De ce se poticnește industria militară a Europei. Cine profită de pe urma războiului din Ucraina

Războiul este, de obicei, un avantaj  pentru complexul militar-industrial. Dar nu se întâmplă în cazul industriei de apărare din Europa.

La mai mult de un an de la invazia rusă în Ucraina, contractele au întârziat să se materializeze, baza industrială a continentului este încă în zdrențe după decenii de investiții insuficiente, iar concurența acerbă se profilează din afara Europei.

Politicienii dornici să ajute Ucraina îndeamnă companiile din domeniul apărării să producă mai mult, mai repede și la un cost mai mic, notează Politico. Dar aceste companii nu pot acționa până când nu obțin acorduri obligatorii din partea guvernelor.

Anumiți producători –  printre care Saab(Suedia), Nammo(Norvegia/Finlanda),Rheinmetall(Germania), Nexter și MBDA(Franța) – au început să își intensifice activitatea cu bani proprii. În prezent, solicită contracte pentru a se asigura că nu cheltuiesc sute de milioane de euro doar pentru a vedea cum cererea dispare în câțiva ani.

Uniunea Europeană promite să livreze Ucrainei un milion de obuze de artilerie în următoarele 12 luni; toate aceste proiectile ar trebui să fie fabricate în blocul comunitar.

În aprilie, Comisia Europeană a propus Legea de sprijinire a producției de muniții (ASAP), în valoare de 500 de milioane de euro, pentru a stimula livrarea de muniții și rachete în Ucraina și pentru a ajuta țările membre să își refacă stocurile.

Acest lucru se adaugă la valul de ajutor militar trimis de țările UE către Ucraina. Germania a alocat 7,4 miliarde de euro pentru 2022 și 2023 atât pentru aprovizionarea Ucrainei, cât și pentru refacerea propriilor stocuri. După un început lent, Berlinul trimite totul, de la 18 tancuri de luptă principale Leopard 2A6 până la artilerie și sisteme de apărare aeriană Patriot – cu mult mai multe pe drum.

Franța a trimis sisteme de apărare aeriană, tancuri ușoare și obuziere Caesar. Suedia trimite obuziere Archer, vehicule de luptă pentru infanterie și arme antitanc.Polonia și Slovacia au trimis majoritatea avioanelor de vânătoare MiG-29 din epoca sovietică.

Acum, ministerele apărării se străduiesc să continue să trimită material în Ucraina, în timp ce își reconstruiesc și modernizează propriile stocuri. Dar companiile de armament trebuie să inverseze rapid zeci de ani de reduceri de resurse financiare și umane.

În timp ce politicienii europeni vorbesc despre un joc bun de a plăti și mai mulți bani în apărare, discuțiile au întârziat să se transforme în comenzi semnate pe termen lung pentru arme și muniții. Și noi instrumente ale UE pentru a facilita achizițiile și finanțarea în comun sunt încă în curs de negociere la Bruxelles.

„Există un decalaj uriaș între bugetele de apărare majorate și hârtia contractului”, a declarat Jan Pie, secretarul general al Asociației Industriilor Aerospațiale, de Securitate și Apărare din Europa, care reprezintă nume grele precum KNDS, Dassault Aviation și Rheinmetall.

Un mesaj similar a venit de la forumul de securitate GLOBSEC din Bratislava. Vorbind într-o sală plină de oficiali, vicepreședintele senior al KNDS, Marcel Grisnigt, a fost direct: „Nu avem claritatea pe termen lung.Claritatea nu înseamnă semnale sau promisiuni, sunt contracte – sunt pur și simplu contracte, contracte ferme pe termen lung.”

Și chiar atunci când guvernele acționează efectiv, nu întotdeauna favorizează industria europeană. Unele dintre contractele anunțate de când a început războiul din Ucraina merg către companii din afara UE, ceea ce stârnește temeri că beneficiarii oricărui spor de cheltuieli vor fi în Coreea de Sud, Israel și Turcia, spune Christian Mölling, care conduce programul de apărare la think tank-ul german DGAP.

„Încă îi aud pe unii spunând că producătorii francezi de avioane profită de pe urma războiului din Ucraina – în ceea ce privește Dassault Aviation, este zero”, a declarat președintele executiv Eric Trappier, în fața Senatului francez. „Cei care profită de pe urma războiului din Ucraina sunt Statele Unite ale Americii – punct. Nu există alții. Cel puțin în ceea ce privește avioanele de luptă”.