AcasăPoliticaScenariul care dă fiori! De ce China și Occidentul împărtășesc același viitor

Scenariul care dă fiori! De ce China și Occidentul împărtășesc același viitor

Ni se spune că un nou Război Rece răsare între SUA și China, că asistăm la „o bătălie ideologică globală între democrație și autocrație”. Aceasta este o narațiune simplă și ușoară oferită naivilor drept explicație pentru prezentul confuz. Pe undeva, imaginea este corectă – avem în fața ochilor o competiție geopolitică într-o confruntare deschisă a superputerilor lumii. Dar, în același timp, este fundamental superficial și înșelător să credem că-i vorba doar de atâta lucru.

China și SUA nu diverg, ci converg pe același sistem de guvernare tehnocratico-managerială.

George Orwell l-a numit „managerialism” și este produsul unei noi clase de manageri profesioniști conectați la același interes comun – extinderea corporațiilor. În centrul acestui sistem se află convingerea că toate lucrurile – chiar și complexitatea societății și a omului însuși – pot fi înțelese, gestionate și controlate ca o mașinărie. După cum a profețit Orwell încă din 1945 – „Capitalismul dispare, dar nu îl înlocuiește socialismul. Ceea ce apare acum este un nou tip de societate planificată, centralizată, care nu va fi nici capitalistă, nici democratică”.

China și sistemul de credit social

China a luat-o prima pe calea acestui viitor totalitar, iar Occidentul îi urmează în pas alergător.

Xi Jinping a modernizat ideea de control al maselor folosindu-se de uneltele revoluției digitale. Metodele tradiționale de monitorizare au fost combinate cu mobilizarea la nivelul internetului și cu un vast aparat de supraveghere digitală.

Bijuteria din coroana acestei abordări este „Sistemul de credit social” implementat în China. Sistemul atribuie fiecărei persoane, companii sau organizații un scor unic, „credit social”. Pe baza comportamentului observat și a altor „factori de risc”, scorul poate fi ajustat în sus sau în jos pentru a desemna o persoană sau o afacere ca fiind mai mult sau mai puțin „de încredere”.

Cei cu scoruri mari sunt recompensați cu avantaje – acces prioritar la călătorii, împrumuturi bancare, locuințe, dreptul la învățământ superior, chiar asistență medicală.

Cei cu scoruri mici se confruntă cu pedepse crescânde – pierderea accesului la sistemul bancar, interzicerea achiziționării unor bunuri de lux sau imobiliare, inclusiv respingerea dosarului copiilor care vor să intre în anumite școli și universități. În China, persoanele care au un scor social mic sunt listate public și făcute de rușine în online sau pe panouri stradale. S-a ajuns în situația ca, având prea multe relații cu oameni cu scor scăzut, unii să evite asocierea cu „discreditații”, de teamă să nu-și pericliteze scorul social.

Scopul este de a crea „omul nou”, perfect încadrat în mașinăria universală – un simplu obiect al obsesiei corporațiilor pentru control.

Fenomenul „debanking” aduce apocalipsa financiară

Tot ca armă de control s-a născut și acest fenomen – debanking.

Că totul este motivat politic, iată cel mai bun exemplu: în timpul lockdown-ului planetar (în pandemia Covid), guvernul canadian al lui Justin Trudeau a invocat starea de urgență pentru a îngheța conturile bancare și a confisca activele camionagiilor care protestau împotriva ordinelor privind vaccinarea obligatorie a populației.

De ce se întâmplă asta? De ce băncile private și alte companii fac ceea ce fac? Pentru că este în interesul lor, dacă vor să supraviețuiască și să prospere. Pentru că nu au de ales. Într-un tehno-stat, nu pot exista instituții neutre. Dușmanii acestui tip de stat sunt dușmanii instituției sau instituția este un dușman al statului-parti. Iar asta se numește „risc reputațional” – riscul de a fi de partea greșită a liniei.

Într-o societate digitalizată precum a noastră, controlul asupra tranzacțiilor online înseamnă supraveghere și control total. Când cineva este pus pe lista neagră de o bancă, ajunge acolo și la celelalte, iar apoi vine blocajul de a participa la aproape fiecare aspect al vieții moderne. Adică, îi va fi greu să primească salariu la un loc de muncă (nu are cont bancar), nu poate cumpăra proprietăți, nici măcar nu poate închiria una. În final, va fi împiedicat să cumpere bunuri de zi cu zi și va sfârși prin a fi… offline.

În concluzie, „debanking-ul” servește ca un mijloc extrem de eficient de a izola și de a reduce la tăcere o persoană (sau un grup vizat), rupând rapid orice prezență și influență pe care ar fi putut-o avea vreodată în societate.

Se vorbește tot mai mult că elita corporatistă din Occidentul pare să fi ajuns la concluzia că acum deține instrumentele și priceperea să înceapă și aici implementarea unui sistem de credit social pe model chinezesc.

Sunt aceleași caracteristici fundamentale despre care se tot vorbește în reuniunile de tip „Forumul de la Davos”: utilizarea coordonării public-privat și a „guvernanței sociale” pentru a prăbuși orice distincție între viața publică și cea privată. Utopia este, fără îndoială, chiar după colț, doar că încă nu o vedem clar.

ESG-urile, cătușele puse economiei europene

Ceea ce putem vedea, însă, sunt pașii transparenți către construirea acestui sistem de credit social, pași făcuți sub forma unor inovații de tipul ESG (mediu, social, guvernare).

Marile bănci și instituții financiare le folosesc pentru a se conforma practicilor sociale și ideologice specifice necesare pentru a accesa banul. Vedem cum o serie de scheme de punctaj impuse de tot felul de ONG-uri, cum ar fi indicele egalității corporative și programul „Campionii diversității” (în Marea Britanie), amenință firmele care nu se conformează acestui șantaj, plasându-se sub „riscul reputațional” despre care am vorbit mai sus.

Ne putem aștepta ca, în curând, închirierile de apartamente să vină cu clauze de moralitate ideologică. Sau, de ce nu, ca firmele de transport aerian să se unească pentru a interzice călătoriile clienților cu „convingeri greșite”. Tot așa, poate că oamenii își vor pierde polițele de asigurare doar pentru că au vorbit ce nu trebuie pe Facebook.

Dacă cineva crede că e o prostie, să ia seama la pățania unui american, care pur și simplu s-a trezit ținut la ușă, exclus, dat afară din „casa inteligentă” (smarthome) deținută și care era controlată digital de Amazon. De ce a pățit asta? Pentru că un șofer livrator i-a acuzat soneria de la intrare că are un mesaj rasist! O absurditate? Fără doar și poate, dar Amazon l-a blocat imediat pe proprietarul casei inteligente, interzicându-i accesul în locuință!

Așa cum spunea ilustrul C. S. Lewis, „fiecare putere nouă câștigată de om este o putere și asupra omului”.

Viitorul stabilit de elita conducătoare a lumii înseamnă supunere a tot ceea ce este uman, real și liber.

author avatar
Nicholas Cezar Redactor