În decembrie 1989, Elena Ceaușescu îi spunea lui Nicolae, consort și președinte pe deasupra: „Nicule, mai dă-le 100 de lei!” După 32 de ani, premierul trebuie să bage și el mâna în buzunar. Cîțule, mai dă-le 100 de kilometri!
L-a apucat dărnicia la o întâlnire cu primarii de municipii. „În România secolului XXI nu mai trebuie să avem drumuri de pământ”, a spus el mai degrabă ca un verdict decât ca o propunere. Sau invers, e la fel de valabil. Bucureștiul, orașul cu metrou, guvern și președinție are 121 de străzi pietruite sau de pământ. Țara, în schimb, are 26.860 de kilometri de drum de pământ. Am socotit acum câteva secunde, înseamnă aproape 60 excursii până la Cluj, căci un drum până acolo numără cam 450 de kilometri. Stăm mai bine decât Kenya, care are niște drumuri cu asfalt, nu exagerat de multe.
Cîțu nu vorbește din senin. Tocmai discuta despre rectificarea bugetară și ținea neapărat să se știe că avem bani din belșug. Așa i-a venit ideea cu drumurile, pentru că primarii trebuie să știe ce îi așteaptă dacă delegații lor îl vor vota pe Cîțu președinte de partid. Premierul a zis că liberalii vor sta opt ani la guvernare. Nu cred și poate că e bine să înceapă treaba de pe acum. Cîțule, mai dă-le câte 100 de kilometri! Cu tot cu asfalt, nu separat. Ai socotit în câți ani termini cei peste 26.000 de kilometri? Mie îmi dă un rezultat care mă pune pe gânduri. Câți kilometri crezi că poți să scoți la liman în fiecare an? E mai mult decât domniile tuturor faraonilor din Valea Regilor. Dacă ai fi trăit în vremurile alea și te-ai fi lăudat ca acum, că ești cel mai potent premier, scribii cioplitori în piatră ar fi fost în cea mai cumplită derută: cu câte testicule se cioplește potent? Cîțule, dă primarilor câte 100 de kilometri, ca să nu le tremure scribilor mâna pe unelte. Ce spui tu e o minciună mare cât guvernarea.