Vremuri tulburi am ajuns să mai trăim în 2024. Nu mai poți lua o decizie fără să-ți fie vârâte pe gât șapte, opt variante, împinse în față cu multă vehemență și neobrăzare. Alegerile politice – în fond, dreptul oricărui cetățean de a-și exprima în mod liber și neîngrădit consimțământul pentru un reprezentant/ales – sunt, azi, încercuite de un uriaș aparat media propagandistic ce are drept unic și final scop influențarea scrutinului electoral.
Istoria consemnează o replică rostită de Stalin în legătură cu desfășurarea unor alegeri în URSS – nu contează cine votează, contează cine numără voturile. Peste ani, Traian Băsescu a cizelat această tactică, ducând-o la un nivel superior de șmecherie politică – nu contează nici măcar cine numără voturile, important este cine anunță primul, la televizor, că a câștigat alegerile.
Cum votează pentru tine analiștii tv
În 2024, însă, s-a mers și mai departe, până în punctul în care firmele de sondare, pardon, institute de cercetare a opiniei publice, așa cum pompos se prezintă, influențează decisiv alegerile – si pe votanți, și pe politicieni, deopotrivă. Astfel, tot felul de neaveniți care se legitimează cu o carte de vizită pe care au mâzgălit cuvântul „analist” bat pe la ușile partidelor politice insistând că ei știu cu cine să te duci în luptă și ce mesaj electoral să adopți. Iar omului de rând, votantului, i se induce ideea că doar acest „ales” este potrivit pentru el, oricine altcineva ar fi o opțiune greșită.
În realitate, analiștii ăștia nu știu nimic, n-au habar pe ce lume trăiesc și, dacă-i lași pe peronul Gării de Nord, până nimeresc ieșirea spre „Coloane” sunt buzunăriți de trei ori.
Te uiți la toate sondajele de opinie aruncate pe piață în ultimele zile (și, coincidența naibii, fix în buza anunțului privind candidații pentru Primăria Capitalei!) și te întrebi cum de se așteaptă cineva ca tu, bucureștean poate cu studii superioare și pregătire profesională, dar, orișicum, sătul de vrăjeala ieftină care îți este vârâtă pe gât o dată la patru ani, să mai pui botul la aceste cifre vânturate pe la tv?! „Breaking news, el este favorit să câștige PMB”, scrie pe burtiera unei televiziuni și nu te poți decât mira – ăștia chiar cred că omul de rând halește niște cifre culese de tineri plictisiți, nepregătiți, slab plătiți și care sună în cele mai proaste momente ale zilei turuind ceva neinteligibil, dar clar învățat pe de rost și, oricum, mult mai bine decât materia pentru bacalaureat?!
Piedone, ziua și victoria. Zelenski, dă-i un telefon!
Lui Piedone nici nu-i mai trebuie campanie electorală, lucrează adversarii pentru el. De câteva zile suntem exasperați cu sondaje care-l dau câștigător în București. Unul dintre ele a fost comandat și publicat de Nicușor Dan. Păi, ce facem, dom’ primar, cercetăm piața doar ca să creștem cota CPP-istului? Și pe banii cui facem acest lucru, cine plătește un sondaj comandat de primarul Capitalei cu rezultat nefavorabil primarului Capitalei?!
Pe Piedone abia l-a votat un sfert din Sectorul 5, iar noi acum ar trebui să credem că întreg Bucureștiul este la picioarele sale? Chiar atât de fraieri ne văd scormonitorii ăștia?! Bag seama că da, de vreme ce în ultimul timp pare-se că s-au activat cam toți lătrăii din sistem. Cum e unul de la SNSPA, care, mai pe ocolite, așa, împarte firmele de sondare în bune și rele, în „de încredere” și „de evitat”. Iar românii sunt îndemnați, pe față, să nu voteze cu un anumit partid, că-i de rău de fac așa, îi paște blestemele Oanei Zăvoranu, dă-n ei ciuma bubonică, zău! Personajul, nimic mai mult decât un geambaș de diplome, titulaturi și alte chei academice deschizătoare ale ușilor de instituții diplomatice, nu ar fi meritat atenția noastră dacă nu se căznea să explice cât de mult rău fac românii care simpatizează și votează cu un anumit partid.
Iată cum, în toată povestea asta cu alegerile și sondajele de opinie, și-au făcut loc și „opinioții”, niște personaje disperate să prindă și ele un procent, dar nu electoral, ci financiar, din bugetul de campanie al partidelor politice. Unii s-au specializat pe analize și spun că ei știu mai bine ce se potrivește fiecărei formațiuni, alții fac profile de candidați și clamează – „Cu el veți câștiga!”. Este fiecare pe o anumită nișă, iar cei mai periculoși sunt ăia care le sugerează (indirect) românilor cu cine să (nu) voteze; au tot felul de argumente și, la talk-show-urile pe unde sunt invitați, profitând de orice moment ivit, lansează câte o bombă fâsâită – „Omul de rând vrea…”. Mă uit și-mi fac cruce, oare ce știu ăștia despre ce vrea omul de rând, românul ăla care vine acasă istovit după încă o zi de muncă peste program și, la final de lună, atunci când trage linie, îi arde o înjurătură fiindcă nici de data asta nu-i ies banii de chirie și întreținere?!
Mai bine ați căuta să aduceți, cumva, plusvaloare mediului în care conviețuiți, că sunteți doar consumatori și nimic mai mult!
Numai Macron nu fusese sondat!
Numai Macron nu fusese sondat în aceste zile, dar românii s-au pomenit întrebați și despre el. Sau cel puțin așa susține un institut de cercetători, de „opinioți” d-ăștia.
Iar ca să vedeți cât de „profi” sunt făcute aceste sondaje – cică aproape o treime dintre români ar avea încredere în Emmanuel Macron, președintele Franței. Când au pus întrebarea, tinerii ăia care au chiulit la „Bac” le-au spus oamenilor și cine este Macron – unul care acum o lună insista că trebuie trimise trupe NATO în Ucraina, să intrăm într-un război total cu Federația Rusă?! Cum să ai încredere într-un asemenea politician?!
Cam atât despre sondajele de opinie și lătrăii care nu vor decât să ne influențeze și ultimul drept pe care îl mai avem. Tot mergând pe acest drum, ei nu realizează că, dacă noi ne vom pierde opțiunea de vot, și ei vor fi lăsați fără opinie nemaiavând pentru ce face lobby.