Inaugurarea lui Donald Trump marchează sfârșitul unei ere: Zeitenwende, cum îi spun germanii. Și nu, europenii nu vor fi în regulă.
Am recitit Lumea de ieri, autobiografia lui Stefan Zweig. În ceea ce s-a dovedit a fi ultima carte a scriitorului austriac, publicată în 1942, acesta contrasta viața de la începutul secolului XX cu cea din anii treizeci, scrie Wolfgang Munchau, director al Eurointelligence și editorialist UnHerd. Tinerii de la sfârșitul anilor ’20 și începutul anilor ’30 erau obsedați de gadgeturile tehnice nou achiziționate – radiouri și telefoane, iar pentru cei care și le permiteau, mașini și avioane. Totuși, aveau mai puțină libertate.
Zweig a observat că propria sa generație a trăit o viață mai cosmopolită. ”Puteam călători oriunde doream fără pașaport sau permis, nimeni nu ne cerceta pentru atitudinea, originea, rasa sau religia noastră”. El ar putea vorbi despre zilele noastre și despre epoca muribundă a globalizării și a libertății de mișcare.
Puțini europeni ar accepta precizia elegantă a lui Zweig. Majoritatea sunt în negare. Unul dintre ei este Friedrich Merz – liderul opoziției germane, în pole position pentru a câștiga alegerile de luna viitoare.
Iar Merz a declarat în weekend că Trump reprezintă o mare oportunitate pentru Germania: crede că îl poate convinge să ajungă la un acord privind un tratat comercial. Vorbind la același eveniment de campanie, Angela Merkel a făcut apel la o politică de securitate europeană comună. Am fi avut una astăzi dacă ea ar fi inițiat-o, subliniază Munchau. Relația lui Trump cu Europa nu este una de alianță transatlantică de țări, ci de partide.
Eroarea Ursula von der Leyen
Pentru prim-ministrul italian, alegerea lui Trump este o lovitură norocoasă. Liderii UE au comis o mare eroare atunci când, vara trecută, au lăsat-o deoparte pentru a-i oferi Ursulei von der Leyen un al doilea mandat de președinte al Comisiei Europene. Au făcut ceea ce fac întotdeauna – au format o coaliție între ei fără să gândească strategic. Nu aveau nevoie de sprijinul Giorgiei Meloni. În contrast puternic, Trump a numit-o un mare lider și o tratează cu un respect pe care nu îl primește în UE.
Dacă Italia va cumpăra sistemul de sateliți Starlink al lui Elon Musk pentru comunicații guvernamentale sigure, ar fi o lovitură semnificativă pentru o Europă care încearcă să își dezvolte propriul sistem concurent.
Trump va dărâma coaliția centriștilor europeni
Trump nu se va strădui să găsească alte modalități de a-i dezbina pe europeni. În cazul tarifelor, nu poate selecta țări individuale, deoarece UE este o uniune vamală. Dar poate alege sectoare. Dacă atacă automobilele, nemții vor fi loviți cel mai tare. În același timp, achiziționarea forțată de echipamente militare americane s-ar face în detrimentul producătorilor autohtoni, precum Rheinmetall.
Diplomații germani au râs de Trump la ONU atunci când a subliniat în mod corect pericolul geopolitic al gazoductului Nord Stream 2 care leagă Rusia de Germania. Trump a avut, de asemenea, dreptate atunci când a spus că germanii construiesc mașini excelente și că, totuși, forțele lor armate sunt o ruină subinvestită. Germania era încă considerată o putere economică globală atunci când Trump a ajuns la putere în urmă cu opt ani. Astăzi, el o vede ca pe un coș economic. Nu se înșeală.
Indiferent dacă Trump reușește sau nu să impună un acord de pace Rusiei și Ucrainei, europenii, și mai ales germanii, vor fi cei nevoiți să plătească.
Trump nu va distruge blocul comunitar într-un sens formal. Nu va părăsi nici NATO. Dar va deconstrui ordinea europeană postbelică în multe moduri subtile și mai puțin subtile. Și va dărâma coaliția centriștilor europeni, care a condus UE neîntrerupt de la înființarea sa. Aceștia sunt oamenii care se agață de propria lor lume de ieri.