După decenii de calm geopolitic relativ, lumea a intrat în cea mai volatilă și periculoasă perioadă.
Relațiile dintre SUA și China s-au deteriorat atât de mult încât un război între ele, deși puțin probabil, nu mai este de neconceput.
Invazia Rusiei în Ucraina a aruncat Europa într-un război destabilizator, cu consecințe profunde asupra comerțului și piețelor din întreaga lume. Iar la 7 octombrie, atacurile teroriste ale Hamas împotriva Israelului au declanșat un nou conflict în Orientul Mijlociu, care amenință să distrugă ani de progres în direcția transformării economice și a stabilității regionale.
Aceste schimbări și șocuri globale sunt adesea grupate împreună, și pe bună dreptate: sunt constituente ale unei așa-numite policrize.
Pe măsură ce devine evident că nicio putere nu este considerată ca fiind dispusă și capabilă să susțină singură ordinea internațională, iar marile puteri refuză să coopereze pentru a face același lucru, sistemul internațional însuși își pierde rapid credibilitatea.
Acest decalaj de credibilitate globală, la rândul său, agravează instabilitatea și incertitudinea geopolitică, deoarece actori, de la state competitive și oportuniste la teroriști și elemente criminale, profită de vidul politic.
Dacă o ordine este lipsită de credibilitate, detractorii săi – și chiar și adepții dezamăgiți – încetează să mai respecte regulile și convențiile stabilite. Rezultatul, deloc suprinzător, este dezordinea și instabilitatea de tipul celor la care asistăm astăzi.
Pentru state, credibilitatea implică mai multe variabile cheie: puterea militară și economică, puterea de atracție politică și culturală și calitățile mai puțin tangibile legate de reputație, istorie și context. Soft power nu este suficientă pentru ca un stat să fie credibil; ceilalți trebuie să creadă, de asemenea, că statul își va respecta angajamentele și va răspunde așteptărilor. Cu o credibilitate prăbușită, jucătorii globali nu își mai pot transforma puterea în influență.
Credibilitatea este, așadar, o condiție prealabilă pentru crearea și menținerea ordinii internaționale și a stabilității geopolitice.
În calitate de lider mondial în exercițiu, America pare să nu mai poată juca acest rol. Singurul contestator plauzibil, China, nu se poate ridica la nivelul de putere conducătoare la nivel global. Rusia a ieșit din cărți, desi rămâne agresivă. Asocierea țărilor din Sudul Global(BRICS) este un proiect măcinat de dezacorduri.
Uniunea Europeană, slăbită militar și economic, nu are o politică externă coerentă, nu are influență și voci care să fie auzite în lume.
Poate că cel mai clar rezultat al crizei de credibilitate este lipsa unei cooperări internaționale. Țările devin tot mai izolate și protecționiste. Se instaurează un deficit de guvernanță globală – o nepotrivire între proliferarea șocurilor transnaționale și reticența sau incapacitatea națiunilor de a le aborda.
Trăim într-o lume a vidului de putere: volatilitatea geopolitică și incertitudinea sunt printre trăsăturile definitorii ale politicii globale pentru mulți ani de acum înainte.