Occidentul se confruntă în acest moment cu o alegere crucială: să sprijine Ucraina sau să cedeze un avantaj irecuperabil Rusiei.
Dacă ofensiva din 2023 a armatei ucrainene ar fi decurs conform planului, forțele sale ar fi străpuns așa-numita Linie rusească Surovikin în provincia Zaporojia și ar fi eliberat Melitopolul, tăind drumurile care leagă Rusia de Crimeea. Nu s-a întâmplat așa.
Rusia are acum aproximativ 340.000 de soldați în sudul Ucrainei. Armata ucraineană are nevoie de muniție de artilerie și sisteme de apărare antiaeriană occidentale. Dar ajutorul din partea Statelor Unite și Uniunii Europene nu poate fi asigurat constant. Prin urmare, generalii ucraineni nu pot elabora planuri de luptă pe termen lung dacă nu dispun de armament și rezerve.
Occidentul s-a amăgit crezând că finanțarea Ucrainei este doar o simplă donație de bani. Dincolo de front, costurile se extind dramatic.
Unii lideri ocidentali sugerează începerea negocierilor cu Vladimir Putin, deoarece Volodimir Zelenski susține că toate teritoriile ucrainene ocupate de Rusia trebuie eliberate până în octombrie. Acest plan nu este realizabil, Ucraina nu mai poate câștiga nimic fără sprijin occidental.
Aliații Kievului nu doresc o ciocnire directă cu Rusia, dar Kremlinul caută din ce în ce mai mult să extindă sfera confruntărilor sale indirecte cu Occidentul. Putin a declarat în repetate rânduri că vrea să schimbe logica sistemului internațional.
Dacă Occidentul intenționează să facă concesii Rusiei, se vor întâmpla probabil două lucruri, notează analiștii militari americani. În primul rând, Rusia va încălca în mod persistent încetarea focului, așa cum a făcut-o cu toate iterațiile acordurilor de la Minsk din 2015, în timp ce își reconstruiește armata pentru a finaliza sarcina de a ocupa Kievul. În al doilea rând, Rusia le va argumenta aliaților săi că SUA și UE pot fi învinse prin perseverență și dezbinare.
Statele Unite și aliații lor europeni se află în fața unei alegeri. Pot fie să elaboreze o strategie imediată pentru a consolida instruirea pe care o oferă armatei ucrainene, să clarifice opiniei publice că termenul limită din octombrie 2024 pentru eliberarea teritoriului trebuie prelungit și să susțină nevoile materiale ale Ucrainei până în 2025, fie pot continua să creadă în mod fals că războiul se află într-un impas, tergiversând și cedând avantajul Rusiei.
Ultima opțiune ar fi o greșeală teribilă: pe lângă extinderea parteneriatelor sale în Africa, Rusia își consolidează colaborarea cu China, Iranul și Coreea de Nord. Iar dacă o pierdere în Ucraina sfârșește prin a demonstra că Occidentul nu poate face față unei singure provocări la adresa arhitecturii de securitate a lumii, adversarii săi vor crede cu greu că poate face față mai multor crize deodată.