Așa cum anticipasem, judecătorii Curții Constituționale au ales varianta lașă: amânarea. O decizie pe pensiile speciale ar fi putut înclina balanța între dreptate și privilegiu, între reformă și stagnare. Dar, în loc de claritate, CCR a împins totul spre 8 octombrie. Practic, țara întreagă trebuie să stea pe jar încă două săptămâni.
Tradus în limbaj simplu: mai puneți niște lemne pe foc, dar lăsați cazanul să clocotească încet. Să se mai liniștească oamenii, să uite, iar apoi să vină „lovitura” – declararea neconstituționalității legii și păstrarea drepturilor intacte.
De ce s-a întâmplat ce s-a întâmplat la CCR? Surse din sistem spun că minimum 5 din cei 9 judecători ar fi votat împotriva a două dintre legile promovate de premierul Ilie Bolojan.
Și, atunci, pentru a nu arunca gaz peste foc într-un moment social deja exploziv, s-a ales tactica tăcerii. Dar cine își face iluzii că, în octombrie, magistrații nu-și vor apăra privilegiile, se amăgește. Se aude că unii își fac, deja, calculele pentru pensii de 30.000-40.000 de lei pe lună, în timp ce restul țării se pregătește de concedieri, reduceri de lefuri și prețuri care cresc de la o săptămână la alta.
Românii, luați de fraieri
În ceea ce-l privește pe Bolojan, premierul care și-a pus toată credibilitatea pe altarul „reformei pensiilor speciale” riscă să fie făcut praf de CCR. Ce îi mai rămâne de făcut? Să organizeze câteva conferințe de presă pline de cifre și să arunce promisiuni goale în ochii românilor. A anunțat cu surle și trâmbițe că România intră „în rândul lumii”: pensionare la 65 de ani, vechime minimă 35 de ani, plafon la 70% din venitul net. Sună decent, ca-n Occident, acolo unde judecătorii ies la pensie 65-67 de ani, vezi Austria, Belgia sau Franța, sau chiar la70, ca-n Italia și Finlanda. Numai la noi un magistrat își agață roba în cui la 47 de ani și apoi trăiește liniștit, cu pensii care fac salariile de CEO să pară bacșișuri.
Să ne mai mirăm că românii se simt luați de fraieri? Că țara merge spre un punct de fierbere? Populația se sufocă între rate, scumpiri și tăieri, în timp ce magistrații își votează privilegii și CCR le ține isonul. „Justiția e oarbă”, se spune. La noi, e doar foarte atentă la contul de pensie.
Întrebarea e simplă: până unde mai pot înghiți românii? Când salariile scad, concedierile bat la ușă, prețurile explodează, dar magistrații își apără pensiile nesimțite cu sprijinul CCR, cât mai durează până se rupe lanțul? Pe social media, furia clocotește, indignarea a explodat. Oamenii simpli scriu cu patos și oftică: „Ni se taie din lefuri, dar ei rămân cu pensii cât 10 salarii la un loc! Să mai suportăm mult?!”; „Ne iau din salarii, ne dau afară, dar pensiile lor rămân sacrosancte!”. Sunt mii de comentarii care acuză tupeul unei caste care se protejează pe ea însăși și aruncă povara reformelor pe umerii oamenilor de rând.
Austeritate, dar doar pentru unii, în timp ce pentru alții este festin pe bani publici. Și dacă românii nu mai acceptă asta? Să nu uităm ce s-a întâmplat în Franța, unde sute de mii de oameni au paralizat orașe întregi, totul declanșat de o mișcare intitulată „Blocăm tot!”. Sau în Nepal, tot luna aceasta, unde revoltele au pornit de la o scânteie aprinsă pe Facebook. Oamenii nu mai suportă umilința nicăieri în lumea asta, cât timp cred unii că mai pot înghiți românii?!
Grindeanu, tot cu grija USR-ului!
Sorin Grindeanu, președintele PSD, tace… și face înțelegeri cu USR. Miercuri, tocmai ce a salvat-o pe Diana Buzoianu, ministrul Mediului și avocatul ONG-urilor care țin economia blocată, cum o consideră oamenii simpli. E clar, omul ăsta rămâne fidel ordinelor primite, nu interesului României. Din păcate, aceeași atitudine are și restul clasei politice, care privește la CCR ca la un butoi cu pulbere. Unii chiar par să-și dorească explozia, mizând pe faptul că protestele îi vor lovi în primul rând pe Bolojan și guvernul său.
Dar, pe termen lung, ce se întâmplă când oamenii își pierd complet încrederea că statul îi tratează cu aceeași măsură? Unde se vor ascunde politicienii când românii vor întreba, furioși: până când?!
Cei din CCR au amânat decizia cu două săptămâni. Două săptămâni care pot decide dacă românii rămân resemnați sau ies în stradă. Iar dacă furia întregii Românii se va transformă în revoltă, să nu se mire nimeni! Atunci când aroganța unei caste se întâlnește cu disperarea oamenilor de rând, istoria se scrie cu pietrele de pe asfalt.
