La începutul lunii aprilie, Forțele de Apărare Israeliene (IDF) și-au retras majoritatea trupelor din Fâșia Gaza, lăsând doar o brigadă în partea centrală. În explicarea deciziei, oficialii israelieni au subliniat succesul campaniei lor în distrugerea a 18 din cele 24 de batalioane ale Hamas. Dar civilii nu știau unde să caute securitatea de bază, pentru că nimeni nu conduce Gaza.
Acesta este motivul pentru care unii oficiali ONU se referă acum la Gaza ca la „Mogadiscio pe Mediterana”. În unele zone, rămășițele ministerelor conduse de Hamas furnizează servicii sau deturnează ajutorul umanitar, în timp ce în altele, rețelele criminale îl jefuiesc și apoi îl distribuie, relatează Foreign Affairs. În alte părți, comunitățile și grupurile umanitare încheie contracte cu alte grupuri armate decât Hamas pentru a asigura securitatea.
“Ziua de după” sau “ziua dintre”?
Gaza este un spațiu neguvernat, în care se înrădăcinează structuri de autoritate paralele și concurente. Au apărut deja condițiile pentru o instabilitate pe termen lung. Israelul refuză să planifice ceea ce va urma după ce forțele sale vor părăsi fâșia.
Lipsa de soluții realiste pentru „ziua de după” în Gaza reflectă o lipsă de planificare mult mai îngrijorătoare. De fapt, observatorii sunt atenți la ziua greșită. Ceea ce contează cel mai mult este „ziua dintre”, când este nevoie de un flux de sprijin civil și de servicii dincolo de ajutorul umanitar de urgență, chiar dacă operațiunile militare ale IDF continuă.
Acest sprijin – care va necesita hotărârea politică israeliană de a prioritiza palestinienii, combinată cu expertiza și finanțarea internațională – va fi esențial pentru a se asigura că „ziua dintre” nu este irosită.
Peste orizont
Atunci când oficialii vorbesc despre „ziua de după”, ei se referă la perioada de timp după ce Israelul își încheie operațiunile de dezmembrare a infrastructurii militare a Hamas lăsând-o în imposibilitatea de a guverna Fâșia Gaza.
Se așteaptă, de asemenea, să existe un acord, acceptabil pentru capitalele arabe, Israel, Statele Unite și organismele internaționale, pentru a crea o forță de securitate pe teren, un cadru de guvernare non-Hamas, un plan pentru creșterea livrării și distribuirii de ajutor umanitar și finanțarea pentru stabilizare și reconstrucție.
Totuși, acest lucru nu ar trebui să împiedice Israelul să planifice pentru „ziua dintre” – sau ceea ce organizații precum RAND numesc „ora de aur”. Este perioada de săptămâni și luni imediat după încheierea operațiunilor militare active, dar înainte de începerea reconstrucției pe termen lung. O perioadă critică, deoarece stabilește recuperarea post-conflict pe o traiectorie pozitivă sau negativă.
Dacă IDF nu vor fi prezente pe teren în număr mare și dacă nu există un consens asupra unei forțe de securitate postbelică, „ora de aur” va fi pierdută.
Cine guvernează?
Rămân două sarcini urgente. Prima este formarea unei prezențe de aplicare a legii în Gaza, atât imediat, cât și pe termen lung. Dacă ordinea nu poate fi menținută, nu pot avea loc activități semnificative de stabilizare și recuperare.
Capitalele arabe care au legături cu Israelul prin tratate de pace sau acorduri de normalizare ar putea fi dispuse să contribuie cu personal, echipament și finanțare pentru prezența de securitate post-Hamas. Dar mai întâi vor avea nevoie de asigurări din partea Israelului că civilii palestinieni sunt o prioritate, că IDF nu vor pune în pericol siguranța acestei prezențe de aplicare a legii și că există o foaie de parcurs pentru recuperarea postbelică a Gaza și un cadru internațional pentru autodeterminarea palestiniană.
A doua sarcină urgentă este obținerea unui consens asupra unui cadru de guvernare pentru Gaza. Pentru a coordona activitățile postbelice și pentru a demonstra comunităților locale că există o alternativă credibilă la Hamas, o entitate cu putere și resurse la nivel internațional ar trebui să fie poziționată pentru a acționa imediat și a acorda prioritate implicării civililor.
Israelul poate accelera acest proces prin pregătirea unor liste verificate de funcționari publici și oameni de afaceri cu care să se coordoneze și prin sprijinirea mecanismelor de cooperare între aceste persoane și misiunea multinațională de guvernare, astfel încât planificarea să fie în curs de desfășurare.