Giorgia Meloni și-a pariat supraviețuirea politică pe renunțarea la imaginea sa populistă și pe graba în direcția opusă, devenind mai pro-europeană și mai pro-americană decât centristul european obișnuit.
La început de septembrie, premierul Italiei a primit “Global Citizen Award” la Consiliul Atlantic din New York. Premiul i-a fost înmânat de miliardarul Elon Musk. Asta a alimentat speculațiile cu privire la o potențială (re)aliniere politică cu Donald Trump.
Meloni a avut grijă să nu susțină niciunul dintre candidații la alegerile din SUA, subliniind că va lucra cu oricine va câștiga, notează UnHerd. Dar este bine poziționată pentru a deveni unul dintre principalii parteneri europeni ai lui Trump, în cazul în care republicanul va revendica Casa Albă în noiembrie. Și are legături de lungă durată cu mișcarea MAGA. În 2018, pentru a da un exemplu, fostul consilier al lui Trump, Steve Bannon, a fost vorbitor principal la o conferință organizată de partidul Frații Italiei(FdI)
Într-un semn către conservatorii din Washington, Meloni a spus audienței sale de la Consiliul Atlantic că „nu ar trebui să ne fie rușine să folosim și să apărăm cuvinte și concepte precum națiunea și patriotismul”.
FdI a votat împotriva unei rezoluții a Parlamentului European care permite Ucrainei să folosească arme occidentale pe teritoriul Rusiei. Decizia ar putea să fie văzută ca un alt semn al scepticismului MAGA față de sprijinul occidental pentru Kiev – și un indiciu al dorinței lui Meloni de a schimba politica externă a Italiei dacă Trump câștigă în noiembrie.
Avanpostul capitalului american
Consiliul Atlantic există pentru a promova interesele corporațiilor americane – și interesele imperiale americane în general. Mai exact, printre partenerii și finanțatorii organizației se numără multe dintre cele mai mari firme din SUA, care își desfășoară activitatea în domeniul finanțelor, apărării, energiei și tehnologiei. O serie de guverne NATO susțin Consiliul Atlantic, la fel ca și alianța însăși.
În iunie, guvernul italian a aprobat un nou cadru de reglementare care acordă companiilor spațiale străine permisiunea de a opera în țară. Nu este un secret faptul că, în acest context, Musk intenționează să facă din Starlink principalul furnizor de internet al Italiei pentru „zonele albe”, cu alte cuvinte pentru locurile care nu sunt acoperite de alternative prin cablu sau mobile.
Musk nu este singurul magnat american care profită de Meloni. Gigantul BlackRock, condus de Larry Fink, a devenit cel mai mare investitor instituțional străin la Bursa din Milano. Firma își consolidează prezența italiană și în alte domenii. La începutul acestui an, Meloni a supravegheat vânzarea întregii rețele de telefonie fixă a TIM( fosta Telecom Italia) către KKR, un fond american care se mândrește cu BlackRock printre principalii săi investitori.
Dincolo de faptul că rețeaua reprezintă un activ național strategic, cu datele sale sensibile de utilizator aflate acum efectiv sub control străin, aceste mișcări variate reprezintă punctul culminant al unei lungi secvențe de privatizări și vânzări de active publice și private italiene care a început în anii ’90.
Odată cu planurile de viitor ale BlackRock – care speră, printre altele, să acapareze rețelele de autostrăzi și căi ferate ale Italiei, aflate în prezent sub control public sau semi-public – țara pare să devină doar un avanpost al capitalului american, pierzând puținul rămas din suveranitatea sa economică.
Ironic, toate acestea se întâmplă sub un prim-ministru „suveranist”, dar ceea ce contează cu adevărat este modul în care investitorii americani folosesc Italia ca pe un cal troian pentru a-și extinde influența în întreaga Europă.