Nicușor Dan: „Vom contribui la garanții solide de securitate pentru Ucraina”. Dar pe români i-ai întrebat?

Președintele Nicușor Dan dă asigurări, cu același zâmbet diplomatic care i-a păcălit pe bucureșteni vreme de 4 ani (doar a câștigat alegerile și a doua oară, nu?) și un mesaj postat pe Facebook, că România va contribui la „garanții solide de securitate pentru Ucraina”. O afirmație care sună măreață, aproape eroică, dacă nu ar fi, în realitate, un semnal de alarmă pentru fiecare cetățean: pe cine protejează România, de fapt? Poporul ei sau vecinul aflat în război cu cea mai mare putere nucleară de pe glob?

La un moment dat, în comunicatul redactat în grabă, pesemne între două drumeții montane și un popas la râu, președintele scapă și o frază enigmatică: „O Ucraină pașnică consolidează securitatea României și aduce beneficii vecinului nostru, Republica Moldova”.

Această exprimare ridică mai multe întrebări decât oferă răspunsuri. Se simt românii amenințați? Are Zelenski alte planuri în afară de a face pace? Sau trebuie să credem că România este un actor global responsabil, gata să riște totul pentru liniștea Kievului, în timp ce propriii cetățeni se luptă cu prețuri astronomice la energie și servicii publice precare?

Trump a spus „pas”

Dar, să ne uităm la „garanțiile solide” despre care vorbește președintele. Ce înseamnă ele, concret? Simplu: că facem alianță cu liderii europeni care au mers la Washington să se închine lui Donald Trump, sperând să obțină sprijin pentru trupe în Ucraina. În timp ce europenii fac calcule și planuri militare, Rusia avertizează clar: prezența oricăror trupe străine pe teritoriul Ucrainei va fi considerată o declarație de război și tratată ca atare!

Și, atunci, întrebăm simplu: ne vrea Nicușor Dan în război? Este acesta prețul „garanțiilor solide” pentru Ucraina? A întrebat el pe cineva dacă ne dorim să fim complici la această escaladare?

Trump a fost mai direct: SUA nu vor trimite soldați americani în Ucraina! Doar „ar putea ajuta cu unele lucruri, probabil aeriene”. Traducerea simplă: europenii se duc să lupte, SUA privesc din avion și speră că nimic nu explodează prea aproape de ei. Așadar, liderii europeni se grăbesc să transforme continentul într-un teren de manevre militare, în timp ce Rusia avertizează că orice prezență militară străină va fi considerată o declarație de război.

Astfel de conducători – și, în mod surprinzător, și al nostru Nicușor Dan – par dornici, chiar disperați să intre în luptă, dar fără a cere consimțământul cetățenilor.

În ritmul ăsta, România riscă să devină un pion militar în jocul altora, în timp ce problemele reale ale românilor rămân nerezolvate. Din concediu, Nicușor Dan ne arată cât de disperat este să trimită „garanții solide de securitate” Ucraina și cât de puțin îi pasă de starea sistemului de sănătate, a infrastructurii sau a economiei românești. Noii stăpâni de la București, ajunși pe tron după lovitura de stat din decembrie, nu discută deloc despre criza energetică, prețurile uriașe la alimente, spitalele supraaglomerate și industria pusă pe butuci. În schimb, nu mai pot de grija altora, slava în sus, slava în jos!

Pentru administrația prezidențială, agenda publică internă este un accesoriu opțional, în timp ce scena internațională devine arena principală.

Aveți și garanții în fața rachetelor nucleare?

Să ne amintim și de „coaliția voluntarilor”, cu Franța și Marea Britanie inițiatoare. Idei lăudabile pe hârtie, dar care, în practică, riscă să transforme România într-un teren de manevre geopolitice, cu pericol direct de confruntare armată. Ne asumăm rolul de paznici internaționali, dar cine veghează la pacea cetățeanului român? Cine răspunde dacă escaladarea riscă să ducă la conflict direct cu Federația Rusă?

O coaliție care să apere Ucraina pe modelul articolului 5 din NATO dă bine la televizor, dar, în realitate, ceea ce se conturează seamănă mai degrabă cu o invitație la un nou război decât cu o soluție de pace. Europenii vor să trimită trupe în Ucraina, dar sub umbrela de securitate a SUA, bineînțeles. Își pune careva întrebarea cine va plăti prețul real în cazul unei escaladări a situației? 

Ceea ce ar fi trebuit să fie o poveste despre protecția Ucrainei riscă să devină scenariul declanșării unui Al Treilea Război Mondial. Și ce rol jucăm noi aici? Suntem invitați să fim carne de tun pentru „garanții solide” oferite Kievului, totul sub privirea distantă și nepăsătoare a Unchiului Sam.

Ironia amară a situației este că România, prin vocea președintelui său, pare mai preocupată de securitatea unui stat vecin decât de propriul popor. În timp ce se vorbește de „garanții solide”, în spitale pacienții stau pe holuri, drumurile sunt pline de gropi, iar facturile cresc fără frâu. Prioritățile lui Zelenski au devenit mai importante decât protecția propriilor oameni.

De fapt, mesajul de pe Facebook al președintelui poate fi citit și altfel: România a ajuns o marionetă în mâinile Vestului, fără ca cetățenii să-și fi dat acordul. În timp ce „garanțiile solide” oferite Ucrainei se construiesc, securitatea reală a românilor rămâne doar o promisiune vagă.

Suntem pregătiți să plătim prețul suprem de dragul străinilor?

Dacă Nicușor Dan și așa-zișii aliați europeni cred că o lume pașnică începe cu Ucraina, poate ar trebui să își amintească asta – pacea începe acasă, cu cetățeanul român, care, surpriză, nu și-a dat acordul pentru a deveni un extras geopolitic!