Pacea în Ucraina ar înseamna recunoașterea cuceririlor Rusiei în estul Europei

Noile sondaje au arătat că disponibilitatea publicului de a susține Ucraina până la victorie a scăzut în ultimul an în șapte națiuni europene. Indiferent dacă se numește  fatalism, pragmatism sau pur și simplu oboseală, este un sentiment împărtășit de liderii țărilor.

În vreme de Statele Unite se pregătesc să forțeze Kievul să  intre în negocieri, Uniunea Europeană este pregătită să rămână în așteptare. Nici nu are alte opțiuni.

Cea mai fundamentală problemă este că, dacă ar fi solicitată să înlocuiască armamentul american destinat Ucrainei, Europa pur și simplu nu ar acoperi deficitul, notează UnHerd. Chiar dacă  UE a alocat colectiv mai mult ajutor pe parcursul războiului decât SUA, însuși Volodimir Zelenski a recunoscut recent că Ucraina va pierde dacă SUA reduc livrările de arme.

O contribuție anuală de aproximativ 0,5% din PIB din partea membrilor europeni ai NATO pentru apărarea Ucrainei i-ar fi permis să mențină un impas defensiv, în timp ce dublul acestei sume ar fi susținut restaurarea teritoriului ucrainean. Nu s-a întâmplat așa. Deși a cere UE să egaleze puterea militară americană este o solicitare uriașă, blocul nu a reușit să îndeplinească așteptările nici măcar la o scară mai mică.

Europei nu doar că îi lipsește capacitatea Americii, dar și unitatea ca o singură țară: eforturile continentale de a înarma Ucraina sunt afectate de inevitabilele diviziuni între națiuni care își urmăresc propriile interese.

Situațiile politice interne ale liderilor europeni îi împiedică să se concentreze pe Ucraina. Cancelarul german Olaf Scholz așteaptă alegerile din februarie, președintele francez Emmanuel Macron a trecut printr-o perioadă de turbulențe, iar Keir Starmer a avut un început dificil ca prim-ministru britanic.

„Acesta este fie momentul Yalta, fie momentul Helsinki”

Noua administrație americană pune în prezent bazele pentru a obține sprijinul guvernelor europene în negocieri, cu trimisul special al lui Trump pentru Ucraina și Rusia, Keith Kellogg, vizitând mai multe capitale europene în ianuarie.

Rapoartele afirmă că Macron i-a spus lui Trump că înțelege dorința acestuia de a încheia rapid războiul, în timp ce Starmer a stârnit controverse după ce a discutat public despre punerea Ucrainei „în cea mai puternică poziție posibilă pentru negocieri”, la doar câteva săptămâni după ce a promis că „va sprijini Ucraina fără ezitare”.

„Acesta este fie momentul Yalta, fie momentul Helsinki”, a reflectat președintele finlandez Alexander Stubb la începutul acestei luni. Financial Times a adăugat cu folos că se referea „respectiv la conferința din 1945 în care Roosevelt, Churchill și Stalin au împărțit globul în sfere de interes și la acordul din 1975 de a respecta egalitatea suverană și integritatea teritorială a statelor”.

Dar Actul de la Helsinki a recunoscut, de asemenea, în mod oficial anexarea de către sovietici a Estoniei, Lituaniei și Letoniei. Prin urmare, Stubb are dreptate în orice caz, un viitor acord va stabili probabil frontierele dobândite prin cucerirea rusă în estul Europei.