EXCLUSIV! Șantaj mizerabil al Franței. România a fost forțată să renunțe la afacerea secolului pentru a intra în NATO

România a fost șantajată mișelește de Franța, care a amenințat că își va folosi dreptul de veto împotriva intrării țării noastre în NATO dacă nu închidem o fabrică nou construită în anul 2000, care urma să devină afacerea secolului. Este vorba despre fabrica de tuburi de fontă ductilă pentru aducțiunile de apă din deșert, investiție făcută de Uzina Mecanică Orăștie, din bani împrumutați, care ar fi adus venituri colosale țării noastre. Guvernul Năstase a închis fabrica pentru a nu face concurență francezilor și a nu pune în pericol intrarea în NATO, mai ales că UM Orăștie ar fi făcut produsele mai ieftine și mai de calitate decât ale francezilor. 

Apariția Uzinei Mecanice Orăștie pe lista neagră a Guvernului Bolojan, de societăți care trebuie închise pentru că au datorii, a scos la iveală putregaiul șantajului practicat de marile puteri din UE. De data aceasta, protagonistă este Franța, însă modul în care aceasta a acționat poate fi extins la întreaga economie a României, pusă pe butuci de interese străine. Nicolae Stoica, președintele Sindicatului ”Speranța” de la Uzina Mecanică Orăștie, martor al evenimentelor de atunci, ne spune că datoriile societății din industria de apărare au fost cauzate de interesele Franței, țară care a șantajat România ca să închidă o fabrică nou construită la Orăștie, care i-ar fi făcut concurență. Investiția de la Orăștie a constat într-o fabrică de tuburi de fontă ductilă pentru aducțiuni de apă și a fost programată pentru Africa și Asia. Investiția s-a făcut pe un credit luat de statul român, prin Uzina Mecanică Orăștie, în 1998, de 19 milioane de mărci germane.

Amenințare cu dreptul de veto

În iunie 2000, Adrian Năstase i-a chemat personal pe directorul general de atunci al uzinei și pe directorul economic, care mai este și acum la UM Orăștie, și le-a spus că el trebuie să bage România în NATO, că francezii aveau drept de veto și că trebuie să închidă fabrica de la Orăștie.

”Problema era că Franța avea o companie, care funcționează și azi, și a cerut ca noi să nu le facem concurență pe piața de tuburi de fontă ductilă. Investiția de la Orăștie producea, la vremea respectivă, ca și calitate, mult peste ce aveau francezii, că avea tehnologie germană de ultimă oră, iar prețul la care noi am produs, că vreo 6 luni de zile am făcut probe și am vândut din tuburile pe care le produceam, era la 70% față de ce produceau francezii. În Europa erau atunci doar trei fabrici de astfel de tuburi. Și Adrian Năstase a luat decizia, condiționat și constrâns de guvernul francez, să închidă fabrica de la Orăștie și să ofere piața companiei din Franța”, ne-a declarat Nicolae Stoica, președintele Sindicatului ”Speranța” de la Uzina Mecanică Orăștie.

De la 13 milioane de mărci, la 60 milioane de euro

Guvernul Năstase, când a decis să oprească investiția, ar fi trebuit să dea o hotărâre pentru sistarea acesteia și atunci nu mai curgeau penalități, susțin sindicaliștii. Investiția fusese realizată în proporție de 65%, care reprezenta turnătoria de tuburi de fontă ductilă, și mai erau niște anexe de construit, ateliere de revizie, de întreținere, de reparație la tuburi, mai era încărcarea, linia de cale ferată. ”În condițiile în care Guvernul Năstase nu a sistat oficial investiția și ea nu a produs, noi nu am avut de unde să plătim ratele lunare la împrumut și, de la 13 milioane de mărci germane, s-a ajuns în prezent la o datorie de 60 milioane de euro. Acum, din activitatea normală pe care o avem, nu suntem pe pierdere, dar avem această datorie care datează din anul 2000”, au arătat sindicaliștii.

Mituirea angajaților

Uzina Mecanică Orăștie a specializat aproape 300 de angajați pentru această turnătorie în Germania și China. Dar Năstase a disponibilizat tot acest personal. ”Atunci era în vogă Ordonanța 9, cu salarii compensatorii pe 12 luni la disponibilizare. Și, de la 12 salarii, Guvernul Năstase i-a mituit pe oameni cu o altă ordonanță în anul 2000, prin care cei care acceptau să plece de la UM Orăștie beneficiau de 36 salarii medii brute, care însemnau bani foarte mulți, atât de mare era disperarea ca acești angajați specializați în turnătoria de fontă ductilă să dispară. Am avut mari probleme atunci, că a plecat jumătate din angajații uzinei, nu numai cei aferenți turnătoriei. Am avut greve, mitinguri, numai că nu ne-au luat la bătaie oamenii, și pe noi, cei de la sindicat, și pe cei de la conducerea uzinei, ca să beneficieze de cele 36 salarii compensatorii”, ne-a precizat președintele Sindicatului ”Speranța” de la Uzina Mecanică Orăștie, Nicolae Stoica.

Arabia Saudită a vrut să cumpere fabrica

O companie din Arabia Saudită a depus atunci o ofertă la UM Orăștie, prin care voia să cumpere 51% din societate, care s-ar fi desprins din UM Orăștie, pentru că era civilă, nu avea nimic în comun cu industria de apărare. Arabii, datorită fluxului de numerar care ar fi urmat din afacerea cu aceste tuburi, adică încasările din vânzarea tuburilor, care echivala, într-o lună, cu jumătate din bugetul de atunci al județului Hunedoara, și vorbim de sume enorme, dacă ne gândim că atunci funcționau siderurgia și mineritul, au vrut să facă o bancă la Orăștie, ca să nu aibă probleme, că în perioada aia se lucra greu cu băncile, semnalează sindicaliștii. ”Arabii au spus că nu pot să lucreze în ritmul băncilor din România și au făcut o ofertă să cumpere un pavilion întreg din Uzina Mecanică Orăștie ca să-l transforme în bancă. Vă dați seama cât de importantă era această fabrică? Am fi devenit cea mai mare fabrică din tot Ardealul. Dar Guvernul Năstase s-a opus”, ne-a spus Nicolae Stoica.

Rezistau 100 de ani în pământ

Tuburile de fontă ductilă, folosite pentru transportul apei în deșert, foloseau o tehnologie cu fontă de grafit nodular și era ceva ultraperfomant la vremea aceea. Acestea rezistau în pământ 100 de ani, în timp ce plasticul care se utiliza atunci avea un termen de maximum 20 de ani. Dacă am fi fost lăsați să le producem ar fi fost una dintre cele mai mari afaceri ale României, spun sindicaliștii. În prezent, turnătoria se află în stare de conservare, iar o reluare a producției nu ar mai fi posibilă, din cauza costurilor mari ale energiei și din cauza apariției, în prezent, a tuburilor din fibră de sticlă. În plus, personal specializat nu mai există, că au avut grijă să scape de el.