Revenirea lui Donald Trump la Casa Albă a reorientat dramatic discuția despre războiul din Ucraina.
După ce ani de zile a insistat asupra unei victorii militare ucrainene cu orice preț, establishmentul politic și mediatic occidental recunoaște cu regret că acest război se poate încheia fie prin negocieri, fie prin prăbușirea Ucrainei.
Având în vedere că probabilitatea celui din urmă scenariu devine din ce în ce mai evidentă – în ciuda pachetului final de ajutor anunțat de administrația Biden – nu este surprinzător faptul că până și cotidianul New York Times, de obicei avântat, a concluzionat recent că „este timpul să planificăm pentru faza postbelică”.
Vladimir Putin și-a arătat disponibilitatea de a se întâlni cu Trump pentru a discuta despre un acord de pace, în timp ce președintele ales a reiterat recent că „trebuie să punem capăt acestui război”, relatează UnHerd. Într-o schimbare remarcabilă, Volodimir Zelenski a recunoscut recent că Ucraina nu poate recupera teritoriile pierdute prin mijloace militare. 
Cu toate acestea, în ciuda afirmațiilor îndrăznețe făcute de Trump în timpul campaniei sale electorale, potrivit cărora va pune capăt războiului „în 24 de ore”, soluționarea se va dovedi foarte dificilă – după cum recunoaște acum chiar el.
Condițiile lui Putin și iluzia Occidentului
Insistențele Occidentului pentru o victorie ucraineană imposibilă împotriva unui adversar mult mai puternic au întărit mâna Rusiei, lăsându-i lui Putin puține stimulente pentru a face compromisuri.
Credința că Occidentul poate obține la masa negocierilor ceea ce nu a reușit să obțină pe câmpul de luptă este, după cum a susținut analistul politic John Mearsheimer, o iluzie periculoasă.
Propriile cuvinte ale lui Putin la conferința sa de sfârșit de an subliniază acest lucru: „Armata rusă avansează de-a lungul întregii linii a frontului.Ne îndreptăm spre rezolvarea principalelor obiective pe care le-am stabilit la începutul operațiunii militare”.
Ucraina – și Occidentul – se confruntă cu o decizie dificilă: fie acceptă condițiile lui Putin, fie suportă continuarea războiului.
Aceste condiții sunt lipsite de ambiguitate: recunoașterea legală de către Ucraina și Occident a teritoriilor anexate de forțele rusești – Crimeea, Sevastopol, Donețk, Luhansk, Herson și Zaporojia – ca parte a Federației Ruse; retragerea completă a Ucrainei din teritoriile disputate; renunțarea Ucrainei la aspirațiile de aderare la NATO și adoptarea unui statut neutru, nealiniat, cuplat cu demilitarizarea, în schimbul garanțiilor de securitate occidentale.
Viziunea lui Trump privind o „soluție rapidă” sub forma unei încetări a focului sau a unui armistițiu, în așteptarea unui acord mai cuprinzător, este, de asemenea, puțin probabil să aibă succes.
Putin consideră că o încetare a focului prelungită nu ar face decât să permită Ucrainei să se reînarmeze și să se pregătească pentru o nouă ofensivă; scepticismul său își are rădăcinile în percepția asupra acordurilor de la Minsk ca fiind o manevră occidentală de a câștiga timp pentru ca Ucraina să urmărească o soluție militară.
Niciun lider occidental – inclusiv Trump – nu pare pregătit pentru o schimbare fundamentală a planului Occidentului: abandonarea încercărilor sale (eșuate) de a izola și slăbi Rusia.
Calea de urmat rămâne plină de obstacole
Există puține elemente care să sugereze o îndepărtare fundamentală de la strategia actuală a SUA de contracarare agresivă a declinului dominației globale americane prin presiuni diplomatice, economice și chiar militare.
Mark Rutte, noul secretar general al NATO, a declarat recent că alianța nu ar trebui să vorbească despre pace, ci să se concentreze pe trimiterea mai multor arme în Ucraina.
Calea de urmat rămâne plină de obstacole. Condițiile lui Putin pentru pace sunt intransigente, liderii occidentali rămân înrădăcinați în pozițiile lor, iar poziția șovăielnică a Europei nu face decât să complice și mai mult lucrurile.
Pentru Trump, provocarea va fi dublă: depășirea rezistenței interne la concesii și navigarea pe terenul minat al intereselor concurente. Deși dorința sa de a pune capăt războiului este lăudabilă, complexitatea obținerii unei soluții durabile va necesita mult mai mult decât proclamații îndrăznețe.