Planul Ursulei von der Leyen: acapararea puterii

Uniunea Europeană este pe cale să intre în ceea ce s-ar putea dovedi a fi cea mai amenințătoare fază din istoria sa zbuciumată. În câteva săptămâni, noua Comisie Europeană condusă de Ursula von der Leyen va intra oficial în funcție. Înseamnă un control aproape neîngrădit asupra politicii blocului.

Luna trecută, când von der Leyen a prezentat componența și structura organizatorică a Comisiei, chiar și presa prietenoasă cu Bruxelles-ul a fost nevoită să admită că reușita sa nu a fost altceva decât o lovitură de stat, relatează UnHerd. Prin plasarea unor loialiști în roluri strategice, marginalizarea criticilor  și stabilirea unei rețele complicate de dependențe și suprapuneri de sarcini care împiedică orice persoană să obțină o influență excesivă, președinta CE a pregătit terenul pentru o acaparare de putere supranațională fără precedent.

Ea este ocupată cu transformarea Comisiei „dintr-un organism colegial într-un birou prezidențial”, a remarcat Alberto Alemanno, profesor de drept european la HEC Paris.

Subordonarea  la strategia SUA-NATO

A trecut relativ neobservat faptul că von der Leyen s-a folosit de criza ucraineană pentru a face presiuni în favoarea unei extinderi a puterilor executive, ceea ce a dus la o supranaționalizare de facto a politicii externe a UE (deși Comisia nu are competențe formale în astfel de chestiuni), asigurând în același timp alinierea (sau, mai degrabă, subordonarea) blocului la strategia SUA-NATO

Un aspect important al acestei mișcări a fost numirea în funcții-cheie de apărare și politică externă a reprezentanților statelor baltice (cu o populație totală de puțin peste 6 milioane de locuitori), care au fost acum urcați în lanțul trofic politic deoarece împărtășesc poziția über-hawkish a lui von der Leyen față de Rusia.

O figură deosebit de importantă este Andrius Kubilius, fost prim-ministru al Lituaniei, care, dacă va fi confirmat, va prelua rolul de prim comisar european pentru apărare. Cunoscut pentru legăturile sale strânse cu ONG-uri și grupuri de reflecție finanțate de SUA,  el a făcut parte din consiliul consultativ al Institutului Republican Internațional și este un fost membru al Inițiativei EuroGrowth a Consiliului Atlantic – două organizații atlantiste al căror obiectiv principal este promovarea intereselor corporative și geopolitice ale Americii în întreaga lume.

Nominalizarea lui Kubilius are loc alături de cea a lui Kaja Kallas, fost premier al Estoniei, pentru funcția de șef al politicii externe și de securitate europene, a finlandezei Henna Virkkunen pentru funcția de vicepreședinte executiv și comisar pentru tehnologie și a letonului Valdis Dombrovskis –  comisar pentru economie și productivitate.

Consiliul Atlantic, remarcat prin abordarea sa foarte dură față de conflictul Rusia-Ucraina, a salutat formarea acestei „echipe baltice”, considerând-o un semnal că UE consideră Rusia drept „principala sa amenințare” și că blocul va rămâne în pas cu SUA în ceea ce privește Ucraina și alte probleme geopolitice cheie, cum ar fi China.

Șantaj financiar

Pe lângă remodelarea politicii externe a UE, von der Leyen încearcă, de asemenea, să centralizeze procesul bugetar al Uniunii – o măsură care i-ar consolida și mai mult puterea.

Noul plan bugetar pentru perioada 2028-2034 propune crearea unui fond național unic pentru fiecare stat membru, care va determina cheltuielile în sectoare care variază de la subvențiile agricole la locuințele sociale. Conform modelului propus de von der Leyen, banii nu ar mai fi acordați organismelor locale, ci guvernelor naționale, condiționați – și acest lucru este esențial – de punerea în aplicare a reformelor dictate de Bruxelles.

Asta  ar crea, în esență, un sistem instituționalizat de șantaj financiar, oferind Comisiei un instrument puternic de presiune asupra țărilor prin reținerea fondurilor în caz de nerespectare.

Prin urmare, Comisia  a devenit efectiv o putere suverană cvasi-dictatorială cu autoritatea de a-și impune agenda statelor membre și cetățenilor lor, indiferent de aspirațiile democratice. Această „lovitură de stat în materie de competențe” a atins noi cote în timpul primei președinții a Ursulei von der Leyen (2019-2024), ca răspuns la crizele Covid-19 și Ucraina – și este acum pe punctul de a fi instituționalizată cu al doilea mandat al acesteia.