Când secretarul general ONU vorbea în martie 2022 despre un „uragan de foame și o «topire» a sistemului alimentar global”, mulți au ridicat a mirare din sprâncene, semn al unor îndoieli nerostite. Antonio Guterres avertiza atunci că prețurile la alimente, combustibil și îngrășăminte explodaseră, lanțurile de aprovizionare fiind perturbate la nivel internațional. Cel mai mult aveau să sufere persoanele din mediile defavorizate, iar asta însemna că în lumea avea să vină instabilitatea politică și tulburările sociale.
Azi, experții spun că pe tot mapamondul sunt suficiente alimente și niciun risc de penurie în privința aprovizionării. Corect, doar că abundența asta ne este vândută la niște prețuri exorbitante!
Strategia SUA – divide et impera
Problema nu o reprezintă lipsurile din piață, ci speculațiile cu privire la produsele alimentare și manipularea unui sistem alimentar global inerent defectuos, care servește intereselor comercianților agroindustriali corporativi în detrimentul nevoilor oamenilor și al securității alimentare autentice!
Și iată cum ajungem la războiul din Ucraina, acest conflict geopolitic comercial și energetic. Acolo, de fapt, în mare parte este vorba despre implicarea SUA într-un război proxy împotriva Rusiei și a Europei. De ce? Fiindcă America vrea să separe Europa de Rusia și, prin impunerea unor sancțiuni nemaiîntâlnite în istorie, face „Bătrânul continent” dependent total de oferta Washingtonului.
Renumitul profesor de economie Michael Hudson a nuanțat această teorie când s-a referit la conflictul ruso-ucrainean ca fiind, în realitate, un război împotriva Europei și a Germaniei. Iar scopul sancțiunilor americane ar fi acela de a împiedica UE să-și sporească comerțul și investițiile cu Rusia și China.
Miza Nord Stream 2
Politicile neoliberale din anii ‘80 și ulterioara extindere a doctrinei globaliste au deraiat de pe orbită economia SUA. Cu producția puternic slăbită, singura modalitate pentru SUA de a-și menține hegemonia a fost să submineze China și Rusia și să slăbească Europa. Astfel, zice prof. Hudson, Administrația Biden și neoconii americani au căutat să blocheze Nord Stream 2 și tot comerțul energetic UE – Rusia, având drept unic scop monopolizarea sa de către America!
Dovada stă în faptul că, dincolo de „agenda verde” promovată la nivel declarativ de Casa Albă, SUA se bazează în continuare pe energia rezultată din combustibilii fosili și face asta doar ca să-și proiecteze puterea pe mai departe în străinătate.
America a știut dinainte cum vor fi aplicate sancțiunile împotriva Rusiei, care au servit pentru a împărți lumea în două blocuri, astfel alimentându-se un nou „Război rece” – SUA și Europa, pe de o parte, China și Rusia, pe de altă parte.
SUA și criza petrolului din anii ‘70
Nu este prima dată când Statele Unite recurg la o criză majoră pentru a-și menține hegemonia globală, folosind drept armă creșterea prețurilor materiilor prime-cheie, care efectiv iau prizoniere țările îndatorate.
În 2009, Andrew Gavin Marshall descria cum, în 1973, după ce a renunțat la standardul de aur, Henry Kissinger a fost parte integrantă a manipulării evenimentelor din Orientul Mijlociu (Războiul arabo-israelian și criza petrolului). Acest lucru a servit Americii, care practic se falimentase din cauza războiului din Vietnam și fusese amenințată de creșterea economică a Germaniei și Japoniei.
Kissinger a contribuit la asigurarea unor creșteri uriașe ale prețului petrolului OPEC și, prin urmare, a generat profituri suficiente pentru companiile petroliere anglo-americane. Această politică nu a avut alt scop decât rănirea Europei, a Japoniei și a lumii în curs de dezvoltare.
Astăzi, SUA poartă din nou un război. Sărăcirea națiunilor europene urmărește ca acestea să rămână în plasa Americii, care folosește două instituții financiare pentru a crea dependență și îndatorare – Banca Mondială și FMI.