Dacă, înainte de a compune și chiar dezbate moțiunea împotriva lui Vlad Voiculescu, Marcel Ciolacu și alți aidoma lui ar fi citit pamfletele colegului meu Răzvan Boanchiș, și-ar fi dat seama de inutilitatea gestului și, pe deasupra, ar mai fi căpătat și ceva cultură. Alta decât cea de pe Google. Cine este Vlad Voiculescu? Unii spun că ar fi ministrul Sănătății, fentă după care s-au luat și social democrații. Opinia lui Răzvan Boanchiș este cu totul alta, căci un ministru, fie el și de la pansamente și aspirine, mai trebuie să știe și ceva literatură, oarece istorie, gramatică și alte lucruri care să dea putere sau nuanță CV-ului. Am zis CV? Al lui Voiculescu? Pardon, mă iertați.
Opinia mea este mai scrijelitoare decât cea a amicului Boanchiș. Vlad Voiculescu este un fel de nima-n drum, care atârnă de o hârtie care atestă că a făcut facultatea, masteratul, grădinița, două doctorate și școala populară de dansuri, secția „Talent Vienez”, toate într-un an. 1 an care s-a întins pe 11. Toate pe aceeași diplomă. Problema lui, din punctul meu de vedere, nu e adeverința prezentată pe post de diplomă pe care n-o crede nici dracul, ci faptul că nu are documente care să demonstreze că a participat la ședințele cu asociația de locatari, că a dat semințe porumbeilor în parc și că a participat la întrunirile de dezintoxicare ale „Miniștrilor anonimi”.
Fix pe fix
Ciolacu a depus, deci, moțiunea care a fost dezbătută. Și apoi votată, căci orice prostie trebuie să aibă și un scor. Nimic din ceea ce a prorocit liderul PSD nu s-a împlinit. Pe parlamentarii liberali care urmau să voteze alături de social democrați împotriva lui Voiculescu nu i-a văzut nimeni.
Marcel Ciolacu vorbea despre nemulțumirile lor, despre faptul că sunt destui care nu-l mai vor ministru și că, în mod sigur, cu sprijinul lor moțiunea va trece. De trecut, n-a trecut nimic. Totul a ieșit fix pe fix, cum spunea socotitorul de la C.A.P. Eugen Nicolăescu, fost, la rândul lui, ministru liberal al Sănătății. Atâtea găini, atâtea ouă. Nici unul în minus. Atâția oameni, atâtea voturi. Niciunul în plus. Și atunci, de ce mai era nevoie de moțiune din moment ce se știa rezultatul cu o zi înainte?
Mai domol cu sentimentele patriotice
Bineînțeles că la anunțarea rezultatului asistența a vociferat. Dacă ar fi fost vot secret, au ripostat social democrații, în mod sigur liberalii ar fi votat altfel. Cum? Cu porumbei voiajori? Cu ștafetă călare? Este doar o vrăjeală ieftină din arsenalul pe care PSD ar trebui să-l mai revizuiască și să-l mai împrospăteze. Ceea ce liderul PSD nu poate înțelege este că el nu are ce se ofere celor care, dintr-un motiv sau altul, ar trece de partea lui. Care câine pleacă de la măcelărie, renunțând la halca de carne pentru un codru de pâine?
S-o lăsăm mai domol cu sentimentele patriotice, cu iubirea de țară și grija față de oameni. Totul e pe bani, și încă nu puțini. Nimeni nu te iubește pe gratis. De ce să riște vreun parlamentar liberal să fie dat afară din partid pentru că a votat împotriva lui Vlad Voiculescu? Ca să facă foamea la PSD până ce acesta va ajunge la bucate?
Cusătura cu ață albă
Moțiunea pe care s-a mizat azi mai are un sens, pe care Marcel Ciolacu nu-l va dezvălui niciodată. Nici nu e nevoie, căci se vede cu ochiul liber. Trebuie să demonstreze că PSD s-a reformat, că a trecut la partea serioasă a politicii și că nu-și va abandona rolul de prim-opozant. Nu o face însă pentru a lua fața coaliției, ci pentru a-și convinge propriul electorat. Toate bune, numai că și aici se vede cusătura cu ață albă. Când chiar era o forță în Parlament, nu a mișcat un deget, spre disperarea propriilor susținători. Apoi, când polii puterii s-au inversat, a ieșit la atac. Nici mai devreme, nici mai târziu, ci exact în momentul în care acțiunile deveneau lipsite de efect. Îl poate acuza cineva pe liderul PSD că nu e corect? Nu cred. El vine cu moțiunea, numai că tabăra adversă nu vrea să voteze alături de el.