O serie de analiști au susținut că boom-ul tehnologic s-a încheiat. Prăbușirea Silicon Valley Bank a provocat un cutremur în comunitatea investițională, iar industria a cunoscut o corecție pe măsură ce ratele dobânzilor au crescut.

Cu toate acestea,  s-ar putea să fim pe cale să intrăm într-o nouă epocă de aur a inovației tehnologice și a investițiilor. Diferența este că, de data aceasta, nu va fi vorba de consumatori, ci de industrie.

Trei sferturi din produsul intern brut mondial de 100 de miliarde de dolari este alcătuit din industrii tradiționale – cum ar fi producția, transportul, logistica și asistența medicală – care nu au fost încă profund transformate de tehnologie.

Acest lucru se schimbă acum, ca parte a ceea ce capitalistul de risc Greg Reichow, partener la Eclipse Ventures, numește „evoluția industrială”.

Este o schimbare importantă, iar producția este doar o parte a acesteia. Dorința majorității companiilor de a crește reziliența lanțurilor de aprovizionare, împreună cu digitalizarea industriei, a majorat capacitatea de producție locală în sectoarele strategice.

Un impuls legislativ  global pentru a face față schimbărilor climatice ar putea foarte bine să creeze un nou boom tehnologic în sectorul industrial.

Se strâng numeroase fonduri de investiții pentru a sprijini creșterea start-up-urilor de înaltă tehnologie în domeniul producției avansate, al mobilității, al energiei și în alte domenii asociate cu reindustrializarea.

Investitorii în tehnologie văd oportunități uriașe în această schimbare: știința materialelor, senzori, robotică, inteligență artificială și software care vor ajuta la digitalizarea companiilor industriale mici și mijlocii.

O întrebare nerezolvată este dacă noua revoluție industrială va fi una fără locuri de muncă. Talentele din domeniul tehnologic încep să migreze de la software-ul de consum către industrie. Dar inteligența artificială, împreună cu reducerea dramatică a necesarului de forță de muncă umană din fabricile de înaltă tehnologie, a redus numărul de persoane necesare pentru a face această muncă.

Dar merită remarcat faptul că economia aplicațiilor a creat categorii de joburi care nu existau înainte. Dacă suntem norocoși, o nouă revoluție industrială va face același lucru în moduri care încă nu au fost imaginate.

Procentul a fost numit „ridicol”, „inutil” și „unul dintre cele mai nesemnificative criterii de referință din toate timpurile”.

În 2014, în urma anexării Crimeei de către Rusia, aliații NATO s-au întâlnit în Țara Galilor și au promis să cheltuiască cel puțin acest procent din PIB-ul lor pentru apărare până în 2024.

Doar șapte aliați au onorat angajamentul anul trecut, atunci când trupele lui Vladimir Putin au atacat întreaga Ucraină și au început să amenințe alte țări din regiune.Iar acum escaladează din nou, staționând arme nucleare tactice în statul său vecin vasal, Belarus.

Așadar, Jens Stoltenberg, secretarul general al NATO, vrea să facă din 2% „un prag și nu un plafon”.Dar se impune o întrebare: dacă 2% a fost o prostie ca plafon, de ce ar fi mai puțin prost drept prag? Ceea ce vrea NATO este “măiestria marțială”, subliniază Washington Post. Ceea ce ar obține unii dintre membrii săi ar fi doar mai multă birocrație militară, sau arme care nu funcționează cu echipamentele altor aliați.

În plus, de ce să alegem un procent din PIB? Ar trebui ca țările să concedieze soldați de fiecare dată când intră în recesiune? Grecia – care menține o armată relativ mare pentru că se teme de Turcia, membră NATO – a depășit uneori 2% doar pentru că economia sa s-a redus chiar mai repede decât bugetul militar.

De ce să nu se stabilească în schimb un criteriu de referință, să zicem, o sumă pe cap de locuitor? Acest lucru ar propulsa Luxemburgul, care are aproximativ 900 de soldați, de pe locul 29 pe un respectabil loc 8, deoarece este un loc bogat cu doar aproximativ 640 000 de persoane.

Oricum ar fi, este puțin probabil ca Marele Ducat – cunoscut mai degrabă pentru bancheri decât pentru războinici – să ne salveze de Putin. Apropo, un membru NATO – Islanda – nu are deloc armată. Cu toate acestea, linia directoare de 2% nu înseamnă o prostie.

Nu este un secret faptul că alianța transatlantică are puterea de a descuraja inamicii doar pentru că include singura superputere a Occidentului. Anul trecut, SUA au reprezentat 70% din cheltuielile militare combinate ale NATO (dar „doar” 54% din PIB-ul său).

Aliați precum Belgia și Portugalia au folosit de mult această dominație a SUA ca o scuză convenabilă pentru a se ascunde în spatele americanilor. Dar veriga slabă este cu siguranță Germania – pentru că, în calitate de a doua economie a NATO, ar putea face mult mai mult. În schimb, și-a definantat în mod sistematic armata încă de la Războiul Rece, chiar dacă a purtat o aventură nechibzuit de naivă cu Rusia.

Teoretic, invazia lui Putin i-a scos pe germani din iluziile lor pacifiste. Cancelarul Olaf Scholz a promulgat în 2022 un fond special de apărare în valoare de 100 de miliarde de euro, menit să completeze viitoarele bugete de apărare ale Germaniei.În practică, „nu a sosit niciun cent” din acest fond, potrivit comisarul parlamentar pentru armata germană, Eva Hoegl.

În acest context, procentul de 2% devine un instrument politic util. Menține presiunea asupra celor care au rămas în urmă și, în același timp, îi ajută pe miniștrii apărării în disputele interne cu miniștrii de finanțe atunci când se împarte plăcinta bugetară.

Și îi ajută pe legislatorii americani să demonstreze propriilor alegători că apărarea Europei încă merită și că cei de peste Atlantic își plătesc partea lor.