Timp de ani de zile, pe măsură ce intenția rușilor de a provoca Occidentul devenea tot mai clară, o întrebare cheie s-a pus: dacă țara ca întreg sau liderul său era de vină – de fapt, dacă lumea avea o problemă cu Rusia sau cu Putin.
De când a început invazia Ucrainei, în urmă cu doi ani, analiștii au continuat să dezbată atitudinea rușilor obișnuiți față de război. Oare o largă majoritate sprijină cu adevărat atrocitățile comise de forțele armate ale țării lor? Și dacă nu, de ce dau toate aparențele să o facă?
Două cărți ale istoricului britanic Jade McGlynn – Russia’s War și Memory Memory Makers – publicate în cursul anului 2023, oferă răspunsuri incomode, relatează Foreign Policy. Statul rus, cu aprobarea conștientă a unei părți sau a majorității populației sale, a obținut un sprijin semnificativ și larg răspândit la nivel național pentru războiul în Ucraina.
Occidentul e ipocrit și naiv: crede în continuare că rușii nu susțin acest război deoarece se tem de represiunile „dictatorului de la Kremlin”. Și se bazează pe poveștile similiare ale unor ruși din străinătate.
Imaginea este total deformată. De fapt, războiul este popular în rândul unui număr mare de ruși și acceptabil pentru un număr și mai mare. Putin nu are de ce să strunească masele cetățenilor, pentru că a mizat cu succes pe aprobarea lor.
Cartea lui McGlynn este, de asemenea, o provocare directă pentru acei jurnaliști, academicieni și rusofili occidentali care se agață de credința că țara este o democrație frustrată.
Mai degrabă ar fi o credință obsedantă în victoria unui conflict existențial cu Occidentul. Aici, Putin nu avea nevoie să miște nimic: această credință este atât de puternică încât nimeni nu o poate deturna.
Propaganda Kremlinului nu urmărește să-i facă pe toți rușii războinici. Mai subtil, le inoculează ideea că Maica Rusia este amenințată din orice poziție și, prin urmare, are nevoie de patrioți.
Nu mai contează dacă „operațiunea specială” a însemnat invadarea unui stat suveran, Putin se va baza liniștit pe sprijinul rușilor pentru toate acțiunile sale viitoare. Patrioții îl vor urma peste tot.
Criticile la adresa războiului, acolo unde există, se concentrează în primul rând pe competența cu care este purtat, spre deosebire de întrebarea dacă ar trebui să fie purtat în primul rând.
Multe dintre discursurile de stat din jurul Occidentului și al Ucrainei nu sunt invenții putiniste, ci metode de alimentare a imperialismului Rusiei care datează din perioada țaristă și sovietică. Evocarea istoriei și măreției pierdute a URSS este un canal fundamental pentru a electriza populația rusă – și o justificare a prezentului.
Mesajele au căzut pe un teren fertil. Rușii nu au fost neapărat dornici să fie ghidați de propaganda războiului de vreme ce ei înșiși sunt alături de război.
Implicația tragică este că războiul Rusiei împotriva Ucrainei nu poate fi încheiat în sau de către Ucraina. Rădăcinile sale se află în imaginația politică și socială a rușilor cu privire la ceea ce este și ceea ce trebuie să fie propria lor țară.