Patronul gruparii FC Rapid, George Copos, a anuntat, prin intermediul unui comunicat de presa, ca nu a abandonat ideea de a vinde clubul de fotbal afaceristului german Lutz Stache, asa cum presa a speculat in ultimele zile ale saptaminii trecute. „In ciuda elucubratiilor aparute in unele ziare, reafirm a nu stiu cita oara ca decizia mea de a ma retrage de la Rapid ramine irevocabila. Cred ca adevaratul scop al aparitiei zvonurilor, conform carora nu este vorba de nicio intentie de vinzare, este de a «ajuta» ca aceasta tranzactie sa esueze, incercind sa erodeze credibilitatea noastra, a celor implicati in negocierile de vinzare. In ceea ce ma priveste, declar raspicat ca nu este vorba de nicio stratagema de imagine. Am luat aceasta hotarire inca din 2007, cind am analizat perspectivele de evolutie ale clubului giulestean alaturi de societatile holdingului Ana si am constatat ca Rapidul trebuie sa intre intr-o noua etapa a evolutiei sale, etapa caracterizata prin performanta constanta si durabila. Din pacate, anul 2008, cu intentia de cumparare exprimata de catre domnul Taher, a fost o deziluzie: intentia laudabila din martie s-a transformat foarte repede intr-o risipa desantata, produsa de catre oamenii agreati de potentialul cumparator, risipa ce a creat clubului nenumarate probleme de care n-am reusit sa scapam in intregime nici in prezent. Dupa acest esec, dupa cum bine se stie, am continuat sa caut potentiali investitori, atit in tara, cit si in strainatate. Am decis sa incep negocierile cu domnul Lutz Stache, deoarece am constatat ca intentia sa este cit se poate de serioasa. Din modul in care decurg acestea, eu personal nu am niciun motiv sa ma indoiesc de seriozitatea intentiilor domnului Stache. Intre timp, datoria mea este ca, pina la transferul actiunilor, sa asigur bunul mers al clubului, iar jurnalistii si cititorii de buna credinta stiu ca, in ciuda tuturor dificultatilor cauzate de criza si de situatia din 2008, jucatorii rapidisti, precum si stafful clubului, au cele mai putine probleme de ordin financiar si de alta natura, lucru care a fost afirmat public, si nu doar o data, de catre acestia. In schimb, nu astept decit performanta. Performanta in teren, nu in culise. In concluzie, intentia mea de a ma retrage de la clubul Rapid nu are cale de intoarcere. Sufletul meu va ramine insa pentru totdeauna alaturi de echipa din Giulesti, indiferent ce se va intimpla, fiindca pentru mine Rapidul nu este o afacere, ci (ati ghicit!) «farmecul vietii»”, precizeaza George Copos.

Fenerbahce Istanbul (31p.) a pierdut al doilea meci din acest sezon, insa dureros pentru fanii echipei antrenate de Cristoph Daum este ca Fener a fost umilita, simbata seara, pe „Inonu”, cedind cu 0-3 in derby-ul cu Besiktas. Pentru campioana Turciei (27p.) au punctat Fink ’54, Bobo ’57 si Ugur ’83. Oaspetii au evoluat in inferioritate numerica din minutul 75, cind a fost eliminat Kazim. Galatasaray (28p.) urma sa joace aseara, acasa, cu Manisaspor. Intr-un alt meci disputat simbata, Bursaspor (locul 4 / 26 puncte) s-a impus cu 1-0 in fata celor de la Gaziantepspor, golul fiind marcat de ex-dinamovistul Giani Kirita (’80).

Etapa 13 din Ucraina a fost cu ghinion pentru Lucescu si Sahtior Donetk. Simbata, detinatoarea Cupei UEFA a fost executata la Kiev, scor 0-3, de catre campioana Dinamo, gazdele punctind prin Milevski (’45, ’54) si Yarmolenko (’61). Razvan Rat a evoluat pina in minutul 62 la Sahtior, in timp ce Tiberiu Ghioane a fost introdus pe teren la Dinamo Kiev in minutul 72. „Minerii” au ratat o lovitura de la 11 metri in minutul 4, prin Fernandinho. „Mi-e rusine si le cer scuze fanilor. Niciodata n-am mai jucat atit de prost”, a declarat Lucescu la finalul duelului de la Kiev. Dupa 13 runde, Dinamo Kiev conduce in clasament, cu 35 de puncte, urmata de Metalist Harkov (29p) si Sahtior Donetk (28p).

*Cu o saptamina inaintea marelui derby, Real Madrid a detronat campioana Spaniei in clasament*

Schimbare de lider in Spania. Dupa 11 etape, in care a inregistrat opt victorii si trei remize, FC Barcelona a parasit fotoliul de lider, cedindu-l rivalei Real Madrid. Rocada s-a efectuat in urma rezultatelor de simbata, cind Real Madrid a cistigat pe „Bernabeu”, scor 1-0, cu Racing Santander (Higuain ’22), iar Barça a remizat, 1-1, pe „San Mames” din Bilbao, goluri Toquero (’63), respectiv Dani Alves (’54). Cu sapte zile inainte de marea confruntare Barcelona – Real Madrid, situatia in clasament este urmatoarea: 1. Real Madrid 28p; 2. FC Barcelona 27p; 3. FC Sevilla 25p.

*Messi s-a rupt, Marquez are gripa porcina*

Pentru echipa lui Guardiola, vestile continua sa fie rele. Messi s-a accidentat in partida cu Athletic Bilbao (se discuta despre o ruptura) si va rata partida cu Inter Milano din UCL, si foarte probabil „clasicul” cu Real Madrid, iar mexicanul Rafael Marquez a devenit al treilea fotbalist din lot, dupa Yaya Toure si Eric Abidal, infectati cu virusul AH1N1. Interesant este ca Messi a scapat la Bilbao de intrarea criminala a lui Amorebieta si a parasit terenul, in minutul 76, dupa ce a acuzat dureri la piciorul sting. Alte rezultate: Tenerife – FC Sevilla 1-2, Deportivo La Coruna – Atletico Madrid 2-1.

In pregatirea Mondialului din China, reprezentativa feminina de handbal a României a cedat primele doua meciuri test disputate la Mobelringen Cup, in Norvegia. Vineri seara, la Orkanger, fetele antrenate de Radu Voina au pierdut duelul cu Rusia (31-33), iar simbata, la Trondheim, nationala – avind in componenta jucatoare mai slab cotate – a fost invinsa de campioana olimpica en-titre, echipa Norvegiei, scor 31-34.

In ultimul duel al turneului, România urma sa infrunte aseara echipa similara a Croatiei. Dupa intoarcerea din Norvegia, echipa României va mai sustine doua ultime partide de verificare, cu lotul B al tricolorelor (25 si 26 noiembrie, la Rimnicu Vilcea), iar pe 28 noiembrie va pleca in China. Federatia Româna de Handbal a dat publicitatii programul selectionatei României in grupa preliminara C la turneul final al C.M. de handbal:
5 decembrie, ora 11.15 (ora României): România – Chile;
6 decembrie, ora 15.15: Japonia-România;
7 decembrie, ora 15.15: România-Ungaria;
9 decembrie, ora 15.15: România-Tunisia;
10 decembrie, ora 13.15: România-Norvegia.

Iisus si-a invatat discipolii „sa intoarca si celalalt obraz”, dar acum doua milenii nu existau arme de foc. Si nici crime in lacasurile de rugaciune… Ca urmare a cresterii incidentelor violente (adesea soldate cu morti si raniti) in bisericile de peste Ocean, multi preoti parohi au ajuns sa apeleze la serviciile unor firme de securitate care ofera, printre altele, personal de paza instruit sa faca fata, la nevoie, chiar si conditiilor de front. Iar la capitolul „printre altele” mentionam camerele de supravegere si gardurile electrificate, pentru ca lacasurile de inchinaciune au avut de suferit nu numai din cauza celor care nu au auzit de porunca „sa nu ucizi”, cit si de pe urma foarte multora care rivnesc la bunurile altora – de la automobilele preotilor si credinciosilor pina la portofelele acestora. In plus, chiar si cele mai sarace biserici americane au instalatii de amplificare care tenteaza hotii – nu e de mirare ca, numai de la inceputul acestui an, din sfintele lacasuri au disparut bunuri in valoare de 25 de milioane de dolari. Sa revenim insa la porunca „sa nu ucizi” (a sasea la ortodocsi si anglicani, a cincea la catolici si luterani). In octombrie, un preot din New Jersey a murit dupa ce a fost injunghiat de 32 de ori. Nu pe strada, ci in biserica in care slujea. In mai, un medic specializat in avorturi a fost impuscat in cap, intr-o biserica din Kansas. In februarie, o femeie din Maryland a fost impuscata de fostul ei sot in parcarea bisericii in care se ruga in fiecare duminica. Iar in vara anului trecut, un atacator a deschis focul intr-o biserica din Tennessee, ucigind doi oameni si ranind alti sapte. Charles Guiteau, cel care l-a asasinat, pe data de 19 septembrie 1891, pe presedintele american James A. Garfield intentiona initial sa-l ucida in biserica pe care acesta o frecventa – dar s-a razgindit pentru ca al 20-lea sef al Executivului american era insotit de mama lui.

Fost gazetar socialist devenit ideolog fascist, autoproclamat patriot aflat pe statele de plata ale serviciilor britanice, „Excelenta Sa Benito Mussolini, Duce al Fascismului si Fondator al Imperiului” – ca sa folosim titulatura oficiala a dictatorului italian – era nu doar un sot infidel, ci si un amant inca si mai lipsit de fidelitate. Din recent publicatul jurnal intim al amantei sale oficiale, Claretta Petacci, desecretizat (dupa cum prevede legislatia italiana) la 70 de ani dupa redactarea acestuia, aflam ca dictatorul fascist considera ideea de a se culca numai cu o femeie ca find „complet aberanta”. Sotia si metresa oficiala nu ii erau de ajuns – in total, Benito Mussolini a avut nici mai mult, nici mai putin de 14 amante deodata. Pe autoarea jurnalului, Claretta Petacci – fiica unui medic al Vaticanului – a cunoscut-o in 1922, cind ea era o fetiscana de 20 de ani, iar el avea 49 de ani, o sotie si cinci copii (printre care Romano, si tatal politicienei românofobe Allesandra Mussolini). Patru ani mai tirziu, Claretta Petacci avea sa-i devina amanta oficiala („post” detinut pina la uciderea ei si a lui Mussolini de catre partizani) si eleva intr-ale „beneficiilor orgasmului”. Nu si singura eleva, asa cum ar fi vrut ea, pentru „ca l-a prins in flagrant” pe Mussolini cu multe altele: Alice De Fonseca Pallottelli, Cornellia Tanzi, Giulia Brambilla Carminati, Romilda Ruspi si inca 9 rivale.

La sfirsitul saptaminii trecute, Suveranul Pontif s-a intilnit in Capela Sixtina cu 250 de artisti – plasticieni si cineasti – carora le-a cerut sa „reinvie prietenia dintre lumea artei si Biserica”. Printre invitati s-au numarat tenorul Andrea Bocelli, compozitorul Ennio Morricone si actorul american F. Murray Abraham, care a interpretat rolul lui Antonio Salieri in filmul „Amadeus”, o biografie a lui Mozart realizata in 1985. „Prea adesea frumusetea este iluzorie si inselatoare”… „transformind omul intr-un captiv al propriului sau corp si distrugindu-i orice urma de speranta si bucurie”, a cuvintat Papa Benedict al XVI-lea sub imensa fresca a „Judecatii de apoi” realizata de Michelangelo, dupa care a continuat: „Credinta nu ia nimic din geniul artistic, dimpotriva, il inalta si-l hraneste”, pentru ca „frumusetea poate fi si o cale catre Misterul Absolut, o cale catre Dumnezeu”. Simbata s-au implinit exact 10 ani de cind regretatul Suveran Pontif Ioan Paul al II-lea a publicat o „Scrisoare catre artisti”, in care vorbea despre „nevoia de arta a Bisericii” si 45 de ani de la o intilnire similara a Papei Paul al VI-lea cu artistii.

Ieri, ne-a dat voie asistenta-sefa sa ne uitam la televizor. Asa ca toti din salon ne-am adunat la cantina, ne-am asezat pe scaune si am inceput sa ne uitam la televizor. “Ca sint alegeri”, ne-a spus asistenta-sefa, “si chiar si voi trebuie sa stiti asta”. Ne-am uitat la televizor timp de vreo trei ore. Am vazut tot ce-am vrut noi. Apoi a venit in sfirsit cineva si i-a dat si drumul. Power on!, ne-a spus asistenta. Si imediat colegu’ din dreapta s-a ridicat de pe scaun, si-a inaltat miinile si a strigat: “power to the people!”.
Apoi s-a lasat linistea. Colegul din dreapta s-a asezat linistit. La TV au aparut pe rind Basescu, Geoana, Antonescu, Oprescu si chiar si Boc. Si am ris. Boc incape tot intr-un singur ochi din plasa de sirma groasa asezata in fata ecranului. Apoi n-am mai ris. Asistenta-sefa i-a adus la TV si pe colegii de la sectia “agitati”. Socializam. Si ne uitam toti la TV. Pacienti. Din pacate, nu prea putem polemiza. N-avem prea multe informatii in afara de alea pe care ni le soptesc agitatii. Nici macar confruntarea finala din campania electorala n-am vazut-o. Agitatii ne-au spus insa ca n-am pierdut mare lucru. Cica, la confruntarea electorala, Constantinescu l-a intrebat pe Iliescu daca “crede in Dumnezeu”. Apoi, filmul s-a rupt, emisia a fost aruncata in bezna. Alo, pai asta nu se intimpla prin ’96? “Ba da”, spune un agitat, “dar tot ce vezi tu acum la tv este o intoarcere in viitor”. “La fel cum tu, acum, ai amintiri din viitor”, imi mai spune agitatul.
Apoi se lasa linistea. Colegul de pe scaunul din dreapta sare iar in picioare si striga: “power to the people!”. Din stinga mea se aude: “Stai, ma, jos! Nebunule!”.

Pina nu demult, divortul era un motiv de tristete, in niciun caz sarbatorit cu tort. Insa pozitivismul si instinctul de supravietuire ale oamenilor isi spun, in cele din urma, cuvintul, astfel ca petrecerile de despartire au inceput sa nu mai fie deloc ceva neobisnuit. De aici si pina la a face din torturile de divort o adevarata industrie nu a fost decit un pas. O astfel de prajitura pur si simplu nu poate lipsi de pe masa unui proaspat divortat, care isi sarbatoreste trecerea intr-o alta etapa a vietii cu prietenii, fericit ca a scapat de un mariaj nefericit. Alaturi de personajul care intruchipeaza femeia, care e impins de pe tort, apar mesaje de genul „Liber, in sfirsit”. Alteori, cei doi sint inarmati cu pistoale sau doar unul dintre personajele de pe tort are un cutit, semn ca s-ar fi putut ajunge cu siguranta la asa ceva, daca divortul nu le readucea libertatea celor doi. Aceasta industrie s-a dezvoltat neasteptat de bine si in Marea Britanie, dupa SUA, unde o astfel de prajitura se comercializeaza la preturi cuprinse intre 60 si 800 de lire sterline.

In interiorul fiecaruia dintre noi exista o „Fiinta” iubitoare, atotstiutoare, continuu prezenta; aceea de care nu scapam niciodata, care ne iubeste asa cum sintem si ne permite sa gindim ori sa facem ce ne trece prin cap. Frumusetea si ingaduinta, iubirea si lumina ei ne insotesc neconditionat si ne vorbesc intotdeauna prin iubirea pe care o simtim, prin seninatate, prin pace, prin bucurie si prin orice sentiment placut pe care il traim in interiorul nostru. Tot ce simtim frumos, tot ce ne inalta si ne daruieste sentimentul de siguranta, de bine si de inaltare interioara provine din fiinta care sintem in cel mai ascuns, mai profund si mai frumos loc din Univers! Si, daca avem ceva de invatat in aceasta viata, daca avem cu adevarat o misiune, aceea nu poate fi mai fascinanta si mai profund datatoare de viata decit a invata sa ascultam „Vocea Fiintei noastre interioare”. Cum o putem auzi? Oare ea ne spune cuvinte? Oare ne vorbeste ea prin ginduri? Oare ea este aceea care ne spune: „esti bolnav, esti cel mai nefericit om din lume”? Oare ea ne vorbeste prin frica de boala sau prin frica de moarte? Oare ea ne indeamna la suspiciune in relatia cu o fiinta pe care o iubim ori ne susoteste amarnic si strident in urechi ca nu vom reusi sa facem ceea ce am vrea sa facem? Categoric, NU! Dar o putem auzi si putem intelege ca ne aflam in acord cu ea de cite ori simtim seninatate si dragoste. De cite ori ne bucuram, Fiinta Interioara ne spune ca sintem in armonie cu ceea ce ne dorim si gindim in acord deplin cu dorintele noastre adevarate. Clipa de ingrijorare, de teama, de suferinta – indiferent ce motiv i-am gasi – este clipa in care ne spunem noua insine ca gindim in opozitie completa cu Fiinta noastra reala. Gindim opusul a ceea ce vrem cind ne este frica. Frica insasi este semnul ca afirmam inversul a ceea ce vrem. Daca ne este frica de boala, atunci ne transmitem noua insine ca boala este reala si ne distruge, desi dorinta puternica din Fiinta noastra este aceea de a fi sanatosi. Dar, ne dorim sa fim sanatosi si, in vremea aceasta, gindim ca sintem bolnavi. Sintem atenti la oamenii bolnavi si parca tot intilnim boala de jur imprejur. Frica de boala apare atunci cind am inregistrat in constiinta credinta ca boala exista. Frica de pierdere apare cind avem in constiinta credinta in pierdere. Si atunci, vine intrebarea: „In ce anume credem noi? In iubirea fiintei interioare, in convingerea ca exista o putere care ne poate vindeca (asa cum ne-a spus Iisus) sau credem in ce ne spune mintea, in ce am invatat ori ce vedem ca li se intimpla altora? Fiinta noastra reala ne vobeste prin bucurie, dragoste, seninatate, incredere si speranta. Acestea toate exprima si credinta noastra in existenta binelui. A sti sa ne ascultam fiinta inseamna a sti sa fim fericiti in aceasta viata. A descoperi ce ne dorim cu adevarat si a gindi intotdeauna ca realitatea este ceea ce credem ca este. Cineva din tine iti vorbeste intotdeauna frumos. Cineva din tine te iubeste si, daca vrei sa asculti, daca esti atent in intregime, te ghideaza si te ajuta sa simti ca totul, absolut totul, oricit ar parea de straniu, este la locul potrivit.

Persoanele care au un ciine iau mai putine calmante decit celelalte, practic, la jumatate, arata un studiu realizat in SUA.
Stapinii de animale stiu ca acestea au un efect terapeutic fantastic, insa cercetatorii au vrut sa verifice acest lucru stiintific. Testele au aratat ca, intr-adevar, ciinii ajuta atit la imbunatatirea starii mentale, cit si a celei fizice, pacientii care suferisera o serie de operatii avind nevoie de calmante la jumatate fata de celelalte persoane. Tocmai de aceea, pe viitor, ciinii ar putea fi folositi in spitale, in scop terapeutic. Un alt studiu realizat anterior de Universitatea Warwick a concluzionat ca femeile care sufereau de cancer la sin si detineau un ciine aveau o stare mentala mult mai buna decit celelalte, ele percepind suportul ciinelui chiar ca pe unul mai puternic decit al sotului. In plus, alte teste au demonstrat ca posesorii de ciini au o tensiune mai mica decit cei care nu au animale de companie.

Editia de noiembrie a revistei Grand’Or va propune o incursiune fabuloasa in lumea celor mai spectaculoase bijuterii si a celor mai pretioase diamante. Create in serii limitate sau ca piese-unicat, aceste capodopere sint „vinate” de cei mai bogati colectionari si rivnite de cele mai elegante doamne.

*Panterele Cartier*

Bijuteriile-felina sint astazi una dintre cele mai apreciate si mai longevive marci stilistice in materie de arta in domeniul giuvaiergeriei. Vorbim despre un succes peren datorat lui
Jeanne Toussant, care a amprentat puternic stilul casei Cartier din momentul in care in 1933 a fost numita director al departamentului de profil din cadrul companiei. Jeanne Toussant s-a stins in 1978, dar bijuteriile-pantera au continuat sa ramina una dintre cele mai puternice embleme ale brandului, editia din acest an fiind o celebrare a stilului desavirsit.

*Raritate, frumusete, excelenta*

Bijuteriile Graff sint unice, asta pentru ca in aceasta manufactura se lucreaza cu cele mai mari si pretioase diamante. Brandul preia pietre din mine de pe intreg mapamondul: Canada, Australia, tarile Americii de Sud, Rusia, Africa de Sud. Grand’Or va spune povestea inegalabilului colier Lesotho Promise, pentru realizarea caruia a fost folosit un diamant care in stare bruta era cotat la 603 carate. Raminind cumva in acelasi domeniu, revista va aduce si cele mai noi creatii Dior, ceasurile-bijuterie, prezentindu-va in premiera tourbillonul de un milion de euro.

Simbata la prinz, pe Schitu Magureanu, parchez vizavi de Bulandra, pe colt, in dreptul unui hotel prapadit inghesuit intr-un bloc venerabil. Din hotel iese prompt o duduie, se propteste in fata masinii si-mi ordona sa nu parchez acolo, ca e rezervat. Deschid geamul si-i spun ca nu exista nici un semn, asa ca, daca vrea sa-mi mut masina, sa pofteasca sa-mi arate un contract. „Imediat”, zice duduia, si dispare inauntru.
Joaca la cacialma, bineinteles ca n-are nici un contract – am parcat pe colt, unde oprirea e interzisa (stiu bine Codul Rutier, daca-mi salta permisul il iau inapoi fluierind). Ma astept mai degraba ca, in loc de contract, duduia sa vina cu doi baieti bine claditi.
Dupa vreo trei minute, fata se intoarce cu miinile goale: „Da’ ce, sinteti de la…? De ce trebuie sa va arat io contractul?”. „Nu”, zic, „nu sint de la… Trebuie sa-mi aratati contractul pentru ca nu exista nici un semn din care sa rezulte ca aici e o parcare rezervata”. Ramine perplexa. Apoi, intra inapoi in hotel trintind usa. Eu ii astept in continuare pe baietii bine claditi, ca sa pot suna la politie (Politia Comunitara nu se ocupa de contraventii rutiere).
Vazind ca n-o scot la capat cu intimidarea, angajatii hotelului schimba tactica: vin pe rind si-si lipesc nasurile de geam, zgiindu-se la mine (probabil, eu trebuia sa ma rusinez si sa ma car cu coada intre picioare de-acolo). Doar ca nu sunt deloc rusinos, ma zgiiesc si eu la ei, le fac semne cu mina. Daca si-au facut socoteala ca cedez primul, mi-e mila de ei – as putea invata chiar si un catir ce inseamna indaratnicia.
Intr-un final, au aparut amicii pe care ii asteptam si am parasit cimpul de lupta triumfator, zimbindu-le a batjocura. As fi invins oricum: in cel mult 12 ore schimbau tura si erau nevoiti sa plece.

Desi Radu Vilcan si Elena Voscoboinic au dansat mai bine, fiind marii favoriti ai competitiei, publicul a votat cu sufletul, dind cistig de cauza Ilariei Cherloaba care, impreuna cu Liviu Virciu, lupta pentru sanatatea tatalui ei.

*Plinsul care aduce voturi*

Cele doua perechi care s-au duelat in editia de vineri au obtinut din partea juriului un punctaj care a determinat un scor destul de strins, factorul hotaritor fiind publicul care voteaza mai putin performanta si mai mult cazurile care il impresioneaza. Pentru a da mai multa greutate povestilor emotionante ale partenerelor, Liviu Virciu si Radu Vilcan si-au scos pe tapet si dramele personale, primul, amintind ca si-a pierdut fratele intr-un accident, al doilea, povestind cum a crescut el fara tata. Pentru ca tacimul sa fie complet, cei doi au plins de-a sarit camesa pe dinsii, dar, parca, Virciu a plins mai convingator, aducind Ilariei Cherloaba un plus de voturi. De dansat, Elena Voscoboinic a dansat din nou cel mai bine, iar Vilcan a tinut pasul, dupa puteri. In schimb, Virciu si Cherloaba au format un cuplu mai omogen, mai sudat, notele obtinute propulsindu-i din nou pe primul loc. Cei care au ocupat treapta cea mai inalta a podiumului, in urma cu o saptamina, Alina Chinie si Stefan Bamboi s-au trezit acum condamnati la duel.

*Mantea si-a pus nurii sub lacat*

Dupa expozitia de sini si chiloti cu care a entuziasmat publicul masculin, la penultima editie, Andreea Mantea a luat masuri drastice: si-a cusut bluza de sutien, iar sutienul, probabil, l-a prins in suruburi. Si, pentru ca iubitul ei, Andrei Ţirdea, sa nu mai aiba motive de suparare, la dansul oriental a aparut si cu ditamai lacatul atirnat de git. Mantea a dansat din buric precum o baiadera veritabila, dar slow fox-ul pe care l-a prestat impreuna cu Daniel Lazar a nemultumit juriul care le-a acordat note nedrept de mici. Astfel, au fost pentru a treia oara condamnati la duel si de data asta, chiar au motive de ingrijorare, pentru ca adversarii lor, Alina Chinie si Stefan Bamboi, au in coregrafa Vica un aliat foarte greu de invins. Inainte de editia de vineri a concursului “Dansez pentru tine”, Jean de la Craiova a improvizat o manea nou-nouta: “Si va spun, nu e vrajeala,/ Vreau sa mergem in finala!”. Mai putin talentat la rime, dar expert in coregrafie, Bursucu i-a dat replica: “Si-o sa te intorc pe dos/ daca gresesti la slow fox!” Pina la urma, n-a fost cazul sa-l intoarca pe dos, iar succesul lui Jean si al partenerei sale, Sandra Neacsu, i-a facut pe Adi Minune si Vali Vijelie sa se ofere ca dansatori in sezonul viitor al competitiei. Dupa ce talentatii Adrian Muresan si Elena Voscoboinic au fost eliminati din cursa, simpaticul Jean are toate motivele sa spere.

Kim Cattrall – actrita in virsta de 51 de ani devenita faimoasa pentru rolul devoratoarei de barbati Samantha Jones din „Sex and the City” – a declarat recent ca nu mai este la moda sa ai un iubit mai tinar decit tine si crede ca acest stereotip este mort. „«Cougar»-ele (femei in virsta carora le plac barbatii tineri n.r.) sint depasite. Cred ca am trecut la altceva acum, s-a dus moda amantilor mai tineri. Este vorba de a fi mai mult decit o femeie care conduce un «toyboy». Am facut ceea ce trebuia, acum trebuie sa ne bucuram de adevarata viata. Nu trebuie sa ne limitam la niste etichete”, a spus Kim. Actrita, care de curind s-a despartit de „toyboy”-ul sau, bucatarul Alan Wyse, spune ca a invatat de la personajul caruia i-a dat viata cum sa arate lumii ca femeile care se bucura de sex au si alte lucruri importante in viata de care trebuie sa se ocupe. „De aceea simt ca nu mai sint o «cougar». Acum este vorba despre a fi o femeie realizata pe deplin care munceste, isi face meseria si are succes, iar totul se intimpla exact dupa cum vrea ea. Inseamna mult mai mult decit ar putea fi o «cougar» vreodata”, a mai declarat Kim.

Actrita Monica Bellucci, care a filmat saptamina trecuta, timp de doua zile, in Studiourile MediaPro de la Buftea, pentru lungmetrajul „The Whistleblower”, a impartasit citorva dintre colegii de platou o noutate – este insarcinata. Foarte comunicativa si fericita, actrita le-a spus citorva dintre colegii de platou ca este insarcinata in trei luni, potrivit Mediafax. Monica Bellucci, in virsta de 45 de ani, este considerata una dintre cele mai frumoase actrite europene. Initial, a inceput o cariera in domeniul juridic, dar, in timp ce era studenta, a lucrat ca fotomodel. La Hollywood a devenit cunoscuta in 1992, cu rolul din filmul „Dracula” al lui Francis Ford Coppola. Rolul din „L’appartement” (1996) a propulsat-o ca star. A mai jucat in „Malena” (2000), dar si in socantul „Ireversibil/ Irreversible”, de Gaspar Noe, alaturi de sotul sau, actorul Vincent Cassel. Vorbeste fluent italiana, engleza, franceza si spaniola si nu locuieste permanent cu sotul sau, pentru a evita rutina. Ea locuieste la Londra si Roma, in timp ce el locuieste la Paris. Impreuna au o fiica, Deva, nascuta in 2004.

Lansat cu surle si trimbite, in luna septembrie, serialul “Aniela” se dovedeste a fi cea mai mare teapa pe care si-a luat-o postul Acasa TV. Ca sa nu-i mai besteleasca publicul pentru ca-si fac rating tuciuriu, producind, pe banda rulanta, telenovele cu tigani, realizatorii din Buftea s-au gindit ca un serial de epoca le va spala onoarea, rotunjind si conturile decavate de rasolurile anterioare.

*Dulce ca un sirop de tuse*

Numai ca, un serial de epoca, oferit publicului naravit la kitsch-uri siropoase si vulgare, e ca si cum tabloidele ar incepe sa publice, in loc de poze cu femei dezbracate, eseuri literare scrise de academicieni. Dac-ar fi sa sintetizam reactia audientei, intr-un limbaj pe placul facatorilor de telenovele Promance, am spune, scurt si la obiect: Hai, sictir! In prima luna de emisie, audientele au oscilat, tiris-grapis, intr-o limita a bunului simt. Cu toate acestea, “Aniela” a fost un esec, inca de la inceput. Spioni din interiorul trustului ne-au declarat ca profitul obtinut nu satisface nici macar jumatate din sperantele labartate cu care pornisera la drum, cind serialul se afla inca in faza de proiect. Intre timp, producatorii au intrat intr-un silenzio stampa dubios, desi, in prima luna, se infoiau nevoie mare cu audientele care, cica, ii clasau undeva in top. “Mie imi place anela la uni nu le place si imi pare rau”, zice telespectatorul Bubu, captivat de „la belle epoque”. La asa telenovela, asa public. Noua, celorlalti, in schimb, nu ne place deloc faptul ca producatorii susei au luat “Duetul Florilor”, din opera “Lakmé” de Léo Delibes, folosindu-l ca muzica de generic. Dac-ar fi luat-o si-atit, n-ar fi fost nicio crima – desi, e cam de neam prost obiceiul asta de-a fura muzica unui mare compozitor mort, pentru a o folosi in te miri ce productii de mina a saptea. Sacrilegiul intervine abia cind vocea inevitabilei Lori se suprapune peste original, impleticindu-se printre vocile din alte sfere ale sopranelor. Infiorator!

*Replici si mahmureala*

Nici cei care au scris replicile, probabil dupa un sprit dolofan, nu debordeaza de inspiratie. Unele personaje dialogheaza folosind arhaisme, altele nu, fiecare dupa posibilitati si partitura. De exemplu, poate ca actrita Diana Dumitrescu – despre care telespectatorii spun ca ride precum o cotoroanta (pe site-ul telenovelei) – n-are niciun chef sa fie desueta. Si-si permite sa faca ce vrea, ca doar nu-i o oarecare in… familia trustului Pro. Oricum, “Aniela” a fost predestinata, inca din start, esecului. In mijlocul crizei, Acasa TV si-a asumat snobismul de-a investi o suma astronomica in “primul mare produs de epoca” realizat vreodata de o televiziune din România. In schimb, publicul a constatat, odata cu debutul serialului, ca le sint bagate pe git aceleasi fete pe care le-au putut admira in toate celelalte telenovele marca Pro: Diana Dumitrescu, Andreea Patrascu, Denis Stefan, Adela Popescu etc. Pe linga acestia, l-au cooptat si pe Ion Isaiu, care-a telenovelit, pina de curind, la Antene – fiind gata rasuflat inca de acolo. Alexandru Papadopol, ca multi altii inaintea lui, a ajuns sa se compromita dupa ce-a facut roluri excelente in “Marfa si banii” (in regia lui Cristi Puiu) si “Occident” (in regia lui Cristian Mungiu). In aceasta ordine de idei, Bubule si alti telespectatori de aceeasi teapa, asteptati-va ca “Aniela” sa fie retrasa, cit mai curind, din grila de programe.

Desi exista popoare la care urechile departate de cap (clapauge) sint un fenomen perfect normal si acceptat (Anglia) sau chiar un semn de noroc (China), in tara noastra aceasta trasatura poate genera complexe. Glumele proaste, un sentiment de jena sau dificultatea de a aborda anumite pieptanaturi pot fi motivatii pentru o corectie chirurgicala estetica.
Chirurgul plastician va va explica sansele de reusita ale acestei interventii, care, in principiu, nu este foarte complicata: se poate efectua ambulator si sub anestezie locala (generala, la copii sau la persoanele „impresionabile” de atmosfera unei sali de operatii). Pavilioanele auriculare decolate (urechile clapauge) se datoreaza cel mai adesea unei lipse de formare a pliului (antehelix) urechii.
Interventia se poate efectua dupa virsta de 4-6 ani, cind se incheie cresterea urechilor.
Este bine sa explicati chirurgului forma pe care o doriti si sa il intrebati daca acest deziderat este posibil.
Interventia nu afecteaza auzul, deoarece se limiteaza exclusiv la zona pavilioanelor auriculare externe, si nu impiedica purtarea ochelarilor (dupa terminarea convalescentei), intrucit incizia se efectueaza la distanta de locul de sprijin al lor.
Otoplastia consta din efectuarea unei incizii la partea din spate a urechii, cu indepartarea unei portiuni din piele, urmate de sculptarea, subtierea cartilajului auricular. Cartilajul auricular care a devenit astfel maleabil este „rearanjat” prin citeva puncte de sutura interne ce dau urechilor forma dorita, apropiata de cap. Operatia continua si se incheie prin citeva puncte de sutura de siguranta si inchiderea inciziei. Cicatricele, fine, situate in spatele urechii nu vor fi vizibile.

*Riscuri posibile dupa aceasta operatie*

Sint aceleasi ca la orice alta interventie chirurgicala. Desi putin probabil ele ar putea fi:
1. Singerarea sau hematomul. De obicei de mica importanta, se pot solutiona la shimbarea pansamentului.
2. Infectia cartilajului (condrita), foarte rara. Se trateaza cu antibiotice sau/si reinterventie.
3. Asimetriile evidente sau recidiva (revenirea la situatia dinainte) se pot retusa la 3 luni postoperator.
Aceste posibile riscuri sint minore ca importanta fata de beneficiul adus de aceasta corectie persoanei in cauza.

Noul plan de reformare a sistemului sanitar dorit de presedintele Obama are si „efecte secundare” neplacute din punct de vedere financiaro-medical, mai ales pentru femeile care apeleaza la chirurgia estetica. Pentru ca o astfel de reforma mai trebuie si finantata cumva, liderul majoritatii democrate din Senatul SUA, Harry Reid, vrea ca in ianuarie 2010 sa intre in vigoare o taxa pe operatiile estetice, in speranta ca astfel va aduce la bugetul federal 5 miliarde de dolari. Pentru a-si argumenta punctul de vedere, Harry Reid a adoptat definitia data de IRS-ul american (serviciul insarcinat cu colectarea impozitelor) chirurgiei estetice: „o procedura care imbunatateste doar aspectul exterior al pacientului, nu si functiile organismului acestuia”. Dar „taxa pe Botox”, cum a fost poreclit „birul” pe care vrea sa-l introduca Harry Reid, este extrem de impopular, fiind etichetat de urmasele Evei ca „un impozit indreptat impotriva femeilor, mai ales impotriva celor cu venituri mici, si nu impotriva clinicilor de chirurgie estetica, asa cum sustin legislatorii”. In fiecare an, in Statele Unite se efectueaza peste 12 milioane de operatii estetice, majoritatea minore (dar destul de costisitoare), insa „majoritatea acestora sint absolut necesare femeilor care isi cauta un loc de munca”.

Cea mai faimoasa papusa din lume, Barbie, va imbraca valul musulman – burkha – pentru a participa la o licitatie in beneficiul copiilor islamici, organizata de casa Sotheby’s. Evenimentul face parte dintr-o serie de manifestari consacrate implinirii a 50 de ani de la crearea papusii care incinta milioane de copii din intreaga lume. Recent, la Salone dei Cinquecento din Florenta, Italia, au fost expuse 500 de modele Barbie. Barbie a fost lansata pentru prima data in martie 1959, de catre Ruth Handler. In 1961, Barbie a „capatat” un prieten, Ken, impreuna cu care a facut inconjurul magazinelor din toata lumea.

Ralf din Olanda a cistigat, simbata seara, concursul Eurovision Junior 2009, organizat la Kiev, cu piesa „Click Clack”, in timp ce reprezentanta României, Ioana Anuta, s-a plasat pe ultimul loc al competitiei, cu piesa „Ai puterea in mina ta”. Ralf Mackenbach are 14 ani si este elev la Academia de Dans Lucia Marthas din Amsterdam, fiind expert in diverse stiluri de dans: urban, pop, break si step. Cintecul cu care a cistigat editia din acest an a concursului Eurovision Junior se refera tocmai la pasiunea sa pentru step, informeaza Televiziunea Româna. România a fost reprezentata la Eurovision Junior 2009 de piesa „Ai puterea in mina ta”, compusa si interpretata de Ioana Anuta.
Reprezentanta României, Ioana Anuta, impreuna cu colegele sale de scena au obtinut voturi doar de la Suedia (1 punct), Olanda (1 punct), Malta (2 puncte) si Macedonia (3 puncte). Acestora li se adauga cele 12 oferite de organizatori inca din start tuturor concurentilor, astfel ca România a incheiat concursul pe locul 13 – ultimul loc – cu un total de 19 puncte. Ioana Anuta are 15 ani si este din Slatina. Editia de anul viitor a concursului Eurovision Junior va fi organizata in 20 noiembrie la Minsk, Belarus.

*”Nu stiu nimic despre muzica. La nivelul meu, nici nu trebuie”*

Regele Rock-and-Roll-ului nu a fost un muzician scolit, el obisnuind sa cinte la chitara si la pian dupa ureche. El nu stia sa citeasca muzica, el o simtea si cinta ce ii placea.

Intr-o casa modesta, intr-un orasel din statul American Mississippi, in ziua de 8 ianuarie 1935, Gladys Presley a adus pe lume doi gemeni: Jesse Garon, nascut mort, si Elvis Aaron Presley. Intre Elvis si mama sa a existat o relatie speciala, fiind foarte atasati unul de celalalt. Familia Presley avea un trai fara pretentii, ceea ce a dus la alaturarea lor bisericii Assembly of God (cea mai mare grupare de penticostali din lume). Copilul a crescut in mijlocul familiei, alaturi de rudele care locuiau in aceeasi zona a orasului Tupelo.

*Debut in corul bisericii*

Elvis a cintat de mic in corul bisericii impreuna cu familia, muzica si predicile inradacinindu-se adinc in modul de a gindi al muzicianului. „De cind aveam doi ani, tot ceea ce ascultam era muzica gospel. Acea muzica a devenit o parte din viata mea si era ceva atit de natural la fel ca si dansul. Era un mod de a uita de problemele vietii, ma relaxam”. Tot in orasul natal, are pentru prima data ocazia de a-i asculta pe blues-manii negri, alaturi de muzica gen country din programele radio.

*Primii bani cistigati din muzica: cinci dolari*

Prima aparitie pe scena a avut-o la virsta de 10 ani, imbracat in cowboy, cintind Old Shep, in cadrul unui concurs de tinere talente organizat in Tupelo, cu ocazia tirgului Mississippi-Alabama Fair and Diary Show si cistigind premiul al doilea, cinci dolari si posibilitatea de a intra gratis la toate atractiile tirgului.

*Elvis, inaintea timpului si detasarea de generatia lui*

Nu dupa mult timp, se muta in nordul orasului Memphis, in incercarea parintilor sai de a-si croi o viata mai buna. Munceste in diferite locuri pentru a sprijinii financiar familia, in paralel urmind liceul si continuind sa cinte la chitara. Isi lasa parul lung si perciunii sa creasca, ceea ce il face sa se distinga de ceilalti adolescenti. Participa la un concurs de talente, unde, cin­tind la chitara intr-un stil considerat dur si agresiv, primeste mai multe aplauze decit toti ceilalti, cistigind premiul intii.

*Memphis, intilnirea cu muzica blues a negrilor*

Elvis a frecventat in Memphis locurile unde era prezent stilul hillbilly sau cel gospel, insa o puternica influenta asupra carierei sale a avut-o muzica blues. Multe din viitoarele inregistrari ale sale au fost inspirate din creatiile compozitorilor si interpretilor locali, printre care: Arthur Crudup, Rufus Thomas si B.B. King, interpreti ce aveau frecvente aparitii in localurile de pe Strada Beale si unde se cinta – preponderent – muzica blues a negrilor.
B.B. King a afirmat: „Il stiam pe Elvis inca dinainte de a deveni popular, el obisnuia sa fie in preajma noastra si cu noi… pe strada Beale”.
Elvis a fost si este in preajma noastra, a tuturor, este in inimile celor care, cel putin o data in viata, au iubit, au strins in brate pe cineva, asa cum i-a indrumat Regele: „Love me tender, love me sweet, never let me go”.

*Destin – chitara cadou in locul bicicletei mult dorite*

Parintii incercau sa satisfaca dorintele micului Elvis, dar neputindu-si permite bicicleta mult visata de fiu, ii daruiesc copilului, la virsta de 10 ani, prima chitara.

Arta culinara româneasca, in ceea ce priveste dulciurile, nu are o traditie indelungata. Intr-o tara in care clima a facut ca sute de ani sa se cultive meiul, griul si orzul si in care relieful a permis dezvoltarea pastoritului, era firesc ca alimentatia de baza a populatiei autohtone sa fie, invariabil, alcatuita din fierturi si turte coapte pe piatra incinsa sau uscate la soare, insotite de lapte si, la nevoie, indulcite cu miere.

*Meiul a fost cereala preferata a românului*

Dupa cucerirea Daciei de catre romani, multi istorici considera ca obiceiurile alimentare ale dacilor le-au invins pe cele ale cuceritorilor. Cu siguranta insa ca in Dacia au patruns, odata cu romanii, si unele feluri de mincare, cum ar fi placinta cu diverse umpluturi, coapta in test.
Indiferent de influente, documentele dovedesc insa ca meiul a fost cereala preferata a românului pina in urma cu 200 de ani, cind a fost inlocuit de porumb, care a cistigat treptat teren, devenind din secolul al XVII-lea hrana de baza a românului. Asa s-a nascut combinatia, destul de reusita, dintre mamaliguta si chiselita de prune sau de visine.
Pentru ca zaharul apare tirziu in istoria civilizatiei umane, locuitorii teritoriilor românesti foloseau, ca si grecii si romanii, mierea si nectarul florilor ca indulcitor.

*Zaharul si schimbarea obiceiurilor*

Din secolul al XVI-lea zaharul devine indispensabil si patrunderea influentei orientale la noi (araba, turca, armeneasca, bizantina) a schimbat obiceiurile alimentare ale populatiei autohtone si a venit si vremea dulciurilor parfumate si indulcite cu zahar, ca baclavaua si sarailia.
Cofetarii români au aparut in jurul anului 1700, ca urmasi ai genovezilor de la Caffa, care stiau sa pregateasca: „confetii”, „confetiones”.
In 1774 exista in Bucuresti un cofetar vestit, Gheorghe Cofetarul, iar prin 1823 exista cofetareasa Paraschiva. Traind si adaptindu-se Orientului turcesc, cele mai multe dulciuri pe care acestia le vor face vor fi „baclavale, prajituri zaharica albe, rosii, galbene” si sarailiile zacute in „ghiulsui” (apa de trandafiri).
Pentru mestesugul lor, cofetarii, „catastiful potensorilor din 1832, in numar de cincisprezece”, aduceau de peste hotare „coji de lamiie, de portocale, de naramze”, „chitre pentru dulceata” si zahar „maruntu praf”. Cu timpul, mestesugul a prins si cofetarii s-au inmultit. Mai mult decit atit, am imprumutat si altora din dulciurile noastre. Ungurii au preluat de la noi cuvintele „dulceata” si „prajitura”.

*Miscarea de la 1821, modernitate in bucataria româneasca*

Lucrurile se modifica esential odata cu raspindirea influentelor occidentale in bucataria româneasca, dupa 1821. Boierimea minca deseori la Viena, Paris, Berlin si, din dorinta de deschidere spre o lume mult mai interesanta si spre modernitate, gusturile se schimba si ele. Apar primele carti de bucate, precum celebra culegere de retete a lui Mihail Kogalniceanu si Vasile Alecsandri („200 de retete cercate de bucate si alte trebi gospodaresti”), cu care cei doi se straduiau sa puna bazele istoriei moderne a bucatariei moderne românesti. O bucatarie moderna si sofisticata, cu „mincaruri alese”, cu retete pretentioase si complicate insemna altceva decit sarmale si borsuri.

*”Cofetariile din Bucuresti ofera… o harta dulce”*

1918, anul Marii Uniri, aduce noutati si in bucataria româneasca. Aceasta va deveni un amestec de traditie autohtona, influenta orientala si influenta moderna, occidentala. Fascinat de varietatea felurilor de mincare din bucataria bucuresteana, Paul Morand nota in cartea lui despre România: „Pariziene prin fursecuri si prin limba vorbita aici, vieneze prin strudelul lor cu mere, grecesti prin dulceturile lor, turcesti prin baclavalele si serbeturile lor, cofetariile din Bucuresti ofera… o harta dulce”.

*Momentul de glorie a cofetariei românesti: aparitia Casei Capsa*

Dar momentul de glorie a cofetariei românesti l-a marcat aparitia Casei Capsa, infiintata de celebrul cofetar Grigore Capsa, cu studii inalte la Paris, ca elev al marelui Boissier. Toate retetele realizate de Capsa erau rezultatul unui talent iesit din comun si al unei creativitati pe masura. Calatoriile in marile capitale ale Europei (Paris, Viena, Londra, Pesta, Petersburg) erau tot atitea ocazii de imbogatire cu noi retete.
Grigore Capsa preia idei de la mari cofetari francezi si creeaza produse speciale cu ocazia unor evenimente deosebite sau care purtau numele unor personalitati importante in epoca. Asa a aparut celebra prajitura Joffre, realizata cu prilejul vizitei in România a maresalului Joseph Joffre, sau „inghetata Rejeane”, dedicata unei actrite franceze, care a sustinut citeva spectacole la Bucuresti.
Ca orice mare creator, Grigore Capsa a pastrat secretul retetelor sale, chiar daca prajitura Joffre, pe care o gasim si astazi in cofetarii, respecta ingredientele.

Manusile din piele: pot fi practice, conservatoare, sexy. Cele mai folosite sint cele pina la incheietura miinii, insa daca vrei sa faci o declaratie vestimentara, cum­para-ti o pereche de manusi din piele pina la cot. O astfel de pereche poti sa o porti si in timpul zilei, cu un palton, dar si seara, in club.
Manusile cu aplicatii sint o alegere provocatore. Daca le folosesti la o rochie simpla, de seara, vei avea o tinuta stylish si plina de feminitate.
Manusile fara degete sint funny si copilaroase. In functie de materialul din care sint confectionate, acestea pot fi si foarte provocatoare. O pereche de manusi fara degete din plasa+o pereche de jeans skinny+un maieu simplu+un briu+botine scurte = o tinuta HOT, care va atrage toate privirile in club.
Manusile tricotate intr-o singura culoare, asortate cu caciula si fular in acelasi ton, iti vor oferi un look casual, plin de sarm si optimism.
Manusile nordice create din croseta sau cu aplicatii sint foarte moderne.

Pentru genele mici, rare si nu tocmai bine definite, exista rimeluri care dau senzatia de gene mai dese, care le fac sa para mai lungi sau care le separa. Exista rimeluri cu piepteni sau rimeluri cu periuta. Multe produse sint imbogatite cu proteine pentru a proteja si cei mai delicati ochi. Altele contin balsamuri pentru a face genele mai moi si mai pline. Exista cite un rimel pentru nevoia fiecareia!
Rimelurile pentru volum sint perfecte in cazul femeilor cu gene subtiri. Acestea contin de obicei ceara sau polimeri care imbraca genele si le fac sa para mai groase si mai dese.
Rimelurile de alungire au in general periute cu peri desi, care fac posibila aplicarea unei cantitati mai mari de produs pe gene, in special pe marginile acestora.
Rimelurile constructoare au o combinatie de proprietati ce fac genele sa para atit mai groase, cit si mai lungi. Multe dintre acestea contin fibre care adera la gene si le ofera mai mult volum.
Rimelurile de separare a genelor contin extra-ingrediente precum glicerina sau extract de matase pentru a asigura o acoperire precisa, fara ca genele sa se lipeasca intre ele.
Rimelurile de curbare au de cele mai multe ori periute speciale ce curbeaza genele pe masura ce rimelul este aplicat.
Rimelurile waterproof contin substante sintetice care previn curgerea rimelului atunci cind este expus la apa. Si totusi, rimelurile waterproof nu functioneaza perfect pentru toata lumea si, in mod sigur, nu sint recomandate acelora cu gene delicate, deoarece poate provoca pierderea si ruperea acestora.