Servieta goală cu care s-a întors președintele Iohannis de la Bruxelles ilustrează perfect întreaga guvernare liberală pe care o patronează: ambalaj frumos pentru vorbe goale. Oricât ar trâmbița trompetele PNL, adevărul acestui summit european major este crunt: România nu a luat, ci a dat.
În timp ce Polonia a plecat acasă cu 174 miliarde de euro, noi am primit doar 79,9 miliarde de euro. Chiar mai puțin decât Grecia, căreia i s-au alocat 80 de miliarde de euro, la o populație pe jumătate față de a noastră.
Ar fi de bun simț ca președintele Iohannis să ne spună cum se explică faptul că, deși în draftul inițial eram prevăzuți cu 85 miliarde euro, ne-am ales cu 5,1 miliarde mai puțin, pe când majoritatea statelor au obținut mai mult. De exemplu, Ungaria, Cehia și Polonia, state de rangul nostru, care au primit sume considerabil mai mari. Ba mai mult, în loc să cerem subvenții din cauza exodului masiv al românilor ca forță de muncă în Europa, am ”obținut” creșterea contribuției anuale cu 1,7 miliarde de lei. Asta în timp ce noi nu am mai primit deloc granturi pentru multe zone unde țara ar fi avut nevoie de ele ca de aer, cum ar fi agricultura (Slovacia 200 milioane euro – România 0) sau zonele slab dezvoltate (Bulgaria 200 milioane euro – România 0).
Acte de filantropie pe cârca poporului
Ce să înțelegem? Că președintele Iohannis pozează în bogatul Europei și face acte de filantropie de pe moșia personală numită România? Poate așa se explică de ce dumnealui a renunțat total la banii pentru agricultura românească, pe când Franța a ”cerșit” 1,6 miliarde euro pentru fermierii săi. Sau poate de aceea a mai acceptat și ca 16 miliarde de euro din cele 79,9 să fie cu titlu de împrumut, cam aceeași sumă cu care ne-a împrumutat ministrul Câțu în cele 8 luni de guvernare?
Din păcate, realitatea din România este alta decât cea pe care o visează conducătorul de facto al PNL, partid s-a dovedit a fi unul al căderii economice, al regresului, al tăierilor, al pierderii locurilor de muncă, scăderii nivelului de trai, al prăbușirii investițiilor și împovărării generațiilor viitoare cu datorii crescute într-un ritm fără precedent. Toate acestea fiind demonstrate de cifre și fapte!
Guvernarea PSD a avut creștere economică de +5.2%, Guvernarea PNL a înregistrat în numai 8 luni o prăbușire de -9%. Deficitul bugetar în guvernarea PSD era la 2,8% din PIB, pe când PNL îl duce la 10,4% din PIB. PSD a reușit reducerea ponderii datoriei guvernamentale în PIB de la 37,3% în 2016 la 34,7% în octombrie 2019, după care PNL a săltat-o până în mai 2020 la 40%. Ca sa încheiem cu creșterea pensiei minime cu 76% și a punctului de pensie cu 45% în guvernarea PSD, capitole care în guvernarea PNL sunt la zero, ba chiar cu intenții de tăiere.
Toate aceste acțiuni ale liberalilor și ale mentorului lor nu au logică din perspectiva unei administrații statale normale. După cum s-a văzut la Bruxelles, toți se bat pentru țările lor, toți negociază să primească mai mult pentru dezvoltarea lor. Numai România este pe un traseu al autodistrugerii: ”luați de aici, că nouă nu ne mai trebuie”. De ce vrea PNL să pedepsească poporul român? De unde atâta dușmănie în guvernarea acestei țări? Aceasta este ”România normală”? Interesele cui servesc acești oameni aflați la conducerea țării, că ale românilor, nu?