Cum Israelul a realizat imposibilul

Pe 25 octombrie 2023, în timp ce Israelul se pregătea să-și extindă campania terestră în Gaza, prim-ministrul Benjamin Netanyahu a prezentat public cele două obiective centrale ale războiului: distrugerea Hamas și returnarea tuturor ostaticilor capturați de palestinieni.

Criticii l-au acuzat pe Netanyahu că a sacrificat ostaticii pentru ambițiile militare, apoi că a sacrificat impulsul militar pentru diplomație.  Dar trebuie să recunoască acum că  premierul și-a respectat una dintre promisiuni.

Aducerea  corpului sergentului Ran Gvili, recuperat într-o operațiune complexă , a marcat sfârșitul capitolului ostaticilor israelieni. Pe baza informațiilor acumulate, forțele israeliene au pătruns într-un cimitir din zona Shuja’iyya–Daraj Tuffah, operând de-a lungul Liniei Galbene din Gaza. Ran Gvili, ultimul ostatic aflat în Fâșie, ucis în timpul atacului Hamas din octombrie 2023, a fost identificat pe baza fișelor dentare.

Nu cunosc nicio altă armată care ar face eforturi atât de mari, cu costuri și riscuri atât de mari, pentru a recupera trupul unui singur soldat căzut în mijlocul unui război în curs, scrie Jonathan Sarcedoti în The Spectator.

Israelul controlează aproximativ 58% din Gaza. În timp ce Donald Trump continuă să promoveze planul său de reconstrucție a teritoriului și, poate, de a-l restitui într-o zi palestinienilor sub o formă viitoare de guvernare, Netanyahu se confruntă cu un alt tip de presiune.

El va trebui să demonstreze că statul ebraic nu a fost ignorat, că reconstrucția nu se transformă într-o reînarmare sub un alt nume. Asta înseamnă să demonteze capacitatea militară rămasă a Hamas, să distrugă rețelele de tuneluri și facilitățile de producție și să împiedice revenirea regimului terorist.

Pentru observatorii externi, aceste obiective par imposibile. Dar și eliberarea tuturor ostaticilor a fost considerată imposibilă.

Demilitarizarea înseamnă adevărata linie roșie. Dacă Hamas refuză, planurile ar trebui schimbate. În sens mai larg, Gaza în sine nu este teatrul strategic central. Iranul rămâne principala preocupare, cu Turcia oscilând neliniștită între ostilitate și oportunism.

Faptul că multe state europene au ales să rămână în afara conflictului și să ridiculizeze planurile lui Trump, chiar și în contextul atrocităților care au loc în alte părți ale regiunii, nu face decât să sublinieze cât de marginale au devenit.

Un lucru este clar: Israelul și-a îndeplinit o promisiune imposibilă. A doua este acum pusă la încercare, în condiții mai dure, cu mai puține iluzii.