vor beneficia de protecție americană susținută.
Este mult prea devreme pentru a prezice cum se va desfășura această lume nouă și ciudată. Dar barierele psihologice care au ținut mult timp proliferarea nucleară la distanță s-ar putea să fi căzut deja.