Ni se spune că un nou Război Rece răsare între SUA și China, că asistăm la „o bătălie ideologică globală între democrație și autocrație”. Aceasta este o narațiune simplă și ușoară oferită naivilor drept explicație pentru prezentul confuz. Pe undeva, imaginea este corectă – avem în fața ochilor o competiție geopolitică într-o confruntare deschisă a superputerilor lumii. Dar, în același timp, este fundamental superficial și înșelător să credem că-i vorba doar de atâta lucru.
China și SUA nu diverg, ci converg pe același sistem de guvernare tehnocratico-managerială.
George Orwell l-a numit „managerialism” și este produsul unei noi clase de manageri profesioniști conectați la același interes comun – extinderea corporațiilor. În centrul acestui sistem se află convingerea că toate lucrurile – chiar și complexitatea societății și a omului însuși – pot fi înțelese, gestionate și controlate ca o mașinărie. După cum a profețit Orwell încă din 1945 – „Capitalismul dispare, dar nu îl înlocuiește socialismul. Ceea ce apare acum este un nou tip de societate planificată, centralizată, care nu va fi nici capitalistă, nici democratică”.
China și sistemul de credit social
China a luat-o prima pe calea acestui viitor totalitar, iar Occidentul îi urmează în pas alergător.
Xi Jinping a modernizat ideea de control al maselor folosindu-se de uneltele revoluției digitale. Metodele tradiționale de monitorizare au fost combinate cu mobilizarea la nivelul internetului și cu un vast aparat de supraveghere digitală.
Bijuteria din coroana acestei abordări este „Sistemul de credit social” implementat în China. Sistemul atribuie fiecărei persoane, companii sau organizații un scor unic, „credit social”. Pe baza comportamentului observat și a altor „factori de risc”, scorul poate fi ajustat în sus sau în jos pentru a desemna o persoană sau o afacere ca fiind mai mult sau mai puțin „de încredere”.
Cei cu scoruri mari sunt recompensați cu avantaje – acces prioritar la călătorii, împrumuturi bancare, locuințe, dreptul la învățământ superior, chiar asistență medicală.
Cei cu scoruri mici se confruntă cu pedepse crescânde – pierderea accesului la sistemul bancar, interzicerea achiziționării unor bunuri de lux sau imobiliare, inclusiv respingerea dosarului copiilor care vor să intre în anumite școli și universități. În China, persoanele care au un scor social mic sunt listate public și făcute de rușine în online sau pe panouri stradale. S-a ajuns în situația ca, având prea multe relații cu oameni cu scor scăzut, unii să evite asocierea cu „discreditații”, de teamă să nu-și pericliteze scorul social.
Scopul este de a crea „omul nou”, perfect încadrat în mașinăria universală – un simplu obiect al obsesiei corporațiilor pentru control.
Fenomenul „debanking” aduce apocalipsa financiară
Tot ca armă de control s-a născut și acest fenomen – debanking.
Că totul este motivat politic, iată cel mai bun exemplu: în timpul lockdown-ului planetar (în pandemia Covid), guvernul canadian al lui Justin Trudeau a invocat starea de urgență pentru a îngheța conturile bancare și a confisca activele camionagiilor care protestau împotriva ordinelor privind vaccinarea obligatorie a populației.
De ce se întâmplă asta? De ce băncile private și alte companii fac ceea ce fac? Pentru că este în interesul lor, dacă vor să supraviețuiască și să prospere. Pentru că nu au de ales. Într-un tehno-stat, nu pot exista instituții neutre. Dușmanii acestui tip de stat sunt dușmanii instituției sau instituția este un dușman al statului-parti. Iar asta se numește „risc reputațional” – riscul de a fi de partea greșită a liniei.
Într-o societate digitalizată precum a noastră, controlul asupra tranzacțiilor online înseamnă supraveghere și control total. Când cineva este pus pe lista neagră de o bancă, ajunge acolo și la celelalte, iar apoi vine blocajul de a participa la aproape fiecare aspect al vieții moderne. Adică, îi va fi greu să primească salariu la un loc de muncă (nu are cont bancar), nu poate cumpăra proprietăți, nici măcar nu poate închiria una. În final, va fi împiedicat să cumpere bunuri de zi cu zi și va sfârși prin a fi… offline.
În concluzie, „debanking-ul” servește ca un mijloc extrem de eficient de a izola și de a reduce la tăcere o persoană (sau un grup vizat), rupând rapid orice prezență și influență pe care ar fi putut-o avea vreodată în societate.
Se vorbește tot mai mult că elita corporatistă din Occidentul pare să fi ajuns la concluzia că acum deține instrumentele și priceperea să înceapă și aici implementarea unui sistem de credit social pe model chinezesc.
Sunt aceleași caracteristici fundamentale despre care se tot vorbește în reuniunile de tip „Forumul de la Davos”: utilizarea coordonării public-privat și a „guvernanței sociale” pentru a prăbuși orice distincție între viața publică și cea privată. Utopia este, fără îndoială, chiar după colț, doar că încă nu o vedem clar.
ESG-urile, cătușele puse economiei europene
Ceea ce putem vedea, însă, sunt pașii transparenți către construirea acestui sistem de credit social, pași făcuți sub forma unor inovații de tipul ESG (mediu, social, guvernare).
Marile bănci și instituții financiare le folosesc pentru a se conforma practicilor sociale și ideologice specifice necesare pentru a accesa banul. Vedem cum o serie de scheme de punctaj impuse de tot felul de ONG-uri, cum ar fi indicele egalității corporative și programul „Campionii diversității” (în Marea Britanie), amenință firmele care nu se conformează acestui șantaj, plasându-se sub „riscul reputațional” despre care am vorbit mai sus.
Ne putem aștepta ca, în curând, închirierile de apartamente să vină cu clauze de moralitate ideologică. Sau, de ce nu, ca firmele de transport aerian să se unească pentru a interzice călătoriile clienților cu „convingeri greșite”. Tot așa, poate că oamenii își vor pierde polițele de asigurare doar pentru că au vorbit ce nu trebuie pe Facebook.
Dacă cineva crede că e o prostie, să ia seama la pățania unui american, care pur și simplu s-a trezit ținut la ușă, exclus, dat afară din „casa inteligentă” (smarthome) deținută și care era controlată digital de Amazon. De ce a pățit asta? Pentru că un șofer livrator i-a acuzat soneria de la intrare că are un mesaj rasist! O absurditate? Fără doar și poate, dar Amazon l-a blocat imediat pe proprietarul casei inteligente, interzicându-i accesul în locuință!
Așa cum spunea ilustrul C. S. Lewis, „fiecare putere nouă câștigată de om este o putere și asupra omului”.
Viitorul stabilit de elita conducătoare a lumii înseamnă supunere a tot ceea ce este uman, real și liber.
Acestea sunt implinirea profetiilor din Revelatia13.17
scandalul cu gheboasa este din acelasi scenariu , pretext pentru limitarea unor drepturi ,si implementarea noii religii care vine de peste ocean , plina de feminism ,lgtb , woke .porcaria de film roz va lua oscar iar copiii vor fi dusi cu scoala sa-l vada .
cu tv si politicieni gen Gorghiu sau Boc care spun yes inainte de a deschide gura hegemonul , totul va fi implementat si la noi
Acest articol scris de Nicolae Cezar este cel mai important din toata presa din ultimii zece ani! Ar trebui facut PERMANENT!
Cresterea continua a puterii guvernelor de peste tot ameninta nu numai libertatile fundamentale cu care toti ne-am nascut dar ameninta ireversibil chiar fiinta biologica a intregii specii asa cum se arata si in articolul „Societatea industriala si viitorul acesteia” (The Industrial Society and its Future) al Revolutionarului American Theodore John Kackzynski care a existat pe INTERNET si in Limba Romana dar se pare ca a fost sters de SRI. Se poate citi, totusi , in format pdf in Engleza si Spaniola, si poate si in alte Limbi.
Revolutionarii Americani de la 1776 au realizat ca Guvernul este un instrument periculos si de aceea au asezat ca temelie a Constitutiei lor Principiul Limitarii Puterii Guvernului. Noi gresim fundamental ca nu am limitat legislativ si mai mult puterea Guvernelor pe masura evolutiei mijloacelor tehnologiei – mai mult decit atit constatam ca puterea Guvernelor de peste tot creste , in mod catastrofal, si legislativ si tehnologic! Greseala aceasta o facem nu ca partide politice, grupuri ideologice, religioase sau etnice ci ca SPECIE pentru ca acest monstru care este Guvernul Tehnologizat pune in pericol nu numai un grup ci pe toti membrii speciei si asta ii include si pe cei care astazi se cred atotputernici.
Interesant comentariul tau. Am cateva adaugiri. Suntem in perioada pe care puterea din umbra(deep state) preia controlul total(end game) si colapsul economic generational este parte din plan.,,Prin haos la ordine,,
Libertatea neconditionata a fost garantata de Creator prin acordarea liberului arbitru. Deep state este ceea ce creaza crize concentrice care distrug societatile de azi. Vezi criza migrantilor,energiei ,inflatia ,covid etc.
Toate aste au in spate aceleasi nume si par a nu fi corelate in vreun fel dar sunt legate organic. End game este controlul total cu o clica de sorginte marxist tehnologica si jocul acesta al ,,inamicilor,, este doar o fatada. Toti au acelasi scop si sunt inpinsi de aceasi agenda.
Cu stima
Multumesc pentru comentariu. Am pregatit un raspuns mai amplu dar aloritmul nu ma lasa sa postez mai mult de doua fraze…
NEBUNIA “LUMII MODERNE”: O profesoară feminisă spune că a arăta organele genitale ale unor adulți ‘copiilor mici’ este o ‘excelentă idee de parenting’
https://www.nationalisti.ro/nebunia-lumii-moderne-o-profesoara-feminisa-spune-ca-a-arata-organele-genitale-ale-unor-adulti-copiilor-mici-este-o-excelenta-idee-de-parenting/
Între logică și toleranță.
Poți să treci nepăsător sau ușor amuzat pe lângă unul care îți spune că e Ștefan cel Mare. Sau poți să te uiți la el cu milă și să zici: „Săracu’ de el, are nevoie de ajutor. Ajutor psihiatric”.
In cinica de psihiatrie, astfel de oameni erau (in trecutul apropiat) la secția „închiși”.
Internatii se mișcau aiurea întruna, ca într-un furnicar și fiecare pretindea că e altcineva decât scria în buletin. Partea interesantă era că nimeni nu se șifona de pretențiile celuilalt, pentru că nimeni nu băga în seamă pe celălalt. Unul era Isaac Newton și purta cu el o grămadă de hârtii cu formule matematice și din când în când se apuca de calcule doar de el știute, altul era Mihai Viteazu și dădea mereu ordine generalilor săi, altul era Nicolae Iorga și scria cărți de istorie etc. Altercațiile erau prezente când lumea cuiva se intersecta cu a celorlalți. Între altercații era o agitație continuă a unor oameni cu identități pierdute.
Doctorul spunea că dacă ei ar fi mai mulți, ne-ar închide pe noi în ospicii.
Nu voi uita niciodată!
Transpunând lucrurile la realitatea de astăzi, în care corectitudinea politică ne cere să respectăm identitatea asumată a celuilalt, e ca și cum am trai toti acea zi de vizita la spital și ea se repetă în bucla.
Adică dacă un bărbat de 60 de ani pretinde că e o fetiță de 13 ani, tu ar trebui să fii de acord cu el.
Dacă o femeie își tatuează pielea cu solzi de reptilă ar trebui să-i respecți identitatea de crocodil.
Dacă un bărbat pretinde că el este femeie atunci poate folosi toaleta femeilor și se poate căsători cu un bărbat, etc.
O lume în care devine imperios necesar să reafirmăm că laptele e alb, că zăpada e rece, că femeia e femeie și bărbatul e bărbat și că aceste lucruri nu pot fi altfel decât în lumea celor bolnavi psihic – e cumplit !
Foarte multi ( inclusiv la tb) vin cu argumentul:
„Dar ce mă interesează ce face omul în intimitatea lui? Dacă nu mă deranjează e ok. ”
Însă, cât de corect este acest lucru?
A mă forța să-ți admit ca normală comportarea patologică, nu are nici o legătură cu viața intimă a individului. Dacă vrei viață intimă, de ce ieși în stradă și-ți ridici poalele în cap?
Toleranța dusa la extrem este la fel de vătămătoare ca și fundamentalismul ideologic.
Imaginați-vă că o altă persoană ar pretinde că e Iohanis și ar merge la Cotroceni pretinzând dreptul la semnătura de președinte.
Sau ca altul pretinde ca e Becali și, în consecință, toată averea și afacerile lui Becali cel adevărat i se cuvin.
Sau ca 2 plus 2 fac 10?
Vedeți de ce orice neadevăr are consecințe?
Nu putem trăi decât în lumea reală și orice pretenție care nu concordă cu realitatea trebuie combătută ca pe un pericol social.
Când ești singur acasă la tine, poți pretinde că ești cine vrei tu, dar când ieși în public și pretinzi o identitate care contrazice realitatea, trebuie să fii pus la punct în numele adevărului.