În România ultimelor luni, ANAF pare că a apăsat brusc și cât se poate de brutal pe trăgaciul unui mecanism fiscal care nu mai urmărește îndreptarea, ci execuția rapidă. Un val de măsuri asigurătorii – de la sechestru și poprire până la blocări de conturi – lovește în lanț întreprinzătorii români. Prin ieșirile publice și măsurile anunțate, premierul Ilie Bolojan a împins Fiscul într-o ofensivă fără precedent împotriva mediului de afaceri autohton. Această hinghereală fiscală riscă să distrugă și ultima fărâmă de capital românesc și să împingă în prăpastie exact motorul economiei: antreprenorul local.
Tot mai multe voci descriu o realitate care se conturează dramatic pentru toți oamenii de afaceri români: verificările documentare, procedurile rapide și opace se finalizează nu doar cu decizii de impunere, ci cu blocarea imediată a conturilor și a întregii activități. Iar totul se întâmplă fără avertisment, fără dialog, fără șansa reală de a contesta măcar abuzul înainte ca efectele lui să devină ireversibile.
ANAF, de la verificare la execuție în timp record
Avocați specializați în fiscalitate confirmă schimbarea radicală de abordare a Fiscului. Luisiana Dobrinescu, avocat partener în cadrul Dobrinescu Dobrev SCA, semnalează că în doar câteva luni ANAF a început să emită decizii de sechestru și poprire odată cu decizia de impunere. Este un salt spectaculos spre o practică executorie care, legal, ar trebui folosită doar în cazuri excepționale.
Codul de procedură fiscală cere existența unui pericol iminent ca un contribuabil să-și risipească patrimoniul pentru ca statul să poată institui măsuri asigurătorii.
Din păcate, realitatea guvernării Bolojan-USR – un mariaj din ce în ce mai toxic pentru societatea românească – arată exact opusul: ANAF invocă drept „pericol” chiar și faptul că firmele nu au în conturi suma pe care statul intenționează să o impună! O logică absurdă, căci puține companii păstrează în bancă, anticipat, zeci sau sute de mii de lei pentru eventuale impuneri care nici măcar nu există la momentul controlului.
Banii există în economia de piață pentru a circula, nu ca să fie ținuți la saltea.
Consecința noului modus operandi al inspectorilor de la Fisc? În prezent, oricine este eligibil pentru sechestru, indiferent de istoricul fiscal sau de seriozitatea afacerii.
Termenele de plată ale deciziei de impunere sunt sub 30 de zile, însă nicio contestație nu are timpul necesar să ajungă în fața unui judecător înainte ca banii să fie deja executați. Odată blocate conturile, odată retrași banii de ANAF, contestația devine inutilă, căci prejudiciul adus societății în cauză deja a fost produs.
Și ce poate fi mai periculos pentru economia unei țări decât o autoritate fiscală care poate produce efecte ireversibile înainte ca instanța de judecată să mai intervină?
În ultimele două luni, măsurile asigurătorii ale ANAF nu s-au mai limitat la sumele provenite din verificări documentare: au început să fie aplicate și în cazul amenzilor!
Dacă „Pachetul 2” de măsuri fiscale trece în forma actuală, amenzile de 40.000 – 300.000 de lei vor veni la pachet cu sechestru și poprire imediată. Este un cocktail exploziv pentru tot ce înseamnă business românesc.
Hinghereală cu gir politic
În piață se vorbește, deja, despre o hinghereală fiscală pornită împotriva capitalului românesc. Mulți antreprenori văd în această ofensivă o decizie politică, girată public de premierul Ilie Bolojan. Liberalul cu gândire și apucături USR-iste este perceput ca fiind autorul moral al noului model de „disciplinare” a mediului de afaceri autohton.
Oamenii de afaceri au convingerea că Fiscul a fost transformat într-un instrument de presiune, nu de reglementare, iar retorica „strângerii șurubului” a degenerat într-o vânătoare.
Deja mulți compară perioada actuală cu „era Kovesi”, când spectrul abuzurilor în forță domina agenda publică. Diferența este că atunci vorbeam despre justiție, iar acum vorbim despre statul fiscal, o zonă cu și mai puține garanții pentru contribuabil.
Cazul recent reclamat de Gigi Becali – conturile FCSB sunt în vizorul ANAF pentru o chichiță – a devenit simptomatic. Antreprenorii se tem că același scenariu se poate repeta oricând, în orice firmă, indiferent de dimensiuni. Practic, România intră într-o zonă gri în care nicio afacere nu mai este sigură: o eroare minoră, o interpretare fiscală discutabilă, un dosar evaluat superficial, ORICE poate conduce la blocarea totală a activității.
Iar în economie, știm bine, timpul nu iartă. Un cont blocat 10 zile poate omorî o firmă. Un sechestru poate închide o linie de producție. O poprire nejustificată poate arunca în aer relații comerciale construite în ani de zile.
Capitalul românesc, împins în prăpastie
Dacă această direcție continuă, România își aruncă în aer firmele care țin în spate economia.
Și așa firav, capitalul românesc a ajuns să fie tratat ca o sursă de bani la discreția statului, nu ca un partener de dezvoltare. Iar atunci când statul devine inamic, investitorii nu luptă, ci pur și simplu pleacă.
Ceea ce se întâmplă acum în mediul de afaceri nu este reformă fiscală, ci disciplinare. Este panică administrativă transformată în represiune, cu efecte devastatoare pentru cei care țin încă economia în viață.
