Ce știe Viktor Orban și nu vorbește cu toată gura, atunci când dă de înțeles că Ucraina este o cauză pierdută? De ce să prelungești suferința unui popor și-așa îngenuncheat? Pesemne că la mijloc sunt informații care nu ajung la noi, de vreme ce mai mulți lideri, pe ocolite, se exprimă în ton cu premierul de la Budapesta. Și ar mai fi ceva – oare cine a fost tâmpitul care a lansat pe piață teza excluderii Ungariei din NATO, poate cea mai mare prostie degajată în spațiul public în ultimii ani.
A fost odată o vreme când Ungaria era țara din Europa de Est care acționa ca un topor al URSS-ului, așa-i! Dar, totuși, asta a fost în urmă cu o jumătate de secol, vremurile s-au schimbat, la fel și realitățile actuale. Azi, la Budapesta se respiră aer occidental, dar fără propagandă deșănțată, semn că națiunea maghiară, după căderea comunismului, nu a putut fi îndobitocită aidoma altor popoare din regiune.
Ipocrizia, cea mai temută armă a europenilor
Vorbind recent, într-un interviu acordat Bloomberg, la Forumul Economic din Qatar, Viktor Orban a îndrăznit să spună ceea ce gândește fiecare european care nu și-a amanetat (și) mintea – „Efortul militar întreprins de Ucraina (n.r. – contraofensiva) este condamnat eșecului și suplimentarea ajutorului militar va duce doar la mai multe decese”.
În paralele, Orban, adesea descris de mass-media mainstream drept cel mai apropiat aliat din UE al președintelui rus Vladimir Putin, blochează o tranșă de 500 de milioane de euro (ajutor de la Bruxelles) către Kiev. Dar, ceea ce fiecare stat major al forțelor armate europene știe este că acest ajutor oferit Ucrainei nu-i altceva decât o modalitate de a da cu mătura prin depozitele de stocuri învechite; totul, sub pretextul solidarității și al sprijinului față de poporul ucrainean. În realitate, fiecare caută să își facă ordine în depozite – livrează Ucrainei armamentul uzat și comandă, apoi, de la americani rachete, avioane, tancuri și muniție nouă; nouă, pe naiba, că alde România se pricopsește cu niște „F-uri” de avioane demult depășite de concurență.
„Din punct de vedere emoțional, este tragic, toate inimile noastre sunt alături de ucraineni. Dar, nu există nicio șansă pentru ei de a câștiga acest război”, a spus Orban. Pe scurt, zice premierul maghiar, principala problemă nu este cine a atacat pe cine, ci ce se întâmplă în continuare, ceea ce se traduce prin și mai multe decese.
Iată de ce Ungaria militează pentru o încetare a focului și discuții de pace și nicidecum pentru o escaladare a conflictului. Este singur, Viktor Orban, care vorbește despre asta? Nu, dar ceilalți au grijă să își nuanțeze discursul; însă, Erdogan și Turcia blochează aderarea Suediei la NATO, arătând disensiunile dintre „atlantiști”, Macron dă de înțeles că Franța vrea scoaterea Europei de sub umbrela protectoare a Americii, iar Germania s-ar cam așeza la masa dialogului cu Rusia, dacă se ivește oportunitatea.
Ce știu ei și alții nu?
Mesajul principal al lui Orban – „Pacea poate fi realizată numai prin diplomație”.
Budapesta, pentru aceste vorbe, este acum pe o așa-zisă listă neagră. Deja lătrăii globalismului (muribund) cer ca Ungaria să fie exclusă din NATO. Prostie mai mare, nici că putea fi spusă! Cine a gândit varianta asta, sigur n-a avut în minte scenariul potrivit căruia, a doua zi după o asemenea decizie, Federația Rusă ar fi fost cu baze militare lângă Budapesta și Sopron (pe granița cu Austria).
Este clar că relațiile SUA – Ungaria sunt la un nivel istoric scăzut și pot deveni chiar mai complicate de atât, dar de aici și până la a crede că este bine să vorbești despre excluderea Budapestei dintre „Aliați”, fiindcă, astfel, se bucură stăpânirea, e cale lungă și denotă doar nepricere. Ca să nu bănuim alte jocuri făcute în interes străin…
Dezastrul din Ucraina s-a împrăștiat. SUA și UE au ajuns într-o mlaștină financiară, politică și militară care poate continua pentru o generație (cel puțin). Evenimentele viitoare și noile realități politico-economice vor servi ca un semnal de alarmă cu privire la soarta Europei și a Alianței Nord-Atlantice.