În București nu se joacă doar o primărie, ci însăși supraviețuirea „Dreptei”, iar lupta a devenit atât de feroce încât nici nu mai contează cine pune mâna pe sceptru. De ce spun asta? Pentru că, în final, „Dreapta” tot învinețită o să iasă. Când în aer plutește mirosul a 4 miliarde de euro, principiile devin brusc facultative și eleganța politică moare înainte să apuce cineva s-o trezească.
Ruperea „Dreptei” politice în pseudopartide nu mai este o amenințare, ci o realitate consemnată cu serenitate… dacă prin asta înțelegem privirea aceea a medicului care îți explică, pe un ton calm, că operația a eșuat.
PNL și USR, ruinate de propria vanitate
Odinioară două formațiuni care se lăudau că au un singur obiectiv – să reconstruiască țara -, PNL și USR au ajuns astăzi să se reconstruiască pe ele, fiecare din ruinele propriei vanități. Indiferent care tabără va câștiga Primăria Capitalei (și, atenție, nici măcar nu pomenim favoritul cursei, pe Daniel Băluță, candidatul PSD!), cineva tot va cădea după alegerile generale de duminică. Poate chiar Bolojan și Drulă împreună, că prea vorbesc ca de pe un piedestal, când ei stau într-un turn de carton ridicat pe iluzii.
Iar tabloul devine cu atât mai grotesc cu cât privim modul în care Ciprian Ciucu este tocat mărunt de brigada delatorilor din USR. Un spectacol trist, dar nu lipsit de savoarea specifică unei „Drepte” care se devorează singură de fiecare dată când simte miros de bani. Când vine vorba de miliarde, progresiștii și liberalii par să descopere instincte ancestrale: nu au mamă, nu au tată și – firește – nu au niciun interes pentru România, dincolo de propria tabără.
Despre spirit de echipă în coaliția de guvernare? Eleganță? Prestigiu? Principii de dreapta? Haideți, să fim serioși! Când pe masă sunt 4 miliarde de euro, adică bugetul Capitalei pentru următorii ani, sabia se scoate singură din teacă. În fața unei asemenea „arome” dulci, nici nu mai este nevoie de strategii: doar de colți bine ascuțiți.
Fuziunea, un virus fără tratament
Dacă, duminică, bucureștenii vor continua trendul descendent al interesului pentru politica de dreapta, presiunea pentru o fuziune va deveni aproape inevitabilă. Electoratul este același, scorurile sunt mici, iar liderii PNL și USR au devenit cei mai criticați (ca să păstrăm un ton delicat) politicieni ai momentului. De săptămâna viitoare, sub prăbușirea unui scor umilitor, pe care sondajele îl anticipează, Cătălin Drulă și Ilie Bolojan vor trebui să inventeze alte scuze care să pară credibile.
Dar, în lipsa explicațiilor, pe piață se va vântura, din nou, ideea unei fuziuni între PNL și USR, o poveste care reapare ciclic, de obicei atunci când ambele partide sunt suficient de slăbite încât să-și caute sprijin unul în altul, ca doi înecați care se agață fiecare de gâtul celuilt în speranța că vor pluti.
Avem și un precedent. PNL și PDL au fuzionat în 2014 și, ce să vezi, a ieșit un mare fâs! Nici azi, la mai bine de un deceniu distanță, rănile nu s-au închis. În tabăra liberală încă se umblă cu pumnalul în mânecă, încă sunt bisericuțe și vedem răzbunări de provincie. Un partid mare doar la suprafață, ros de orgolii și rivalități ca un lemn trosnit de carii.
Oare cum ar arăta o fuziune cu USR, ONG care abia își pansează propriile eșecuri și scandaluri? Ar fi o nuntă politică în care mirele și mireasa se felicită politicos în fața invitaților, dar în mașină, la plecare, își amintesc amândoi că nu se suportă.
Cine câștigă Capitala? Nu contează, „Dreapta” pierde, oricum!
Aceasta este ironia finală, atât de amară încât nici nu mai are nevoie de glazură. Liberalii și „reziștii” refuză să înțeleagă că adversarii lor nu sunt suveraniștii și social-democrații, ci propriile orgolii și slăbiciuni, amestecate cu lipsa unei viziuni coerente și incapacitatea cronică de a învăța din propriile greșeli.
Lupta pentru Primăria Capitalei nu mai este despre București, ci despre cine se înfruptă din cașcavalul bugetar.
