Orban trage și cu dinții de alegerile anticipate. Mai încet cu economia, cu relansarea ei. Mai ușor cu șomerii, cu alocațiile ce ar fi trebuit dublate și cu pensiile ce ar fi trebuit mărite. Nici de cele 80 de miliarde de euro cu care s-a lăudat Iohannis nu mai vorbește. Acum, alegeri! Țara n-are decât să moară, dar întâi să treacă pe la urne.
Prestația premierului măscărici devine tot mai periculoasă. Nici moțiunea de cenzură nu l-a pus atât în alarmă pe cât îl pun alegerile. La început rezervat, acum Ludovic Orban a devenit cel mai înfocat susținător al acestora.
O golănie aidoma guvernării
Nici el și nici Klaus Iohannis nu pot garanta că acestea se vor desfășura în condiții de securitate sanitară deplină. Nu au cum, nu au cu ce să garanteze, mai ales că limita care le separă credibilitatea de impostură este fracturată de multă vreme. Dar asta nu îi împiedică să țină prelegeri despre cum, pentru ei, nimic nu contează mai mult decât sănătatea populației. Și cum i-ai putea crede când au închis școlile la 18 cazuri de îmbolnăvire, iar la 1.500 le deschid ca și cum totul ar fi perfect?
Nici redeschiderea restaurantelor nu poate păcăli. S-au închis când erau doar câteva cazuri pe zi, dar le redeschid când numărul nu scade sub 1.000. Aici e cu dedicație, căci patronii acestor afaceri sunt, în bună parte, clienții lor la scandalurile de stradă împotriva PSD. Pe principiul „voi țipați și noi venim cu sandvișurile”. Ludovic Orban vrea neapărat alegeri, dar nu există niciun plan concret de protejare a populației. Exact ca în cazul deschiderii noului an de învățământ, unde nimeni nu știe cine și ce să facă. Există numai teorii și propuneri ce te trimit la manualele de psihiatrie.
Pe de o parte Orban vorbește despre pretinse măsuri de prevenție împotriva răspândirii virusului, pe de alta, prin presa cumpărată la preț de solduri, insinuează că pericolul e foarte mare. Are grijă, deopotrivă, să-și trimită cioclii deghizați în specialiști să vorbească despre riscul aglomerării fizice. Strecurarea sentimentului de frică este preocuparea majoră a zilelor pe care le trăim. Știe că pensionarii ar vota PSD, și atunci nu ar fi mai bine să bage groaza în ei, ca să stea acasă? E nevoie de alegeri, țipă el, dar dacă s-ar putea să voteze doar electoratul Puterii ar fi ideal. O golănie politică aidoma guvernării.