Vicepreședintele american JD Vance s-a aflat în centrul scenei la Conferința de securitate din München pentru a disprețui aliații de lungă durată ai SUA.
Potrivit Bloomberg, a fost un atac de o ferocitate dezlănțuită în numele libertății de exprimare, care a scos la iveală ostilitatea îndelungată pe care Donald Trump și cei mai importanți colaboratori ai săi o simt față de Uniunea Europeană.
Dar, în timp ce diplomații europeni scormonesc prin molozul relației transatlantice, realitatea este că UE a avut la dispoziție opt ani de la ultima victorie electorală a lui Trump pentru a-și face ordine în casă și trei de la invazia Rusiei în Ucraina. Apelul la trezire a întârziat să apară.
Soarta Europei a mai fost influențată de evenimentele din capitala Bavariei și nu numai în 1938, când Marea Britanie a acceptat pretențiile lui Adolf Hitler privind o parte din Cehoslovacia, într-o încercare sortită eșecului de a evita războiul.
Iluzia pe care Vance a spulberat-o a fost convingerea profundă că SUA vor fi întotdeauna acolo pentru a interveni la nevoie, de la al Doilea Război Mondial până la războaiele din Balcani din anii 1990.
Oficialii americani le-au spus unor europeni la München că America și China sunt cele două mari puteri în discuțiile privind Ucraina, chiar dacă războiul este în curtea din spate a UE. SUA îi vor ține la curent pe europeni cu progresele înregistrate, dar aceștia nu sunt considerați actori importanți.
Europa se află acum într-o cursă disperată pentru a conveni asupra planurilor de securitate a Ucrainei în cazul unui acord de pace, Trump grăbindu-se deja să înceapă negocierile cu Rusia. Liderul de la Casa Albă intenționează să se întâlnească cu Vladimir Putin chiar în această lună.
Pe cine mai apără NATO?
Temerea multor oficiali reuniți la conferința din acest an este că, prin reducerea sprijinului pentru Ucraina, Trump îl invită pe Putin să sondeze disponibilitatea NATO de a apăra frontierele estice ale alianței. „Dacă Putin continuă, va exista un test NATO”, subliniază ministrul estonian de externe Margus Tsahkna.
De-a lungul anilor s-a vorbit mult despre necesitatea unei strategii de apărare comune. Emmanuel Macron a fost unul dintre cei mai vocali cu privire la necesitatea de a spori capacitățile europene, dar nu a fost ascultat.
Trump tupeistul cere membrilor NATO să-și majoreze cheltuielile de apărare la cinci procente din PIB, dar armatele europene au cumpărat masiv armament american – extrem de scump și cu întârzieri la livrare.
Provocarea pentru Europa merge mai departe decât o viitoare amenințare rusă. În prezent, țările europene nu își pot permite să fie marginalizate de la discuțiile care vor schimba modul în care funcționează lumea.
Dacă Trump decide că nu merită să participe la forumurile multilaterale precum Grupul celor Șapte și Grupul celor 20 – o posibilitate pe care oficialii o iau în serios – atunci influența acestor forumuri va fi diminuată și mai mult.
Un ministru european a remarcat că totul se mișcă repede, iar Europa nu se pricepe să se miște repede. În forfota generală declanșată de Trump, UE este pierdută, deoarece liderii săi au mâinile legate. Rusia s-a pregătit pentru acest moment, adunându-și deja echipa de negociatori de prim rang.
Într-o săptămână în care roțile istoriei par să se întoarcă cu urmări potențial devastatoare, nu este clar dacă UE înțelege enormitatea mizelor și necesitatea de a face față realității așa cum este.