Majoritatea guvernelor Uniunii Europene sunt obsedate de sprijinul militar și financiar pentru Ucraina, și de abordarea schimbărilor climatice. Par că au rămas singurele preocupări din agenda Bruxelles-ului, deși Europa se confruntă cu probleme și neajunsuri.
Cele mai mari provin din lipsa capacităților de apărare, dintr-o economie care abia a evitat o recesiune, și din instabilitatea politică și socială. Aceleași guverne s-au obișnuit să se împrumute, declansând o veritabilă spirală a datoriilor publice.
Blocul comunitar cântă în cor Slava Ucraina
Dacă finanțate vor continua să verse bani pe frontul ucrainean, o vor face tot pe spinarea contribuabililor. Prin urmare, promisiunile de creștere economică nu au acoperire, de vreme ce UE s-a prins într-un joc al cheltuielilor împovărătoare.
Companiile și piața muncii sunt suprareglementate tot de la Bruxelles. Capitalul UE migrează spre SUA, iar produsele Made in China fac legea pe piețele europene. Competitivitatea europeană a ajuns o glumă proastă, la fel ca geopolitica europeană.
Nemulțumirile populare sunt în creștere – protestele agriculturilor europeni sunt de rău augur pentru stabilitatea politică într-un an al europarlamentarelor.
Multe tări care nu îndeplinesc obiectivul NATO de a cheltui cel puțin 2% din PIB pentru apărare sunt tocmai cele cu deficite și datorii mari. Cu un război la granițe, UE nu se poate ridica cu o armată eficientă după ce a tăiat investițiile militare și producția ani în șir.
Cu toate aceste pericole, blocul comunitar cântă în cor Slava Ucraina. Impresia este că un întreg continent se autosabotează și trădează chiar obiectivele fondatorilor UE.
Costurile isteriei climatice
Apoi, mai sunt și costurile obiectivelor climatice. Potrivit lui Mario Draghi, fostul premier italian și președinte al Băncii Centrale Europene, care urmează să publice în cursul acestui an un raport privind economia europeană, tranzițiile ecologice și digitale planificate de UE vor necesita cheltuieli anuale de 500 de miliarde de euro.
Mulți europeni care vor trebui să plătească o parte din nota de plată pentru politicile privind schimbările climatice – de exemplu, renunțând la mașinile diesel sau plătind taxe mai mari pe combustibil – sunt sensibili la atracția partidelor de dreapta dură sau a mișcărilor anti-sistem. Aceasta a fost lecția protestelor gilets jaunes („vestele galbene”) din Franța în 2018-2019.
Una dintre cele mai importante știri economice din Europa luna trecută a fost vestea că deficitul bugetar al Franței pentru 2023 a crescut la 5,5% din PIB, de la 4,8% în 2022 și cu mult peste prognoza de 4,9% a guvernului.
Obiectivul obligatoriu din punct de vedere juridic al UE de a avea o economie „neutră din punct de vedere climatic” până în 2050 va duce la închiderea fabricilor, la șomaj în masă și, în cele din urmă, la dezindustrializare.
Europa va înlocui dependența de gazul rusesc cu dependența de China. Și va trebui să strângă cureaua exact în momentele în care va fi presată să aloce noi fonduri pentru Ucraina și pentru schimbările climatice.