Paradoxal, colapsul Silicon Valley Bank aruncă o lumină interesantă asupra întrebării controversate dacă țintele de inflație ale băncilor centrale ar trebui să fie ridicate pentru a reduce riscul ca o politică monetară prea rigidă să precipite o recesiune.

Acest lucru se datorează faptului că SVB, oricât de ineptă ar fi fost gestionarea riscurilor și judecata sa în materie de investiții, a fost în cele din urmă o victimă a regimului de politică monetară al Rezervei Federale a SUA.

În perioada de după criza financiară din 2008, forțele deflaționiste au reprezentat provocarea copleșitoare pentru factorii de decizie politică din băncile centrale. Problema lor nu era cum să aducă inflația în limitele țintei, ci cum să o ridice până la nivelul țintă, notează Financial Times. Nu a fost posibil decât prin recurgerea la rate ale dobânzii nominale foarte scăzute și chiar negative.

O consecință a acestei licențe monetare extreme, după cum subliniază Edward Chancellor în cartea sa „The Price of Time”, a fost o multitudine de distorsiuni ale pieței, inclusiv crearea unei bule în care prețurile aproape tuturor activelor au fost propulsate la cote astronomice.

În condițiile în care veniturile din active au fost puternic diminuate, investitorii au fost împinși să caute randamentul, indiferent de riscuri. Aceasta a fost, în esență, povestea SVB.

S-ar putea să ne aflăm acum doar la începutul unei serii de episoade de instabilitate financiară care vor spori riscul ca, în încercarea de a readuce inflația la 2%, Fed și alte bănci centrale  să aducă prejudicii grave producției și ocupării forței de muncă.

Prin urmare, nu este suprinzător că unii bancheri pledează acum pentru creșterea țintelor de inflație de la 2% la 3%. Dar mișcarea ar arăta ca o predare în fața spiralei prețurilor, iar credibilitatea deja scăzută a băncilor centrale va suferi o prăbușire completă. Rămân blocate în această situație de lungă durată, în timp ce datoria continuă să crească inexorabil. Nu poate exista un final fericit în această poveste.

Investitorii și-au redus așteptările privind majorarea ratelor dobânzilor la nivel mondial în urma turbulențelor din sectorul bancar, indicatorii de piață sugerând că perioada de creșteri rapide s-a încheiat brusc.

Prețul swap-urilor pe rata dobânzii, indică faptul multe dintre marile bănci centrale din lume nu vor majora în continuare ratele și, în unele cazuri, vor începe să impună reduceri înainte de sfârșitul anului.

„Ratele dobânzilor la nivel mondial sunt aproape de un vârf”, a declarat Mark Zandi, economist șef la Moody’s Analytics. „Sistemul bancar global brusc fragil pune presiune asupra băncilor centrale pentru a pune capăt majorărilor de rate cât mai curând”.

Acum, Rezerva Federală a SUA, Banca Japoniei și alte șapte bănci centrale importante sunt așteptate să mențină ratele în așteptare la următoarele ședințe.

Piețele sunt împărțite în ceea ce privește posibilitatea ca Banca Angliei și Banca Centrală Europeană să majoreze ratele în luna mai, după ce la începutul lunii martie au estimat o probabilitate ridicată de creștere.

“Am avut unul dintre cele mai agresive cicluri de majorare a ratelor din ultimele decenii, urmat de turbulențe bancare, iar acum vârful ratelor este ferm la orizont”, afirmă Susannah Streeter, analist senior de investiții la managerul de active Hargreaves Lansdown.

Reevaluarea vine după unul dintre cele mai puternice cicluri de înăsprire monetară din istoria recentă. În ultimele șase luni, 18 bănci centrale importante au majorat ratele cu un total de 16,45 puncte procentuale.

Cu doar două săptămâni în urmă, vârful ratelor dobânzilor la nivel mondial părea mai îndepărtat.

La începutul lunii martie, investitorii se așteptau ca intervalul-țintă al ratei fondurilor federale să crească până la 5,5% și 5,75% până în decembrie, de la intervalul actual de 4,75%-5%. Schimbarea prețurilor instrumentelor derivate semnalează că piețele se așteaptă acum ca intervalul să se situeze în jurul valorii de 4%.

Rata de depozit a Băncii Centrale Europene  era de așteptat să ajungă la 4% spre sfârșitul anului. Investitorii anticipează acum o rată a depozitelor de 3 la sută.

„Marile bănci centrale, inclusiv Fed și BCE, ar trebui să facă o declarație comună potrivit căreia orice nouă majorare a dobânzii este exclusă, cel puțin până când stabilitatea revine pe piețele financiare”, a declarat Erik Nielsen, consilier economic la UniCredit Bank.

UBS preconizează că, până la sfârșitul lui 2023, mai mult de jumătate dintre cele 32 de bănci centrale pe care le monitorizează își vor fi redus ratele de politică monetară.

O serie de analiști au susținut că boom-ul tehnologic s-a încheiat. Prăbușirea Silicon Valley Bank a provocat un cutremur în comunitatea investițională, iar industria a cunoscut o corecție pe măsură ce ratele dobânzilor au crescut.

Cu toate acestea,  s-ar putea să fim pe cale să intrăm într-o nouă epocă de aur a inovației tehnologice și a investițiilor. Diferența este că, de data aceasta, nu va fi vorba de consumatori, ci de industrie.

Trei sferturi din produsul intern brut mondial de 100 de miliarde de dolari este alcătuit din industrii tradiționale – cum ar fi producția, transportul, logistica și asistența medicală – care nu au fost încă profund transformate de tehnologie.

Acest lucru se schimbă acum, ca parte a ceea ce capitalistul de risc Greg Reichow, partener la Eclipse Ventures, numește „evoluția industrială”.

Este o schimbare importantă, iar producția este doar o parte a acesteia. Dorința majorității companiilor de a crește reziliența lanțurilor de aprovizionare, împreună cu digitalizarea industriei, a majorat capacitatea de producție locală în sectoarele strategice.

Un impuls legislativ  global pentru a face față schimbărilor climatice ar putea foarte bine să creeze un nou boom tehnologic în sectorul industrial.

Se strâng numeroase fonduri de investiții pentru a sprijini creșterea start-up-urilor de înaltă tehnologie în domeniul producției avansate, al mobilității, al energiei și în alte domenii asociate cu reindustrializarea.

Investitorii în tehnologie văd oportunități uriașe în această schimbare: știința materialelor, senzori, robotică, inteligență artificială și software care vor ajuta la digitalizarea companiilor industriale mici și mijlocii.

O întrebare nerezolvată este dacă noua revoluție industrială va fi una fără locuri de muncă. Talentele din domeniul tehnologic încep să migreze de la software-ul de consum către industrie. Dar inteligența artificială, împreună cu reducerea dramatică a necesarului de forță de muncă umană din fabricile de înaltă tehnologie, a redus numărul de persoane necesare pentru a face această muncă.

Dar merită remarcat faptul că economia aplicațiilor a creat categorii de joburi care nu existau înainte. Dacă suntem norocoși, o nouă revoluție industrială va face același lucru în moduri care încă nu au fost imaginate.

Procentul a fost numit „ridicol”, „inutil” și „unul dintre cele mai nesemnificative criterii de referință din toate timpurile”.

În 2014, în urma anexării Crimeei de către Rusia, aliații NATO s-au întâlnit în Țara Galilor și au promis să cheltuiască cel puțin acest procent din PIB-ul lor pentru apărare până în 2024.

Doar șapte aliați au onorat angajamentul anul trecut, atunci când trupele lui Vladimir Putin au atacat întreaga Ucraină și au început să amenințe alte țări din regiune.Iar acum escaladează din nou, staționând arme nucleare tactice în statul său vecin vasal, Belarus.

Așadar, Jens Stoltenberg, secretarul general al NATO, vrea să facă din 2% „un prag și nu un plafon”.Dar se impune o întrebare: dacă 2% a fost o prostie ca plafon, de ce ar fi mai puțin prost drept prag? Ceea ce vrea NATO este “măiestria marțială”, subliniază Washington Post. Ceea ce ar obține unii dintre membrii săi ar fi doar mai multă birocrație militară, sau arme care nu funcționează cu echipamentele altor aliați.

În plus, de ce să alegem un procent din PIB? Ar trebui ca țările să concedieze soldați de fiecare dată când intră în recesiune? Grecia – care menține o armată relativ mare pentru că se teme de Turcia, membră NATO – a depășit uneori 2% doar pentru că economia sa s-a redus chiar mai repede decât bugetul militar.

De ce să nu se stabilească în schimb un criteriu de referință, să zicem, o sumă pe cap de locuitor? Acest lucru ar propulsa Luxemburgul, care are aproximativ 900 de soldați, de pe locul 29 pe un respectabil loc 8, deoarece este un loc bogat cu doar aproximativ 640 000 de persoane.

Oricum ar fi, este puțin probabil ca Marele Ducat – cunoscut mai degrabă pentru bancheri decât pentru războinici – să ne salveze de Putin. Apropo, un membru NATO – Islanda – nu are deloc armată. Cu toate acestea, linia directoare de 2% nu înseamnă o prostie.

Nu este un secret faptul că alianța transatlantică are puterea de a descuraja inamicii doar pentru că include singura superputere a Occidentului. Anul trecut, SUA au reprezentat 70% din cheltuielile militare combinate ale NATO (dar „doar” 54% din PIB-ul său).

Aliați precum Belgia și Portugalia au folosit de mult această dominație a SUA ca o scuză convenabilă pentru a se ascunde în spatele americanilor. Dar veriga slabă este cu siguranță Germania – pentru că, în calitate de a doua economie a NATO, ar putea face mult mai mult. În schimb, și-a definantat în mod sistematic armata încă de la Războiul Rece, chiar dacă a purtat o aventură nechibzuit de naivă cu Rusia.

Teoretic, invazia lui Putin i-a scos pe germani din iluziile lor pacifiste. Cancelarul Olaf Scholz a promulgat în 2022 un fond special de apărare în valoare de 100 de miliarde de euro, menit să completeze viitoarele bugete de apărare ale Germaniei.În practică, „nu a sosit niciun cent” din acest fond, potrivit comisarul parlamentar pentru armata germană, Eva Hoegl.

În acest context, procentul de 2% devine un instrument politic util. Menține presiunea asupra celor care au rămas în urmă și, în același timp, îi ajută pe miniștrii apărării în disputele interne cu miniștrii de finanțe atunci când se împarte plăcinta bugetară.

Și îi ajută pe legislatorii americani să demonstreze propriilor alegători că apărarea Europei încă merită și că cei de peste Atlantic își plătesc partea lor.