Occidentul încearcă să articuleze o viziune comună pentru securitatea pe termen lung a Ucrainei și a Europei. NATO a mobilizat trupe în flancul său estic, UE și Statele Unite au oferit Kievului un ajutor fără precedent.
Summitul NATO din iulie 2023 de la Vilnius a sărbătorit aderarea istorică a Finlandei, dar a expus, de asemenea, diviziuni profunde între aliații cu privire la admiterea sau nu a Ucrainei.
Putem vorbi de o ambiguitate a alianței transatlantice? Sau de frica unei ciocniri directe cu Rusia lui Putin? În ambele cazuri, răspunsul este afirmativ.
Prin lipsa de claritate, NATO trimite semnale cu privire la propria încredere a Occidentului în capacitatea Ucrainei de a învinge, ceea ce face ca factorii de decizie politică să fie mai reticenți în a aproba pachete mari de asistență militară. Dar o aderare a Ucrainei ar forța același Occident să se implice inevitabil în război.
Articolul 5 nu obligă automat NATO să intre în luptă. Mai degrabă, stipulează că alianța stabilește „acțiunile pe care le consideră necesare” – pot include sau nu trimiterea de trupe pe front. Dar asta e o teorie care nu se va potrivi cu realitatea.
În orice caz, o Ucraină înfrântă va însemna o înfrângere și pentru NATO, va diminua hegemonia SUA și securitatea internațională.
Iar în momentul în care Ucraina ar cădea sub controlul total al Rusiei, o țară ostilă ar împărți o graniță cu Ungaria, Polonia, România și Slovacia – teritorii NATO pe care Kremlinul le consideră în continuare ca aparținând sferei de influență a Rusiei.
NATO trebuie să-și clarifice politica și strategia – dacă dorește aderarea Ucainei sau să o mențină ca un stat tampon în fața Rusiei.
Este o întrebare deschisă dacă Statele Unite își vor menține sprijinul pentru Kiev, iar dacă nu o vor face, europenii nu vor putea umple golul. Unii politicieni cer o încetare a focului, urmată de negocieri în care Ucraina ar trebui să cedeze teritorii Rusiei.
Dar obținerea oricărui acord de pace – cu atât mai puțin a unuia care să fie durabil – va fi o provocare uriașă. Mulțumită Chinei, Iranului și Coreei de Nord, Rusia și-a refăcut stocurile de drone și rachete. Putin nu a arătat niciun indiciu că ar face compromisuri cu Kievul. În mod evident, dorește în continuare să subjuge întreaga Ucraină, nu să ocupe o parte din teritoriul țării.
Unii susțin că aderarea Ucrainei la NATO nu ar face decât să agraveze situația în care se află acum Europa și întregul Occident. Și nu ar schimba perspectivele militare ale Kievului pe termen scurt. În plus, Putin nu ar vrea un război cu NATO.
Și aceste considerente sunt destul de confuze. Rusia este imprevizibilă – ar putea trece de la tatonarea cu NATO la o poziție mult mai agresivă. Își poate permite tocmai din cauza ambiguității alianței privind Ucraina. Eșecul descurajării occidentale se vede cel mai clar aici.
NATO nu trebuie să ofere Ucrainei o invitație oficială imediată. Într-un scenariu optimist, ar anunța că deschide discuții, urmând ca invitația să fie transmisă la o dată ulterioară, așa cum a făcut Uniunea Europeană cu Ucraina în ceea ce privește aderarea la bloc. Poate că și UE se ferește de propriile decizii. Inclusiv Statele Unite.
Marea problemă pentru Occident este că NATO nu are prea multe cărți de jucat. De fapt, se vede prinsă într-o situație imposibilă: cum să-i sprijine pe soldații ucraineni fără a intra într-un conflict cu Rusia, și cum să asigure securitatea Europei ferindu-se de Ucraina.