După aproape două săptămâni de izolare, președintele a scos, în sfârșit, capul de pe unde se ascundea. Vizită de importanță deosebită pentru țară. A dat o fugă în Afumați să inaugureze primul centru mobil de vaccinare. Afumați nu este un cine știe ce oraș răsărit. Este un târg prăpădit. Și nici centrul mobil nu este ultima minune a tehnicii și arhitecturii. E un container cu care, probabil, vrem să luăm fața Europei.
Apetitul lui Klaus Iohannis pentru nimicuri este de neoprit. N-ar fi de mirare ca într-o zi să inaugureze o trecere de pietoni pe care traversează eroii în halate albe și s-o declare monument. Sau să declare „Prietenul Președintelui” un chioșc de presă care vinde ziare care scriu frumos despre el. Orice este posibil. Declarațiile lui, la finalul vizitei, sunt însă… sunt însă… nu știu dacă să fiu sincer sau să mă abțin. Ca un om mare, care le știe pe toate, a cuvântat despre vaccinuri. Zicea că vom ajunge la 100.000 de vaccinări pe zi. În care zi, în care lună, în care an nu a mai spus. Apetitul românului pentru a se înțepa scade vertiginos. Cifrele oficiale îi dau peste nas președintelui. Despre ce vorbește? Nu au chef oamenii chef să se expună anapoda unor consecințe despre care el nu vorbește. Nici măcar nu citește ce scrie pe prospecte, că este în faza de testare.
„Există o cale de ieșire din pandemie, există o singură cale de ieșire din pandemie și aceasta este vaccinarea! Avem tot mai multe tipuri de vaccin la dispoziție. Și chiar dacă există foarte multe dezbateri și discuții, se vede că Agenția Europeană a Medicamentului a aprobat toate tipurile de vaccin. Ele pot fi folosite. Sunt verificate, sunt sigure și previn apariția unor forme grave ale bolii. De aceea, mă voi implica și în continuare în campania de vaccinare.” Eu i-aș sugera să se abțină. Am văzut cum s-a terminat implicarea în inaugurarea drumului de unde nu mai știu unde, când, după două zile, autostrada s-a culcat pe o rână. Am văzut cum a fost și cu implicarea la inaugurarea unei linii de metrou. A doua zi țâșnea apa din pereți. Și cu trenul pe care l-a inaugurat spre Otopeni, care, când a fost la întoarcere, a obosit definitiv.
O fi știind președintele multe, dar la Covid a dat greș de când a deschis gura prima dată. Acum ne învață ce și cum să facem în noaptea de Înviere, când să stăm afară și când în biserică. Treabă de președinte grijuliu, de parcă Hristos, în noaptea sfântă, ne-ar întreba unde-l primim cu Paștele. Iohannis, nu am crezut că poți ajunge atât de ridicol.