Masacrul de la Crocus City Hall a relansat dezbaterile privind capacitățile și raza de acțiune a Statului Islamic (SI), dar și cine, mai exact, s-a aflat în spatele uciderii a cel puțin 140 de persoane.
Până în prezent, o mare parte din acoperirea mediatică s-a concentrat pe Provincia Statului Islamic Khorasan (ISKP), un contingent al SI cu sediul în Afganistan care a fost probabil implicat în această atrocitate. Dar ISKP nu ar trebui să fie înțeles greșit ca o entitate separată: “Provinciile” SI se inspiră toate din “centrul” din Irak și Siria.
Retragerea dezastruoasă a SUA și NATO din Afganistan în 2021 a lăsat serviciile de informații occidentale constrânse în evaluarea amenințării ISKP, dar dovezile că SI s-a întors la operațiuni “externe”, în care ISKP este o parte esențială, s-au acumulat în ultimul an.
O serie de comploturi ISKP au fost dejucate în Kazahstan, India și Europa – inclusiv ceea ce ar fi fost atacuri devastatoare de Crăciun și Anul Nou în Austria și Germania. Atacuri reușite ale SI au lovit Franța și Belgia în octombrie, iar apoi Iranul și Turcia în ianuarie.
Baza de recrutare: Tadjikistan
Cei patru bărbați aduși săptămâna aceasta în fața instanței din Rusia ca făptași, erau toți tadjici. Deși informațiile din partea sistemului judiciar rusesc trebuie tratate cu atenție, majoritatea agenților ISKP din cazurile menționate mai sus erau tadjici – o dezvăluire poate deloc surprinzătoare, având în vedere că SI a vizat Tadjikistanul pentru recrutare.
Scena islamistă bine stabilită din Tadjikistan, atât de apropiată de baza afgană a ISKP, reprezintă un bazin de recrutare ușor de utilizat, iar mulți jihadiști tadjici din cadrul talibanilor și Al-Qaeda au fost atrași de islamul “mai pur” al SI, fără a fi constrânși de granițele naționale și de alianțele cu state “necredincioase”, precum Rusia.
În plus, populația mare de lucrători tadjici migranți din Rusia însemna că teroriștii se puteau amesteca cu ușurință.
Relația Moscovei cu regimul taliban-Al Qaeda, alături de alianța sa strategică cu Iranul și de sprijinul acordat regimului sirian pentru dezlănțuirea acestuia împotriva musulmanilor sunniți (pe care SI pretinde că îi reprezintă), oferă o acoperire ideologică pentru ca SI să lovească Rusia.
Vina lui Putin?
Rămân întrebări cu privire la comportamentul Kremlinului înainte și în timpul masacrului. În ciuda faptului că, la 7 martie, SUA au avertizat public Rusia cu privire la “planuri iminente de a viza adunări mari în Moscova, inclusiv concerte”, Vladimir Putin a respins aceste “declarații provocatoare” la 19 martie ca fiind încercări de “intimidare și destabilizare a societății noastre”.
Indiferent de nevoile propagandei, forțele de securitate ruse ar fi putut să respecte aceste avertismente în mod privat, dar se pare că nu au făcut-o: a fost nevoie de o oră și jumătate pentru a reacționa în timpul atacului din sala de concerte.
Încercarea lui Putin de a lega Ucraina, pe cât de previzibilă, pe atât de lipsită de dovezi, a accentuat sentimentul că Moscova ascunde ceva.
S-ar putea să fie vorba pur și simplu de incompetență, adesea o explicație mai bună decât o conspirație. Putin a ajuns la putere în urma atentatelor cu bombă din Moscova anului 1999 – un președinte care inspira siguranță și autoritate. A rămas cu autoritatea.
Chiar dacă Kremlinul consideră acum că puțini sunt cei care cred că Putin a fost responsabil pentru măcelul rușilor nevinovați, nu are pe cine da vina decât pe el însuși.