Folosirea banilor ruși pentru reconstrucția Ucrainei pare atractivă, dar are implicații majore.
Înghețarea – adică sechestrarea rezervelor băncii centrale rusești – vine cu implicații economice, financiare și geopolitice care trebuie cântărite pentru a se ajunge la o decizie echilibrată în această dezbatere dificilă.
În mod specific, sancțiunile urmăresc să reducă capacitatea Rusiei de a purta războaie, de exemplu prin reducerea veniturilor țării din exporturile de hidrocarburi.
Dar corespund definiției sancțiunii? Deținerile băncii centrale a Rusiei sunt deja înghețate și, atâta timp cât războiul cu Ucraina continuă, nu există nicio șansă ca elita de la Kremlin să aibă acces la ele.
Un argument major pentru cei care se opun confiscării rezervelor Rusiei este că o astfel de măsură ar accelera eforturile economiilor emergente de a se îndepărta de monedele occidentale, o mișcare cunoscută și sub numele de de-dolarizare. Dar aceasta este o tendință structurală pe termen lung, care precede sancțiunile impuse Rusiei.
Transferul rezervelor Rusiei va necesita cooperarea Euroclear, o companie belgiană care deține trei sferturi din aceste active și acționează ca un depozitar de încredere.
Euroclear și alte trei companii occidentale – Clearstream din Luxemburg, DTCC din Statele Unite și Jasdek din Japonia – domină piața mondială pentru astfel de servicii, care se află în centrul infrastructurii pieței financiare.
Armarea canalelor financiare occidentale, cum ar fi Euroclear, promovează fragmentarea financiară. Dacă Euroclear ar facilita confiscarea rezervelor rusești, economiile emergente ar putea observa că, la fel ca SWIFT, depozitarii occidentali de valori mobiliare au devenit nesiguri.
Alternativele neoccidentale la Euroclear, cum ar fi depozitarul și compensatorul de valori mobiliare din China, ar putea deveni mai atractive pentru economiile din afara G7, ceea ce ar duce la fragmentarea financiară.
Riscul unei noi erodări a încrederii în canalele financiare occidentale explică de ce Statele Unite nu doresc să acționeze singure atunci când vine vorba de confiscarea rezervelor Rusiei: Washingtonul ar prefera să difuzeze lovitura potențială pe care o astfel de mișcare ar avea-o asupra acestora.
Aliații ideologici vor suferi pierderi. Imaginea de ansamblu este că fragmentarea financiară vine cu consecințe masive. În timp, ascensiunea mecanismelor financiare alternative riscă să facă ineficiente sancțiunile occidentale.
Confiscarea rezervelor Rusiei amenință să sporească resentimentele împotriva statelor occidentale. Dezbaterea este urmărită îndeaproape în întreaga lume și ar putea alimenta această tendință.
De asemenea, înghețarea activelor rusești ar putea duce la percepția unor standarde duble. Disputele intense care au apărut cu privire la legalitatea confiscării rezervelor Rusiei arată că o astfel de acțiune nu este simplă din punctul de vedere al dreptului internațional.
Oricare ar fi rezultatul lor, aceste lupte alimentează o percepție din ce în ce mai mare potrivit căreia statele occidentale sunt fericite să schimbe ordinea bazată pe reguli dacă acest lucru le convine preferințelor lor.
Dacă democrațiile occidentale au creat un precedent prin confiscarea activelor Rusiei, cum vor reuși aceste state să convingă pe cineva că alte puteri în ascensiune, precum China sau India, nu au dreptul de a confisca activele occidentale dacă doresc?