Ce joc face România astăzi? Întoarcem armele ca la 23 august ‘44, dar de data aceasta nu dintr-o strategie militară, ci dintr-o combinație toxică de analfabetism politic și amatorism diplomatic? Privind prestația lamentabilă a președintelui Nicușor Dan la Antena 3, luni seară, întrebarea nu mai e doar retorică, ea devine dureros de reală. Pentru că atunci când președintele unei țări aflate pe Flancul de Est al NATO își bate joc, prin bâlbe și minciuni transparente, de chestiuni vitale de securitate, nu vorbim doar despre imaginea României, ci despre viitorul ei și al întregii alianțe nord-atlantice.
Rugat în direct să explice incidentul recent al dronei, ca un elev nepregătit, s-a pierdut între „nu știu”, „nu pot să spun” și „se decide de la caz la caz” – „Există cadrul legal, dar decizia se ia de la caz la caz… Eu nu am informația asta… A ieșit din teritoriul aerian și nu mai putea să fie urmărită…”. Asta e tot ce a putut să spună Comandantul Suprem al Armatei Române.
În timp ce președintele ne arată că nu știe nimic, nici măcar dacă drona era înarmată sau nu, ministrul Ionuț Moșteanu sare în față și se laudă că are informații mai multe: „Drona nu avea armament, așa că nu putea să facă victime în Ucraina”. Minunat! Întrebarea e simplă: cine minte? Sau, și mai grav, dacă amândoi spun adevărul lor, atunci avem o problemă de securitate națională – șeful statului nu este informat de propriii subordonați, iar asta înseamnă că e ținut intenționat în ceață! Se joacă alții cu hârtiile de pe biroul lui Nicușor și îl lasă în beznă? Dacă așa stau lucrurile, să aprindem lumânările: România se conduce „după caz”, „după ureche” și, cel mai rău, „după interesele unora”.
Și, atunci, să ne mai mirăm că Vladimir Putin își râde în barbă? Căci exact asta și vrea: o Românie condusă de bâlbe, unde președintele se declară senin „neinformat”, iar miniștrii se contrazic în direct. Din păcate, se pare că la Cotroceni nu există Comandament Suprem, ci un concurs de „cine e mai pafarist” în chestiuni de securitate.
„Vizita oficială” în SUA, o poveste cu peștișorul auriu
Dacă bâlba cu drona n-ar fi fost un episod suficient de rușinos, Nicușor Dan a scos din cartea minciunilor politico-diplomatice o altă perlă. Cu o lejeritate dezarmantă, președintele a anunțat că a fost invitat oficial de Donald Trump la Casa Albă: „Am avut o convorbire imediat după ce am fost învestit, vizita va avea loc cel mai probabil la începutul anului viitor”.
Frumos, patriotic, numai că… realitatea parcă e alta. SUA au fost ultimele care s-au deranjat să salute victoria lui Nicușor Dan în alegeri, și au făcut asta după mai multe zile de tăcere suspectă. Iar Casa Albă nu a anunțat nici convorbirea, nici invitația despre care vorbește Nicușor. Realitatea e alta: nimeni nu l-a invitat nicăieri. Întreaga poveste este, în cel mai bun caz, o exagerare, o campanie de PR. În cel mai rău caz, este o minciună sfruntată aruncată pe post. O „minciunică” pentru publicul intern, menită să dea iluzia unui președinte care este cunoscut și băgat în seamă peste Ocean.
Însă, aici nu mai e vorba de propagandă electorală. Mințind despre relația strategică cu Washingtonul, președintele României subminează exact ceea ce ar trebui să fie fundamentul politicii externe: credibilitatea României. Dacă la București se bat câmpii cu „vizite oficiale inexistente”, ce încredere să mai aibă aliații NATO că țara noastră rămâne un partener serios?
USR, campionii manipulării pe Facebook
Nu trebuie să ne mire ce prestație lamentabilă a avut Nicușor Dan în cele 4 interviuri date în cascadă în ultimele zile. Să nu uităm că președintele ales (de Macron!) este produsul unei mașinării de propagandă.
O cercetare realizată de Facultatea de Jurnalism a Universității din București arată că USR a fost campionul manipulării pe Facebook la „europarlamentarele” din 2024. „Super-distribuitori”, „hiper-distribuitori”, conturi care postează de 187 de ori pe zi – toată rețeaua progresistă a Imperiului Soroș a lucrat la turație maximă pentru a umfla artificial popularitatea USR.
Se aude că peste 40% dintre aceste conturi distribuiau exclusiv conținut politic, dar aproape niciunul nu și-a declarat afilierea, încălcând flagrant regulile celor de la Meta/Facebook. Pe românește: totul pe fals, totul pe „baloane de săpun”. Să ne mai mirăm că avem acum un președinte care umflă realitatea și își imaginează convorbiri cu Donald Trump?
Nicușor Dan a fost ales cu like-uri false și continuă să conducă cu iluzii false.
Iar cel mai grăitor semnal a venit chiar luni seară, la Antena 3. Românii au schimbat canalul chiar când cooperarea Mihai Gâdea – Administrația Prezidențială pornea mașina de spălat. Audiențele sunt seci și nemiloase: RTV – 327.000 telespectatori, Realitatea TV – 244.000, Antena 3 – 227.000. Mai rău de atât: RTV și Realitatea nici măcar nu au avut emisiuni speciale, ci programe de rutină!
Nicușor Dan și Mihai Gâdea au fost bătuți inclusiv de pauzele publicitare!
Concluzie amară – președintele și moartea pasiunii!
Prestația de două ore a lui Nicușor la Antena 3 nu a fost doar o colecție de bâlbe, gafe și prostii debitate pe bandă rulantă. A fost o demonstrație clară că România este condusă, în acest moment, de un om care confundă politica externă cu un joc de improvizații. Un om care, prin analfabetismul său politic, poate foarte bine să ducă la îndeplinire planul lui Vladimir Putin de destabilizare a Flancului de Est.
Lăsăm și noi aici două întrebări de la cititori. Cine, oare, îl dirijează pe Nicușor Dan? Cine îl alimentează cu aceste inepții? Din informațiile noastre, înțelegem că un răspuns ar putea fi Eugen Tomac, sfătuitor și ciripitor la urechea dreaptă a lui Nicușor Dan. Tomac, care la rândul lui, este foarte bine relaționat cu controversatul om de afaceri Sebastian Moise.
Se aude prin coridoarele politicii că președintele a devenit un fel de portavoce a unor interese obscure, iar el, naiv sau complice, le înghite pe nemestecate, ca un pelican ale geopoliticii. Beleaua este că România actuală nu își permite luxul de a fi condusă de un „neinformat” care bâlbâie declarații în direct și inventează convorbiri cu lideri străini.
Când vorbim despre securitate națională și despre poziția noastră în NATO, nu există loc pentru jumătăți de măsură.
Până la urmă, dacă „întoarcem armele” acum, nu o facem ca la momentul 23 august 1944, ci din prostia crasă și iresponsabilitatea celor care, în loc să apere țara, își dau concursul de amatorism în fața lumii întregi.
