Apuse sunt vremurile când „Sistemul” șoptea și toată lumea înțelegea mesajul. „Azi”, zbiară de-a binelea și trage de mânerele puterii cu o sinceritate brutală. În timp ce scaunul lui Ilie Bolojan se clatină, Alexandru Nazare apare în fața națiunii cu aceeași naturalețe cu care se anunță că a venit un nou director la școala din sat. Ministrul Finanțelor vorbește calm, este pregătit și pare că el va fi instalat, în viitorul apropiat. Joi, peste toată această agitație, CSM a trântit pe masa Guvernului un aviz negativ la reforma pensiilor magistraților, semn că în „Sistem” s-a produs o falie între tabăra ONG-istă și gruparea care încearcă, încă o dată, să-și apere privilegiile prin forță.
De câteva săptămâni, cel mai discutat subiect în Aleea Modrogan nu mai este despre reforme, investiții sau drumuri desenate cu markerul. Nu, e ceva mai simplu și mult mai românesc: cine pleacă din Guvern și cine ajunge șef la Palatul Victoria.
Nazare, cu discursul și soluțiile pregătite
Ilie Bolojan, până mai „ieri” locomotiva PNL, este acum doar un vagon rătăcit pe șine, care pierde viteză, în timp ce în spatele lui se aud tot mai clar sirenele unei insurgențe liberale. Vocile cu greutate din partid au început să-i conteste autoritatea, semn că aerul rarefiat de la conducere nu iartă pe nimeni. PNL riscă să repete traseul tragic al PNȚ, dacă îl mai lasă mult timp cârmaci pe „Bolo-baci”.
În același timp, când în politică apare „coincidența”, atunci știm cu toții că nu este nicio coincidență. Alexandru Nazare, până de curând un personaj discret, este de vreo două-trei zile omniprezent pe televiziuni și site-urile de știri. Dă declarații, are opinii ferme, vine pregătit cu soluții la criza din țară, ce să mai, se exprimă pe un ton de lider. Comportamentul lui este de premier în așteptare, ca și cum cineva i-a pus deja tacâmurile pe masă.
Repet, tocmai când zvonurile despre schimbarea lui Bolojan se amplifică, Nazare apare în peisaj și devine imaginea ordinii pe care și-o doresc românii de la coaliția de guvernare. Mda, prea mare coincidența și mult prea repede venită, băieți!
De ce se grăbește „Sistemul”? Urgența trebuie căutată la Palatul Cotroceni. Să explicăm, pe scurt! Acum, bătălia pentru putere în interiorul PNL se dă între Nazare și Cătălin Predoiu, ministru de Interne. Însă, președintele Nicușor Dan are un favorit clar – îl preferă pe șeful Finanțelor Publice dintr-un motiv foarte simplu și cât se poate de pragmatic: Alexandru Nazare are conexiuni puternice în Statele Unite și se speră că îi poate aranja lui Nicușor o vizită oficială la Washington, să fie primit de Donald Trump la Casa Albă.
Magistrații, cu ghearele ascuțite
Peste toată această comedie politică, în cealaltă tabără a „Sistemului”, CSM a decis să joace cartea previzibilului: aviz negativ pentru reforma pensiilor magistraților. Corect, este doar un aviz consultativ, dar cu valoarea unui avertisment de cartier: „Vedeți ce faceți, că noi nu suntem de acord!”.
Șefa Înaltei Curți de Justiție, Lia Savonea, a anunțat un vot categoric împotrivă. Mai departe, vicepreședintele CSM, Claudiu Sandu, a explicat cu seninătate că toate instanțele și Parchetele au respins reforma propusă de Bolojan. Singurul care s-a abținut de la vot a fost ministrul Justiției, Radu Marinescu, dar el a mers, probabil, pe principiul că, dacă nu mișcă, nu îl vede nimeni.
În mod oficial, ni se spune că nu există conflict între puterea judecătorească și cea executivă.
Neoficial, însă, ruptura se vede de pe Lună. Iar seismul s-ar putea să provoace un tsunami de proporțiile celui din ’96, când poporul român a schimbat direcția, la urne… dar a primit, vreme de 4 ani, un manual complet despre dezamăgire națională.
Apropo de magistrații, onor judecătorii care condamnă bunicuțele pentru că fac evaziune vânzând pătrunjel prin piețe, dar eliberează violatorii și pedofilii, ne mai oferă o mostră de gândire „pragmatică”. Întrebat dacă ar fi normal ca și ei să se pensioneze la 65 de ani, ca toți ceilalți români, „vicele” CSM a răspuns candid: „Ar trebui să vă întrebați dacă doriți să fiți judecat de un magistrat de 65 de ani”.
Păi, tot la fel ar trebui să ne întrebăm și dacă vrem să fim conduși de politicieni care par pensionați moral încă de la 40, nu 65.
Moțiunea de cenzură, cu voturile pregătite
Între timp, în subteranele politicii s-a pictat un alt tablou: moțiunea de cenzură pregătită de suveraniști ar avea, deja, nu doar semnăturile, ci și voturile necesare pentru a dărâma Guvernul Bolojan. Ninel Peia a detonat „nucleara”: „Avem 233 de voturi. Bolojan pleacă!”.
Rămâne de văzut cât este adevăr și cât strategie de partid. Poate că nici nu contează, pentru că. în politică, de multe ori percepția este mai letală decât aritmetica. Iar dacă lui Bolojan i s-a eticheta de „nefrecventabil”, atunci înseamnă că nimeni din jur nu se mai uită la el ca la un premier, ci doar ca la un ocupant provizoriu al unui scaun care, deja, și-a găsit alt proprietar.
Iarna asta în România se joacă o piesă binecunoscută – actorii sunt alții, dar scenariul a rămas același: „Sistemul” decide, partidele execută, magistrații își apără privilegiile, iar cetățeanul rămâne cu rolul de figurant speriat.
În PNL, imediat după ce magistrații și-au arătat colții, liberalii au priceput mesajul și se pregătesc să-și devoreze liderul de haită. Iar când din umbră apare ca premier uns Alexandru Nazare, concluzia nu poate fi decât una singură: nu se rupe doar Guvernul, ci și încrederea într-un stat care pretinde că funcționează, dar care tremură la fiecare atingere de interes.
Când „Sistemul” tremură, ca acum, înseamnă că românul de rând va fi strivit sub povara greutăților care i se vor pune în cârcă.
