Fractura cooperării la nivel global apărută după invadarea Ucrainei de către Rusia a împărțit lumea în două filozofii economice diferite. În Occident, capitalismul financiar dezindustrializează economiile naționale, dar face asta mutând producția către zona euroasiatică, adică spre China și India, care împreună cu Rusia furnizează materii prime de bază. Și arme. În statele guvernare de neoliberalism, se observă că întreaga infrastructură de bază (sănătate, educație și apărare) este privatizată și pusă în brațele corporațiilor. Un monopol de pe urma căruia multinaționalele facturează națiunile și extrag chiria.
Rezultatul este că Occidentul a ajuns să fie arate ca o economie cu costuri ridicate, cu cheltuieli de locuințe, educație și medicale finanțate azi exclusiv prin datorii (împrumuturi bancare cu nemiluita, vezi ce i-a făcut României ex-premierul Florin Cîțu!).
Însă pentru capitalismul financiar occidental, chiar și modul acesta de a guverna are o hibă, într-un final: cum poate menține nivelul de trai în fața dezindustrializării și a deflației datoriilor sărăcind 99% dintre oameni pentru a îmbogăți procentul de 1%?
UE și Japonia, sub papucul Washingtonului
Ei bine, americanii au putut face asta, cel puțin până acum. După începerea războiului din Ucraina, primul obiectiv al SUA observat de economiștii lumii a fost acela de a descuraja Europa și Japonia să mai coopereze economic cu Federația Rusă și chiar întreaga zonă euroasiatică.
Și, ca să mențină UE și Japonia niște simple economii-satelit, americanii au avut grijă să ridice un nou zid al Berlinului, dar de data aceasta unul economic. Scopul atins: a fost blocat total comerțul între Est și Vest!
Sancțiunile împotriva Rusiei au ca efect afectarea balanței comerciale a țărilor europene prin creșterea bruscă a prețurilor la petrol, gaze și alimente (precum și a prețurilor pentru multe metale). Toate aceste bunuri trebuie acum importate și de unde altundeva dacă nu din SUA, care asta a și urmărit?!
Cum a fost salvat dolarul
Între timp, creșterea ratelor dobânzilor din SUA atrage economii financiare și credite bancare în titluri denominate în dolari SUA. Această manevră a ajutat să crească peste tot cursul de schimb al dolarului, astfel că pentru statele din UE (dar nu numai) va fi o misiune imposibilă la final de an să își plătească datoria externă în dolari.
Și iată cum multe țări sunt acum obligate să aleagă: fie rămân fără energie și hrană fiindcă trebuie să-și plătească creditorii străini (astfel, punând interesele financiare internaționale înaintea supraviețuirii lor economice interne), fie nu-și plătesc datoriile, așa cum s-a întâmplat în anii ’80 cu Mexicul (dar „Apocalipsa” ar fi declanșată peste aceste națiuni!).
Și dacă mai punem la socoteală și mega-contractele semnate pe bandă rulantă, din februarie încoace, de complexul militar industrial al SUA (țările NATO și-au aruncat armele învechite în Ucraina, iar acum trebuie să cheltuiască sume imense pentru modernizarea arsenalului militar), vedem ce presiune uriașă s-a pus pe euro și lira sterlină.
În doar trei luni, America a adus euro la paritate cu dolarul. Și a mai adus și o creștere bruscă a inflației prețurilor peste Europa!
UE, sinucidere economică asistată de America
În Germania, motorul UE, ministrul Economiei, Robert Habeck (Partidul Verde), vorbește despre activarea rezervelor de gaze ale țării pentru a nu falimenta industriile! Și tot Germania a ajuns să cerșească asemenea resurse de la monarhiile din Emirate, de unde, însă, a primit un refuz elegant. Chiar și în corzi, însă, nemții tot insistă că au pus cruce gazoductului North Stream II și sunt mândri de asta.
De fapt, în realitate, nu s-a întâmplat altceva decât că SUA au cerut Germaniei să se sinucidă economic și să provoace o depresie în societate – prețuri mai mari la bunurile de larg consum și standarde de viață mai scăzute pentru populație!
Toate aceste lipsuri pentru UE reprezintă, în oglindă, un beneficiu uriaș pentru Statele Unite, care realizează profituri enorme vânzându-le europenilor petrol mai scump. De reaprovizionarea cu arme a țărilor din NATO, cadoul Casei Albe pentru complexul militar industrial, am pomenit, da?!
Europa arată azi ca marele perdant al războiului-proxy SUA – Rusia. Se pare că noi, europenii, am devenit un fel de apendice al economiei americane, iar urmarea logică ar fi să ne alăturăm politic Statelor Unite, renunțând la guvernele național. Cel puțin am obține câteva mandate în Senatul și Camera Reprezentanților din SUA, tot e ceva!
Lăsând deoparte gluma, Bruxellesul nu pare să vadă că este victima acestui nou război economic declanșat de America pentru energie, hrană și dominație financiară.