Cu sindromul maniaco-depresiv nu e de glumit, au fost de parere judecatorii din Palermo.La fel ca si Paul Vitti (personaj interpretat de binecunoscutul actor Robert de Niro) in continuarea filmului „Cu Nasul la psihiatru”, seful mafiot Salvatore Vitale din Sicilia a fost eliberat din inchisoare pe motiv ca „era deprimat”.

Ce e drept, avocatii sai au mai argumentat ca Vitale e bolnav de inima si, pe deasupra, mai are si diabet… Mare a fost insa indignarea asociatiilor de victime ale Mafiei. Pentru ca in 1993, Salvatore Vitale l-a rapit pe Giuseppe Di Matteo, baietelul de 11 ani al unui mafiot care acceptase sa depuna marturie impotriva sa. Dupa ce l-a tinut pe baiat captiv timp de doi ani, Vitale l-a ucis – pentru ca tatal pustiului a refuzat sa se lase intimidat – si l-a dizolvat in acid. Dar asta nu a mai contat pe linga faptul ca „nasul e depresiv”…

Adrian Negrescu

Miercuri, 19 mai, la sediul Parlamentului European de la Strasbourg a avut loc proiectia lungmetrajului documentar “Kapitalism-reteta noastra secreta“, in regia lui Alexandru Solomon. La vizionarea filmului, sala a fost plina. Printre participanti s-au numarat deputati francezi si români, personal parlamentar, români stabiliti in Alsacia, cit si producatorii francezi ai filmului. Comisarul european pentru Agricultura, Dacian Ciolos, a fost si el prezent la vizionarea documentarului. Dupa proiectia de la ora 20:00, Dominique Jung (redactor sef la Dernieres Nouvelles d’Alsace) a moderat o dezbatere de o ora cu tema “20 de ani de capitalism si democratie in Europa post-comunista“. In timpul dezbaterii, la care a participat si regizorul filmului, Dacian Ciolos a comparat “Kapitalism-reteta noastra secreta“ cu “un leac foarte amar pe care il iei pentru a te vindeca“.

G.H.

Zilele mele in stabiliment sint numarate de domn’ doctor care a zis ca o sa ma scoata temporar de aici pentru ca e convins ca nu sint nebun si ca realitatea cuantica in care cred si pe care o promovez si in rindul nebunilor e cit se poate de reala. Si, deci, astept sa plec. Nu mi-am facut inca bagajul. Dar am timp… Intrebarea e daca il iau si pe motanul Virgil cu mine sau nu in garsoniera promisa de domn’ doctor de linga Cismigiu. Problema e ca Virgil nu a mai aparut de doua zile. La fel si Gogu de la cazane. E disparut de o saptamina. N-a dat nici un semn de viata. Nimic… Drept urmare, stabilimentul a ramas fara apa calda. Apropo de asta. Aseara merg eu la baie si in sala dusurilor doi nebuni stateau in genunchi in fata a doua galeti. Amindoi isi agitau foarte tare miinile sub apa. “Ce faceti, fratilor?” “Incalzim apa”, raspund amindoi ca unul. “Eu frec doua bucati de cremene. Fac scintei subacvatice care o sa dea apa in fiert”, zice unul. “Eu folosesc doar miinile. Focalizez o sfera de lumina alba, fierbinte, iar in maximum zece minute o sa dea in clocot si o sa pot fierbe perechea de oo pe care abia astept sa le maninc cu mustar”. “Dar tu de ce incalzesti apa?”, il intreb pe nebunu’ cu cremene. “Vreau sa ma spal pe cap. Cu apa rece, racesc”. Ramin fara cuvinte si ies din baie. Ma indrept spre salon. Un nebun linge peretii cu pasiune. “Ce faci, tata? Ai innebunit?”. “Nu, imi asigur nevoia de calciu si de bifidusesensis, ca nu ne mai dau astia iaurt de mincare si m-am obisnuit cu beneficiile pentru digestie a iaurtului”. Intru in salon. Aici mi se infatiseaza un tablou terifiant. Motanul Virgil, cocotat pe lampa, il hisiie de zor pe unu’ care sare cu un cutit spre el. Nebunu’ sare, Virgil il scuipa. Nebunul nu-l atinge, ca lampa e prea sus, Virgil se inconvoaie tot. Asa cum poate, agatat de lampa. “Ce faci bre? Iesi afara!”, strig speriat spre nebunu’ cu cutitu. “Nuuuu. Vreau sa maninc carne de miel”, striga nebunu’ cu spume la gura. “Dar Virgil e pisica”, strig eu. “Ba nu, e miel. Uite cum behaie. Ca un vultur!”, striga nebunul. Ies… Se descurca si singur, Virgil.

Pandan Bogturu

Dintre toti protestatarii din ultimele zile, cei care prezinta un potential cu adevarat periculos sint pensionarii (angajatii de la stat, logic, intirzie la miting, cind ajung isi beau cafeaua si citesc ziarele pe mobil, iar apoi dau o fuga pina in oras sa-si rezolve niste probleme personale, deci, in total, le mai ramine cel mult o ora pe zi sa faca efectiv greva). Ginditi-va doar ca, in urma cu doua luni, pensionarii veniti sa le ia o bormasina la nepoti au calcat in picioare o batrinica intr-un magazin de bricolaj din Iasi, cu ocazia unei promotii.
Acesti pensionari de multime au fost pregatiti pe vremea lui Ceausescu sa faca fata celei mai mari amenintari la adresa statului comunist: alimentara plina si cu altceva decit cu creveti vietnamezi. Antrenati in conditii speciale, pensionarii de imbulzeala pot fi lasati in munti, la zeci de kilometri de civilizatie, doar cu o sacosa in mina, si vor putea gasi drumul spre cel mai apropiat oras si cele doua promotii la ceva absolut inutil pentru gospodaria lor, cum ar fi laptopuri sau nunceacuri.
Pina acum, cordoanele de jandarmi au facut fata atacului pensionarilor, care venisera la protest doar ca sa faca scandal, nu sa cumpere ceva, dar nu care cumva sa apara vreun instigator pesedist si sa strige: „Promotie la Palatul Victoria, jante de masina la pret de cozonac!”, ca praful se alege de bietii scutieri.
Asa s-ar explica si cum a reusit Stefan cel Mare sa-i bata de atitea ori pe turci – probabil avea un batalion de pensionari, „Falanga de superoferta”, capabil sa puna turcul pe fuga. Era suficient sa transmita prin bucium ca e promotie la Podul Inalt, ca imediat Vrincioaia isi lua sacosa din cuier si pleca sa le dea omorul otomanilor care venisera sa ia avutul tarii la superoferta.

Julius & Eftimie

Finantatorul Stelei, Gigi Becali, a avertizat, ieri, intr-o conferinta de presa, ca vrea sa-si recupereze toate investitiile facute la Stadionul Ghencea, incercind in consecinta, pe cit posibil, ca baza sportiva sa fie lasata in paragina dupa mutarea echipei la Buzau. “Trebuie sa demontez toata tribuna, sa ramina doar peretii. Trebuie sa demontez si nocturna, iar Ministerul sa ramina cu un stadion in paragina. Si scaunele le voi lua, sint «ros-albastre», le duc la Buzau. Ma poate scoate din Ghencea daca vine Gabi Oprea (n.r. ministrul Apararii) cu tancul si cu mitralierele. E posibil sa ma scoata asa, altfel nu se poate, legal nu se poate”, a precizat Becali.

Ratele si vinatorii

Selectionerul Argentinei, Diego Maradona, a calcat cu masina proprie si personala un cameraman. Stati linistiti, ca nu l-a facut chisalita! E vorba doar de un incident minor, cu atit mai mult cu cit, in vremurile sale bune, Maradona tragea cu pusca dupa ziaristi. Fapta s-a petrecut, miercuri, in fata sediului Asociatiei Fotbalistilor Argentinieni, din Buenos Aires, inainte ca “Il Pibe d’Oro” sa anunte lotul pentru Cupa Mondiala. Selectionerul, aflat la volanul unui fioros Mini Cooper albastru metalizat, a trecut cu roata din stinga fata peste laba stinga a cameramanului stationat neregulamentar. Dupa ce i-a facut acestuia pedichiura, deranjat de tipetele absolut isterice ale victimei, Maradona l-a certat pe reprezentantul mass-media, citam: “Ba, idiotule, de ce iti pui piciorul cind trec eu cu masina?” Angajatul postului de televiziune Canal 13 nu a putut reactiona in niciun fel, el fiind inlemnit de durere. Cameramanul ranit a fost transportat cu ambulanta la spital, unde s-a constatat ca n-are nimic, deci a exagerat. Totusi, la putin timp dupa, Maradona a tinut sa-si ceara scuze, afirmind ca n-a vrut sa-l calce pe picior, ci pe cap.

Il Pibe d’oare

Dupa cinci luni de la producerea evenimentelor s-a trezit si fostul international român, Florin Raducioiu, sa-l critice pe Adrian Mutu. A nu se intelege gresit, e foarte bine ca-l critica, pentru ca deja se asternuse linistea pe marginea acestui caz! Daca nu ne insala memoria, ultimele pozitii negative au fost emise acum 40-45 de zile de catre un inimos grup de prescolari din Gorbanesti / Botosani, in cadrul emisiunii “Viata Satului”. Intr-un interviu acordat postului italian Radio Toscana, Raducioiu s-a aratat profund dezamagit de comportamentul lui Mutu in afara stadionului. “Mutu e un mare jucator, unul dintre cei mai importanti din istoria fotbalului românesc, are abilitati tehnice deosebite, marcheaza goluri, dar nu este cel mai mare fotbalist al României”, a precizat Raducioiu, facind cumva aluzie la Ionut Lupescu. “Comportamentul sau i-a stricat imaginea nu doar in Italia, ci si in România. Mutu a facut lucruri pe care un profesionist nu-si permite sa le faca. Acum stim adevarul despre ce a facut si cum afecteaza faptele sale clubul Fiorentina. Cu el pe teren in meciul de la München, cu Bayern, Fiorentina ar fi obtinut alt rezultat, si ar fi putut lupta pentru locul al patrulea in campionat. Nu stiu care este viitorul lui Mutu, dar va avea regrete la finalul carierei. Eu sint dezamagit de comportamentul sau”, a spus Raducioiu.

Minune blonda de-a binelea

*Renzo Rossi nu stie ce sa mai creada*

Renzo Rossi, colaboratorul preferat al lui Cristiano Bergodi pe relatia România, a declarat, ieri, ca ramine de vazut daca antrenorul italian va prelua friiele echipei Dinamo. “Eu nu stiam ca Bergodi e in tara sa negocieze cu Dinamo, chiar nu stiam, jur! Pe mine m-a sunat Cristiano, imediat dupa intilnire, si mi-a zis ca a negociat cu Dinamo. Din ce mi-a spus, a fost o prima intilnire, o discutie doar. Nu s-a stabilit nimic, nu s-a semnat nimic. Ramine de vazut daca Bergodi va semna pentru ca el mai are si alte oferte”, a spus Rossi. Colaborator al lui Bergodi la echipele antrenate de acesta in România, FC National, CFR Cluj, Rapid, Poli Iasi si Steaua, Renzo nu este hotarit sa il urmeze pe tehnicianul italian si in Stefan cel Mare. “Daca se duce Cristiano la Dinamo nu inseamna automat ca ma duc si eu. Sa vedem mai intii daca se concretizeaza discutiile lui cu Dinamo si mai vedem. Eu mai am si alte proiecte in România si nu stiu acum ce voi face”, a explicat Rossi.

Ciinii-Rossi

Arareori se intimpla sa existe acel element in colectiile caselor de moda care sa le uneasca in mod evident intr-un sezon anume pentru a ne convinge pe noi, consumatorii, ca fac parte dintr-un film comun si ca aceasta este tendinta, aceasta este directia, aceasta este lumina. In vara ce va sa inceapa, acestea sint imprimeurile! Miuccia Prada pentru Miu Miu, Marc Jacobs pentru Louis Vuitton, dar si pentru brandul ce-i poarta numele – Marc by Marc Jacobs, Ricardo Tisci pentru Givenchy, Frida Giannini pentru Gucci, Diane Von Furstenberg, Matthew Williamson (iar lista poate curge nestingherita) – toti ne arata ca nu putem trece peste aceasta vara fara imprimeuri. Fie ca sint grafice, florale sau animaliere, in degradeuri sau cu motive tribale, fie ca le purtam pe o rochie, o fusta sau o esarfa, imprimeurile sint calea de urmat in vara 2010. Sa le urmarim!

Fashion Hunter

Au faima, au bani, au mii de admiratori, au toata lumea la picioare. Starurile de la Hollywood duc o viata de huzur, se lafaie in lux si bunastare. Nu-si refuza nici un capriciu si pe linga milioanele bine plasate in conturi dolofane, mai au si norocul de a primi, doar asa, pe ochi frumosi, o multime de cadouri si atentii. Si nu orice fel de cadouri, ci dintre cele mai costisitoare…

Desi are o avere estimata la peste 250 milioane de euro, Beyonce nu se poate plinge ca risipeste banii pe genti caci, a declarat recent ca a primit intr-o singura luna, peste 15 astfel de accesorii. Sa nu mai punem la socoteala geanta pe care a primit-o de la Armani…Din piele de crocodil…

Paris Hilton e plina de bani, dar, la Festivalul Sundance din 2009 a primit cadouri cu duiumul: ochelari Nefarious in valoare de 13.000 de euro,
o geanta Lowe Valentini in valoare de 12.000 de euro, telefoane Blackberry, haine si multe altele…

Lady Gaga traieste cu siguranta pe picior mare, gratie megasuccesului pe plan muzical. Norocul ii suride si pe alte planuri caci a primit, recent, pianul la care a cintat in duetul cu Sir Elton John. Asa da cadou!

Piratul din Caraibe Keira Knightley e mereu gratulata cu mici comori. Aceasta a fost cadorisita cu cercei cu diamante in valoare de 5.000 de euro, pantofi Franco Sarto, colier Gorjana, produse cosmetice semnate Cover Mineral, toate acestea la un singur eveniment.

O fi Sarah Jessica Parker putred de bogata, dar isi tine banii la ciorap. Aceasta a pastrat, de a filmarile Sex and the city, 12 pahare de cocktail cu cristale Swarovski in valoare de 4.000 de euro si o rochie cu pietre semi-pretioase, semnata Emilio Pucci, in valoare de 7.000 de euro. Norocul asta…

Lavinia Iftime

Din cauza caldurii, transpiratiei sau mobilitatii pleoapelor, fardul de ochi pur si simplu se aduna si formeaza linii cit se poate de inestetice. Pentru a preveni astfel de incidente este nevoie de citiva pasi simpli. Dupa ce ai aplicat fondul de ten, eventual si anticearcanul, aplica pudra si pe pleoape – va ajuta la o fixare mai buna. Nu aplica niciodata fard in cantitati mari, excesul il poti indeparta usor cu o pensula. Evita pe cit posibil fardurile timp crema, acestea fiind primele care se aduna. Iar daca ai tenul uscat sau nu iti place pudra, foloseste produse ce ajuta la fixarea fardului de pleoape.

Piramida triunghiulara cu virful orientat spre cer genereaza o energie foarte puternica, conform stiintei “Energetica formelor”. Pe vremuri, Bucurestiul avea un astfel de „halou” de protectie, care iradia dinspre centru spre margini. Triunghiul sacru care alcatuia baza era format din trei biserici, iar virful sacru era orientat spre Dumnezeu, prin rugaciunile inaltate in aceste biserici. Impreuna formau un cimp energetic cu emisii be­ne­fice, ale carui linii de forta radiau in toate directiile, al­ca­tuind un scut energetic pentru intreaga tara. Toate distantele se masurau de la „Km O” al Bucurestiului, nucleul incarcat de energie divina. Ceausescu a sfarimat acest scut de protectie divina. El ar putea fi refacut prin constructia Catedralei Neamului pe Dealul Arsenalului. Cele trei biserici care alcatuiau triunghiul divin erau Manastirea – cetate Radu Voda, numita initial “Sfinta Troita”, zidita in 1568, de catre Alexandru Mircea Voievod, pe o vatra de sihastrie straveche, Manastirea Mihai Voda, ctitorita la 1594, de catre Mihai Viteazul, pe locul unei bisericute din lemn care se numea “Sfintul Nicolae al Jupinesei”, la rindul ei construita pe o veche vatra de sihastrie. In ea se oficiasera peste 20.000 de Sfinte Liturghii, pina cind Ceausescu a dat ordin sa fie coborita de pe deal. Cel de-al treilea punct al triunghiului sfint era Dealul Mitropoliei, care domina tirgul Bucurestilor de la o inaltime de 60 metri, acoperit de vita de vie, cum erau si celelalte dealuri, ca simbol al vietii, ramasita a unui cult stravechi. Constantin Serban Voda a zidit aici o biserica la 1656, pe o veche vatra de cult. La 1668, devine “resedinta mitropolitana”, Mitropolia fiind adusa de la Tirgoviste.

Povestea parfumului floral incepe cu Adam si Eva. Se spune ca Dumnezeu ii daduse Evei in grija florile din Gradina Raiului. Traind printre ele, Eva mirosea a floare, dar, dupa ce a comis pacatul originar, a pierdut aceasta calitate. Deci, parfumul floral tine de calitati si virtuti care se manifesta in plan fizic. Faptul ca femeile au fost intotdeauna atrase de parfumuri se datoreaza dorintei de a regasi darul pe care l-a avut Eva in Paradis, acela de a degaja un parfum natural. Ulterior, oferirea florilor a devenit o traditie romantica. Gestul nu inseamna ca femeia careia ii este oferita floarea este asemuita cu aceasta, pentru ca in vechime, si barbatii se impodobeau cu flori. Sabinii, sub conducerea lui Titu Tati, venerau zeita Flora, atestind vechimea protolatina a acestui nume si a cultului. Floarea, prin forma si mirosul sau, are o mare influenta asupra oamenilor, emanind vibratii extrem de benefice. De aceea, pentru a avea succes intr-o afacere, la o intilnire sau in orice scop ne dorim, trebuie sa lucram inconjurati de florile preferate, care ne dau incredere in sine si putere de munca inzecita. Arderea esentelor de anumite parfumuri florale nu echivaleaza in efect vibratia transmisa de estetica florilor naturale si a coloritului. Un obiectiv va avea sanse mult mai mari sa fie atins daca inainte de sedintele importante va duceti personal sa culegeti flori de pe cimp, mai ales ca este vremea lor, pe care apoi sa le puneti intr-o vaza pe biroul unde o sa negociati. Un sfat important: nu negociati, nu tratati o tema importanta, nu stati intr-un loc unde miroase urit, indiferent din ce motiv! Duhorile atrag spirite malefice si chiar daca afacerea se incheie, nu va fi durata!

O femeie avea un amant care o vizita cind sotul era plecat la serviciu.
Intr-una din zile fiul ei de 9 ani se ascunde in sifonierul din dormitor.
Ea il primeste pe amant, sotul ei vine acasa pe neasteptate, asa ca il ascunde pe amant tot in sifonier.
Baietelul spune: – E intuneric aici.
Barbatul sopteste: – Da, este.
Baiatul: – Am o minge de baseball.
Barbatul: – Foarte bine.
Baiatul: – Vrei s-o cumperi?
Barbatul: – Nu, multumesc.
Baiatul: – Tata e afara.
Barbatul: – OK, cit costa?
Baiatul: – 250$.
Peste o saptamina, cei doi nimeresc din nou impreuna in sifonier.
Baiatul: – E intuneric aici.
Barbatul: – Da, este.
Baiatul: – Am o manusa de baseball.
Barbatul: – Cit vrei pe ea?
Baiatul: – 750$.
Barbatul: – Fie.
Dupa citeva zile, tatal ii spune baiatului:
– Ia-ti mingea si manusa si hai afara sa jucam baseball.
Baiatul: – Nu pot. Le-am vindut.
Tatal: – Si cu cit le-ai vindut?
Fiul: – 1000$.
Tatal spune: – Nu e frumos sa-ti jefuiesti prietenii asa. Te duc la biserica, trebuie sa te spovedesti.
Se duc la biserica si tatal il pune pe baietel sa intre in confesional si inchide usa.
Baiatul: – E intuneric aici.
Preotul: – Iar incepi?

Unul din zece oameni din intreaga lume traieste pe o insula.

Familia regala britanica si-a schimbat numele de familie in 1917.

Dinozaurii ierbivori nu mincau iarba.

Studiul furnicilor se numeste Myrmecologie.

Nimeni nu stie cine a inventat ochelarii.

Primul record din lumea piticilor, consemnat de istoria moderna, il are ca protagonist pe Charles Sherwood Stratton, supranumit si „Generalul Tom”. El masura 63,5 cm la virsta de 5 luni, pentru a creste la inaltimea de 88,9 cm in jurul virstei de 30 de ani. In 1883, cind a murit, masura 101,6 cm.

Caroline Crachami, nascuta la Palermo, masura doar 51,3 cm la virsta de 9 ani. La nastere, avusese 17,7 cm si cintarise 453,59 g.

Adam Rainer s-a nascut in Austria, in 1899. La 21 de ani, el masura 1,18 m, dupa care, inaltimea lui a inceput sa creasca intr-un ritm rapid, astfel incit, in 1931, la 32 de ani, ajunsese sa masoare… 2,16 m. Din cauza cresterii rapide, Rainer ajunsese atit de slab, incit nu se mai putea tine pe picioare.

Recordul liliputanilor pare sa fie detinut de Calvin Philips, SUA. La 19 ani, el masura 67,3 cm si cintarea 5,443 kg (imbracat).

Sefii politiei din comitatul britanic Hampshire par sa nu fi aflat ca 1 aprilie a cam trecut. Pentru ca tocmai s-au laudat cu noile lor vehicule de patrulare, care, cu extrem de multa bunavointa, pot fi comparati cu niste monoposturi de Formula 1 intrate la apa. Au 1,8 metri lungime si in loc de motor au pedale, precum masinutele pentru copii. Viteza maxima a acestor „bolizi” e de numai 32 de km/h, dar au sirena si girofar- doar au costat 1000 de lire sterline bucata… Mai ales ca scopul construirii acestor „minuni ale tehnicii” tine de PR: politia vrea sa fie „cool” si „apropiata de comunitate”! Asa ca l-au trimis pe sergentul Keith Waller (creatorul acestor „bolizi”) sa participe la Marele Premiu al Masinutelor cu Pedale, care se va desfasura pe data de 11 iulie la Ringwood…

Mircea Bujoreanu

Cei care se distreaza pe seama denumirii bancnotei din Botswana si a unei statiuni din Croatia (amindoua suna precum un cuvint des folosit in injuraturile mioritice) nu au avut ocazia sa iasa la cumparaturi in vreun supermarket britanic sau american, unde pot gasi citeva produse cu denumiri de tot risu’. Sau, din punctul de vedere al prizei la public, de tot plinsu’…

Ati cumpara vreodata o bautura carbogazoasa numita Pee Cola? E made in Ghana, iar anglo-saxonilor le sugereaza un anumit „produs secundar” al metabolismului uman. Pe linga asta, batoanele de ciocolata Plopp (mai pe româneste, Pleosc) pot parea decente. Nu si snacksurile chinezesti Only Puke (Numai Voma), ori detergentul iranian Barf (in engleza, asta inseamna „a vomita”)… Alta denumire dubioasa: macaroanele canadiene Fagottini (in engleza, cuvintul faggot nu face trimitere la un anume instrument muzical din lemn, ci la persoanele de orientare sexuala „roz”)! Cui i se apleaca, se poate trata cu Albino Cola. Suna mult mai decent, dar cam dubios. Nu? Nici cu asta? Atunci poate ca merg sucurile de fructe Terror – made in Venezuela. Si poate ca, dupa atitea „minuni” e necesara o trezire. In acest scop, chinezii recomanda cu incredere cafeaua Depresso. (E clar ca, pe limba lor, la depresia psihica ii spune altfel). In sfirsit, cine vrea sa se stearga pe miini dupa ce a consumat produsele mai sus insirate, poate sa incerce servetelele de hirtie marca Snob…

Eduard Negru

*Jaful secolului*

Jaf fara precedent in Paris: in noaptea de miercuri spre joi, din Muzeul de Arta Moderna din Paris au fost furate cinci picturi in valoare totala de 100 milioane de euro.

Este vorba de „Le pigeon aux petits pois” de Pablo Picasso, „La pastorale” de Henri Matisse, „L’olivier prés de l’Estaque” de Georges Braque, „La femme á l’éventail” de Amedeo Modigliani, si de „Nature morte aux chandeliers” de Fernand Léger. Pentru ca sistemul de alarma nu a functionat, furtul a fost constatat de-abia ieri dimineata la ora sase. Spre stupoarea conducerii muzeului si a politiei, camerele de supraveghere nu arata mare lucru – doar o silueta care intra printr-o fereastra in muzeu. Singurele urme lasate de misteriosul spargator sint o vitrina sparta si un lacat taiat. Din pacate, sansele de recuperare a capodoperelor sint, in astfel de cazuri, extrem de reduse, avertizeaza politia franceza.

Alin Brincoveanu

Pe 19 mai, la Judecatoria sectorului 3 din Bucuresti, a fost inregistrat dosarul de divort al fostului cuplu Ionescu Madalin Augustin si Ionescu Mihaela. Din dosar aflam ca moderatorul emisiunii “Acces Direct” e parte reclamanta, iar (inca) sotia sa e parte pirita. Oricum ar fi, primul termen de judecata e abia in octombrie, pe 27. Pina atunci, Siscanu are tot timpul sa-si ia catrafusele si sa se reorienteze spre un domn mai banos. Iar “Medelin” s-ar putea intoarce – in cazul asta – spasit, la viitoarea fosta sotie.

VD Negru

Din luna februarie, cind premierul Georgios Papandreou a anuntat pachetul de masuri de austeritate economica, Grecia a ajuns la a patra greva generala. La manifestatiile care au avut loc ieri la Atena au participat, conform estimarilor politiei, mai mult de 10.000 de persoane.
Peste 1700 de politisti au fost mobilizati in jurul cartierului Exarhia, centrul tuturor anarhistilor si protestatarilor din capitala elena. Metroul, autobuzele si troleibuzele nu functionau, iar portul Pireu a fost paralizat.
In toate orasele mari ale Greciei au avut loc demonstratii organizate de marile centrale sindicale GSEE si Adedy, protestatarii scandind lozinci cum ar fi : „Nu va atingeti de asigurarea sociala!” si „Ajunge cu austeritatea!”. Pina la inchiderea editiei politia din Atena arestase 40 de demonstranti cu titlul de „masura preventiva”.

Cristian Codreanu

Inca sintem in asteptarea unui plan de redresare economica – si cind spun asta nu ma refer la incercarea disperata de a acoperi gaurile din buget prin tot felul de artificii dureroase, aplicate sectorului bugetar si pensionarilor. Ca in administratie sint necesare operarea de restructurari, profesionalizarea, renuntarea la “criteriul” politic-clientelar al numirii in functie etc. – asta este de la sine inteles.
Insa nimeni nu a explicat coerent pina acum pentru care motiv medicii si profesorii, de exemplu, sint asimilati categoriilor ce trebuie sacrificate pentru a se scadea cheltuielile cu salariile. Doar pentru ca isi iau salariile de la stat? O reducere a cheltuielilor in aceste domenii, care sint in criza nu de doi ani, ci de doua decenii (daca ne raportam doar la istoria postrevolutionara), nu va face decit sa agraveze situatia, sa genereze costuri si neajunsuri mai mari si de lunga durata. Nu-i poti cere unui medic specialist avint de solidaritate sociala in acceptarea diminuarii salariului sau in conditiile in care isi asista si trateaza pacientii cu minimum de resurse (atunci cind ele mai exista) si in conditii precare de lucru. Ca toti dintre noi, probabil, cunosc medici si stiu ca majoritatea lucreaza in doua-trei locuri: la un spital de stat, la o clinica si, eventual, prestind si alte servicii pe baza contractuala. Despre nici unul dintre ei nu pot spune ca traieste in lux, nu-l asteapta limuzina cu sofer la scara, nu-si face vacante in Seychelles, nu este “abonat” al cafenelelor din Dorobanti. Nu, ei lucreaza 12-14 ore pe zi in medii atit de diferite, care ar putea pe altii mai slabi de inger sa-i arunce in schizofrenie: la spital, cu resurse materiale comparabile tarilor africane, si in clinicile private, beneficiind de un mediu decent. Sa le ceri sa se simta solidari cu incompetenta guvernantilor de azi, de ieri si, daca nu se produce vreo minune, de miine, sa nu accepte posturi bine platite in vestul Europei mi se pare de-a dreptul cinic. Cum va arata sistemul public (dar si cel privat) de sanatate dupa ce exodul medicilor spre alte tari se va fi terminat, atunci cind nu va mai avea cine sa plece din România – iata o intrebare la care nu cred ca ministrii de resort si cei ai Finantelor din ultimii ani si-ar dori sa raspunda.
Cit priveste situatia cadrelor didactice, aici probabil ca la nivel uman situatia este inca si mai dramatica: un profesor de muzica, de geografie sau chiar de matematica are mult mai putine oportunitati de a scapa de cosmarul si batjocura ce poarta numele de invatamint public. Dar daca va avea sansa o va face. Ma gindesc cum as proceda eu in locul invatatoarei fiicei mele, care a ales sa predea la clasele mici din vocatie, in conditiile in care studiile superioare o pot recomanda si pentru un alt tip de cariera?
Am curiozitatea morbida de a sti cum va arata sectorul bugetar dupa ce vom fi scapat de toti profesionistii care mai depind astazi de stat si vom ajunge ca treburile publice sa fie administrate, de la ministru la sefa de oficiu postal, de la directorul de spital la cel de scoala generala, de micii sau marii smecheri care stapinesc un singur talent: acela al orientarii politice.

Radu Lilea

*”Caracterul si omul in sine dau nota de eleganta.”
“Daca esti un simplu sac de box, nu rezisti 12 runde in ring.”
“Boxul e o arta in care nu conteaza muschii ci inteligenta.”*

Ne-am intilnit intr-o dimineata, la Café Louis. Tinarul filiform care a aparut in pas alert nu parea deloc fiorosul campion mondial la box care a cistigat 26 de meciuri din 26, dintre care 21 prin KO. Lucian Bute s-a asezat pe vcanapea si, in timp ce ii studiam degetele subtiri si gratioase, de pianist, am purces la conversatie.

*“Prin clasa a V-a eram cam bataus“*

– In copilarie, te-ai intors vreodata acasa batut?
– Da, sigur. Prin clasele a V-a, a VI-a, eram un pic cam bataus. Imi placea sa controlez ceea ce se intim­pla in jurul meu. Unul dintre colegi a incercat sa preia el controlul si l-am batut putin. Dupa aceea a venit cu fratele lui mai mare care mi-a umflat ochiul si mi-a lasat un semn pe care il mai am si acum, aici, pe fata.

– Asta te-a influentat in alegerea pe care ai facut-o mai tirziu?
– Nu, deloc. Boxul a aparut mult mai tirziu in viata mea. Mie nici nu-mi placea, nu eram pasionat de asta, nu ma uitam la televizor la box. Preferam fotbalul.

– Si, totusi, ce a produs aceasta schimbare cruciala in viata ta?
– Aveam un coleg de scoala care practica boxul si care mi-a zis intr-o zi sa merg cu el la sala. Eram mic si slab, aveam 14 ani, 46 kg, nici nu-ti poti imagina… Sala era in comuna unde m-am nascut, Pechea, de fapt, era o fosta sala de clasa. Doi saci de box, o oglinda mica, un ring, fara dus, fara alte utilitati. Mi-a placut ce am vazut acolo, mi-a placut ce faceau baietii si asa am inceput sa vin si eu la antrenamente. La inceput, insa, antrenorul nici nu m-a bagat in seama. Era si un tip foarte mare, care, vazindu-ma dupa o saptamina ca ma tot duceam, m-a intrebat “Mai, baiatule, tu vrei sa faci box?”. Am zis da, am inceput si, din acel moment, nu am mai renuntat. Peste doar 3-4 luni, am participat la Campionatul National de Juniori de la Bucuresti si am obtinut medalia de argint, ceea ce, pentru mine, un baiat de 15 ani, a insemnat o performanta extraordinara. Dupa numai 4 luni de zile nici nu stiam bine ce inseamna asta. Am fost foarte fericit cind am primit diploma si medalia. Au fost si primii bani pe care i-am cistigat.

*“Mama a incercat sa ma faca sa renunt”*

– Parintii au fost de acord sa practici acest sport destul de dureros?
– Am avut dintotdeauna o legatura foarte strinsa cu parintii mei, oameni cu credinta in Dumnezeu. Fiind singurul lor baiat (mai am patru surori), sint rasfatatul familiei. Mama n-a fost de acord sa fac box. A incercat pe toate caile sa ma faca sa renunt. De cite ori veneam lovit, imi spunea: “Gata, miine nu te mai duci!” Pina la urma, a inteles si m-a sprijinit. Dar e foarte stresata, saraca. Dupa fiecare meci trebuie s-o asigur ca sint bine.

– Povesteste-ne o zi din viata ta, in cantonament sau in afara cantonamentului.
– Cantonamentul inseamna doua luni de pregatire inaintea unui meci, sase zile pe saptamina. Intru in sala dimineata, la 6, incep cu antrenamentul fizic plus forta, merg acasa, ma odihnesc putin, maninc ceva, iar la doua ma intorc la sala, sa lucrez cu celalalt antrenor, Stephane Larouche – tehnica si tactica, timp de alte doua ore. Daca simt nevoia sa ma relaxez, ies cu prietenii sa maninc ceva, sau la un film, ori citesc, ori ma uit la televizor. La ora 21.00 sint deja in pat, pentru ca dimineata o iau de la capat.

– Nu ai foarte multe libertati in timpul cantonamentului!
– E un program foarte strict si mi-l respect pentru ca stiu ce inseamna, acolo, pe ring. Daca nu esti pregatit intr-un fel extraordinar, se poate narui totul intr-o clipa si nu vreau asta. Am ajuns aici, am facut foarte multe sacrificii, nu regret absolut nimic, imi place ceea ce fac si ma rog la Dumnezeu sa ma tina sanatos inca 4-5 ani, sa pot ramine acolo unde am ajuns.

– Mai faci excese cind nu te pregatesti pentru meci?
– Da. Maninc, mai beau un sprit, mai pierd si noptile, mai stau pina la 3 dimineata intr-un club. Ma ajuta sa ma deconectez, sa mai vad si altceva, imi incarc bateriile. Dupa aceea ma intorc la antrenament cu o pofta mai mare de munca. Tocmai pentru ca nu sintem roboti si avem nevoie de aceste momente.

*“Doamne, ce fac eu aici, singur?”*

– Vorbesti foarte bine franceza. A venit de la sine sau ai avut un meditator special?
– A fost destul de greu pentru mine, la inceput, mai ales ca, in 2003, cind am plecat eu pentru prima data la Montreal, aveam doar 23 de ani, era prima mea iesire din tara, nu cunosteam pe nimeni acolo. Nu vorbeam franceza deloc, stiam foarte putina engleza. Imi amintesc ca am ajuns la Montreal si era luna decembrie, -20 de grade, eram singur, cu doua bagaje, nu cunosteam pe nimeni, nu stiam incotro s-o iau, nu stiam nici franceza… M-a asteptat Cristi Ganescu, m-a dus in apartamentul pe care mi-l inchiriasera cei de la Intersport, aproape de sala.
M-am vazut acolo si ma tot intrebam “Doamne, ce fac eu aici, singur?”. Usor-usor, insa, am inceput sa ma acomodez, mergeam la antrenament zilnic. Nu aveam masina si mergeam pe jos pina la sala, prin zapada. Stiam, insa, pentru ce m-am dus acolo, stiam ce-mi doresc si ­mi-am zis ca trebuie sa merg mai departe. Dupa primul meu meci, a venit un jurnalist din Canada sa faca un interviu cu mine, in franceza. Ma uitam la el si ii faceam semne antrenorului: “Spune tu!”. Atunci m-am decis sa ma inscriu la un curs intensiv de limba franceza, vreme de 6 luni, la Universitatea din Montreal. Mergeam de doua ori pe zi la antrenamente, iar seara – la curs, patru ore de franceza zilnic. Era foarte obositor, insa stiam ca acolo e viitorul meu si trebuie sa le vorbesc limba. M-am obisnuit, insa, usor, la sala auzeam numai franceza si incet-incet, am inceput sa vorbesc fluent. Acum nu mai am probleme cu franceza, asa ca am inceput sa iau lectii de engleza, cu atit mai mult cu cit meciurile mele sint transmise pe HBO. Inainte de toate, insa, o fac pentru mine si nu neaparat pentru televiziunea americana.

*De ce U2?*

– Cit la suta din statutul tau de astazi se datoreaza puterii televiziunii americane, respectiv a HBO-ului, de a face show?
– Eu mi-am construit cariera si ceea ce sint astazi, la Montreal. Ultimele mele trei meciuri au fost difuzate de televiziunea americana si asta m-a ajutat sa patrund pe piata americana. Acum, toata lumea stie ca e un român din Canada acolo. Toate privirile sint atintite asupra mea si asupra centurii mele. Sint foarte bucuros ca am patruns pe piata americana, pentru ca acolo se intimpla totul: celebritate, bani si asa mai departe. Daca am ajuns la nivelul asta, vreau sa merg si mai departe, sa boxez in ringurile din Las Vegas, sa fac meciuri mari.

– Inainte de fiecare meci al tau, se cinta piesa formatiei U2, “Where The Streets Have No Name”. De ce?
– Este melodia care ma inspira. E o istorie mai lunga. Cind am ajuns in Canada, nici nu sti­am de U2. Intr-o zi, antrenorul meu, Stéphane Larouche m-a luat la concertul acestei trupe. A fost impresionant sa vad 20.000 de oameni cintind cu ei si scandindu-le numele.

– Te-ai gindit ca va veni si ziua cind 20.000 de oameni vor scanda numele tau?
– Nici vorba, eram la inceput. Dar acum ma bucur ca am ajuns la un asemenea nivel. Emotia mea e mare cind trec prin multimea de oameni, indreptindu-ma spre ring. Cind incepe meciul, imi trece.

*“Imi place ala micu’… Tom Cruise”*

– Vorbind de preferinte, ce carti citesti, ce actori de film iti plac?
– Citesc cartile lui Paolo Coelho. Imi plac George Clooney si ala micu’… care a jucat in “Misiune imposibila”… Tom Cruise.

– Hai sa vorbim si despre stilul Lucian Bute. Te vad foarte des in costum. E un exercitiu de pedanterie sau asa esti tu?
– Asa sint eu. De cind am inceput acest sport, de cind am inceput sa particip la competitii internationale, sa ies din tara, mi-a placut tot timpul sa fiu elegant. Si in ziua de azi am ramas la fel.

– Crezi ca eleganta presupune doar costum?
– Nu neaparat. Nu. Caracterul si omul in sine dau nota de eleganta. Nu haina il face pe om, ci felul in care te comporti, in care vorbesti. O haina poti sa o ai, insa felul in care alegi sa te reprezinti este mult mai important.

– Ai un stilist care sa te sfatuiasca?
– Nu, imi aleg singur lucrurile care cred ca mi se potrivesc. Ma uit in reviste, la televizor si fur foarte mult. Ceea ce-mi place, imi cumpar. Imi place mult sa merg la shopping, ma relaxeaza. Cand sunt obosit, nervos, suparat, ma duc si-mi cumpar un pantalon, un tricou, ceva… Ajung acasa, in fata oglinzii, si probez, si ma bucur. Mai mult ca femeile! Stau ore in sir la shopping, dar nu-mi place shopping-ul cu femeile (ride). Am citeva magazine in care merg de fiecare data, iar dupa ce ajung acasa, incep sa asortez hainele in fata oglinzii. Fac parada modei singur. Daca m-ar vedea cineva, cu siguranta ar zice ca am luat-o razna de la atitia pumni.

– Ai anumite branduri care nu lipsesc niciodata din lista ta de cumparaturi?
– Da, sint fan Dolce&Gabbana, multe dintre hainele mele poarta semnatura lor. Insa asta nu inseamna ca toate hainele mele trebuie sa fie de firma. Pot sa-mi iau o camasa no name, dar care sa mi se potriveasca.

– Cum stai la categoria ceasuri?
– Imi plac foarte mult, dar nu mai mult decit hainele, recunosc. Prefer marcile Hublot, Rolex, Chopard, Franck Muller…am cel putin 10 ceasuri.

*“Noi sintem prea obisnuiti pe repede inainte”*

– Cum vezi diferentele sociale dintre Canada si România: oamenii, viata, ritmul?
– Canada ar trebui sa stea pe loc cel putin vreo 20 de ani pentru ca România sa ajunga la nivelul ei. Noi sintem mult prea obisnuiti pe repede inainte, acolo lumea e mult mai relaxata, exista un mers firesc al lucrurilor. Lumea e mai buna acolo. Sufleteste, chiar. Vad asta cind ies pe strada si ma recunoaste cineva. Ma felicita si imi stringe mina. Atit. La noi, oamenii sint mult mai agresivi, aproape ca impun persoanelor publice un anumit comportament: sa dai autograf si sa faci poza oricind, oriunde, oricum, chiar si cind esti la masa, cu mincarea in gura. Nu pot sa spun ca nu ma bucura, ca nu ma flateaza, dar sint anumite momente in care aceste situatii ar putea fi evitate. La Montreal aceste lucruri nu se intimpla.

– Totusi, cind esti acolo, simti ca-ti lipseste ceva, in mod fundamental, din România?
– Am cercul meu de prieteni acolo, iar daca ne e dor de România, gasim si restaurante, si magazine, si distractie româneasca. Mi-e dor, insa, de familie, de cei dragi. Asta nu se poate compensa. Dar cind plec, ma gindesc: plec pentru doua luni si jumatate, apoi ma intorc. Singur ma incurajez ca am un lucru de facut si trebuie sa-l fac, incerc sa nu ma las coplesit de dor. Ramin român in cele din urma si probabil ca ma voi intoarce aici, insa nimic nu este sigur, nu avem de unde sa stim ce ne rezerva viitorul. Acum urmeaza sa aplic pentru cetatenia canadiana. Ata ma trage acasa pentru ca sint român, dar nu stiu cum vor evolua lucrurile.

– Te-ar tenta ca, dupa retragerea din box, sa pui bazele unei afaceri?
– Cu totii ne gindim ca, daca ai resursele necesare, e bine sa-ti pui bazele unei afaceri care sa-ti asigure un trai lipsit de griji. Fac box de aproape 20 de ani, asa ca daca as initia ceva, probabil ca ar fi intr-o zona legata de sport.

*“Frumusetea e trecatoare”*

– Cum ai convinge o femeie ca un meci de box e mai interesant decit o cina romantica?
– Sint lucruri diferite. E frumos sa iesi cu iubita la o cina romantica. Un meci de box, insa, e un lucru care trebuie sa placa unei femei. Si asta chiar se intimpla. Jumatate din spectatorii din sala sint femei…Multi vin pentru spectacol. Doar 10% inteleg cu adevarat despre ce e vorba acolo.

– Ce apreciezi la o femeie?
– Cred ca frumusetea nu conteaza foarte mult. Ma intereseaza mai mult interiorul, caracterul, simplitatea, bunul simt. Frumusetea e trecatoare. Te casatoresti, faci copii, te mai ingrasi, nu mai esti fotomodel. Din dialog si respect se construieste o casnicie frumoasa.

– Ai timp sa te gindesti la insuratoare?
– Nu e o problema de timp. Poate, peste o luna, intilnesc femeia potrivita si, peste doua luni, gata, o duc la altar.

– Va fi o românca sau o canadianca?
– Inima si sentimentele nu tin de nationalitate.

*“Nu-mi place sa ies in fata”*

– Esti un om foarte discret. E felul tau natural de a fi sau e o calitate pe care ai dobindit-o prin natura meseriei?
– Nu mi-a placut niciodata sa ies in fata. Cred ca educatia m-a facut sa fiu asa, si e cumva de inteles. Experienta de viata o acumulezi in timp si faci diferenta intre ceea ce e bine si ceea ce e rau. Cu totii gresim, dar de cele mai multe ori incerc sa iau deciziile bune, eu pentru mine, fara sa implic pe altcineva, fara sa ma las influentat, dar si fara sa ma bat cu pumnii in piept.

– Ai accepta sa fii imaginea unui brand? Ţi s-a propus?
– Da, sint imaginea unui lant de restaurante din Montreal, 52 de restaurante sportive, in care se transmit si meciurile mele. Totodata, sint si imaginea unui brand de masini, Aquila, cu care am semnat un contract pentru doi ani. Mai am citeva proiecte si aici in România, dar, deocamdata, nu este nimic definitivat.

*“Cel mai inteligent cistiga”*

– Ma uit la miinile tale mici, cu degete lungi si subtiri, de pianist, si nu pot intelege cum poti administra cu ele acele lovituri aiuritoare…
– Boxul e o arta in care nu conteaza muschii ci ceea ce faci. Cel mai inteligent cistiga. Trebuie sa-ti simti adversarul, sa prevezi fiecare miscare a lui.

– Cum poti sa rezisti in ring 11 sau chiar 12 runde?
– Daca esti un simplu sac de box, nu rezisti. E vorba de un efort fizic sustinut, de strategie si multa luciditate. Daca poti sa controlezi meciul, e foarte usor sa duci lupta pina la capat.

– Care a fost cel mai greu meci din cariera ta de pina acum?
– Primul meci cu Andrade, din punct de vedere tactic. Pentru ca nu are o tactica, e un buldozer, un om foarte agresiv, venea din toate partile, schimba garda. Nu aveai cum sa-l intuiesti. Nu are o strategie, e un incasator.

– Cit de mult te pot influenta stratageme ce tin de limbajul trupului? Un zimbet te poate deturna?
– Aceste lucruri se intimpla foarte des. Sint cazuri in care poti sa-i fi aplicat o lovitura cumplita, iar el sa-ti zimbeasca. Acest lucru s-a intimplat la ultimul meci cu Miranda. Iti zimbesc ironic, iti fac cu ochiul, sint bravade sau reguli ale jocului de care trebuie sa fii constient. Cu totii le folosim mai devreme sau mai tirziu.

*Codul secret: “Orgasm!”*

– La meciul cu Miranda, parintii tai au fost prezenti in sala.
– Au zburat pentru prima oara cu avionul peste Ocean.

– Ce ti-au adus de acasa?
– Cite o sticla de vin de la Pechea. Doar asta le-am cerut. Dar dupa meci, mama mi-a facut toate bunatatile cu care ma obisnuieste acasa.

– Cum a reactionat mama ta la meciul cu Miranda?
– L-a “vazut” cu spatele. N-a putut sa se uite.

– Ce inseamna “orgasm” in codul tau secret?
– Antrenorul meu, Stéphane, mi-a spus ca, atunci cind imi voi face adversarul KO, pentru prima oara, prin upercut la barbie, voi simti o placere vecina cu orgasmul. Cind striga “orgasm” in timpul unui meci, stiu ca am de expediat un upercut de stinga in barba.

– Cu Miranda, ai avut orgasm?
– Da, cind l-am vazut intins pe jos, am simtit ceva asemanator!

– Ce se aude in legatura cu viitorul tau meci, despre care premierul Boc promitea ca se va tine in România?
– As veni cu mare drag sa boxez in România dar, deocamdata, promisiunile au ramas doar simple promisiuni.

Odata incheiat “rechizitoriul” am iesit cu totii la o sedinta foto. Lucian Bute si-a decapotat masina, a dat drumul la niste hip-hop, si-a pus ochelarii de soare si a pozat rabdator, galant si prietenos, ca un manechin profesionist.

Interviu realizat de Ana Maria Tatu si Gabriela Hurezean

Primaria sectorului 3 ii invita pe bucuresteni, in fiecare weekend, sa ia parte la “visul unor simfonii de vara”. Festivalul de muzica clasica se desfasoara in Parcul Coltea si se adreseaza tuturor iubitorilor de muzica si cultura.

Conceptul festivalului are o traditie veche in mari metropole ale lumii precum: Paris, New York, Londra. Nu uitati, in fiecare zi de simbata si duminica, incepind cu orele 19.30 pina la 21.00, pina pe 3 octombrie 2010, sinteti asteptati sa va bucurati de o atmosfera relaxanta si sa savurati clipe memorabile alaturi de prieteni si iubitorii de frumos. “Dorim ca Parcul Coltea din sectorul 3 Bucuresti sa devina un loc de revalorizare a culturii, un spatiu de loisir, unde cetatenii orasului pot gasi un mediu inedit de comunicare si se pot bucura de citeva clipe de traire artistica, de un inalt nivel cultural si cu certa valoare de divertisment. Va invitam sa evadati din vacarmul cotidian in Parcul Coltea, pentru a ne bucura impreuna de armonia si frumusetea inegalabila a muzicii clasice”, declara primarul sectorului 3, Liviu Negoita.

Muzeul National Cotroceni in colaborare cu Asociatia Editorilor din România te invita in perioada 22-23 mai la Tirgul de Carte, care a ajuns la cea de-a doua editie. Tirgul va avea loc in gradina Muzeului Cotroceni si va fi deschis publicului intre orele 10.00-18.00. Vizitatorii trebuie sa stie ca accesul se va face pe la intrarea in muzeu. De asemenea, miine va avea loc masa rotunda “Nea­mul românesc in virtejul istoriei”, intre orele 11.00 si 14.00. Pretul unui bilet de intrare la tirg este de trei lei. Editurile participante, printre care Humanitas, Rao, Curtea Veche Publishing, Ad Libri, Casa Radio, ICR, Vremea, Paralela 45, Ars Doceni, Igloo, Corint, Niculescu, Art, Monitorul Oficial si Vivaldi, vor avea reduceri de preturi la carti.

Echipa Circ Variete & Globus anunta ca pentru acest sfirsit de saptamina, simbata – ora 15.00 si duminica ora 15.00 si ora 18.30, sa va programati o escapada de neuitat in raiul distractiei. Pentru asta aveti nevoie sa stiti ca artistii Circului Variete & Globus va propun o experienta de neuitat ce va va duce cu gindul la show-urile veritabile realizate numai la Las Vegas, acolo unde totul este plin de stralucire si farmec. Premiera show-ului 4U – Pentru tine are toate aceste ingrediente combinate cu o risipa de fantezie si imaginatie din partea Brindusei Novac, cea care semneaza regia, scenariul si designul luminilor, a Amei Butoiescu ce si-a pus amprenta pe coregrafia si designul costumelor precum si a lui Vlad Gabrielescu – scenografie. Gratie muzicii, coregrafiei si numerelor de circ de exceptie, spectacolul „4 U – Pentru tine” ridica, inca o data, spectacolul de circ la rang de arta. Pe parcursul celor aproximativ doua ore de show autentic performantele artistilor par ca se intimpla pe scena de-a dreptul fara efort, incit spectatorii ar putea crede la sfirsit ca fiecare om poate zbura la propriu.

Peste 1.800.000 de români isi aniverseaza onomastica de Sarbatoarea Sfintilor Mari Imparati Constantin si Elena, astazi, informeaza Ministerul Administratiei si Internelor (MAI). Potrivit statisticilor existente la nivelul MAI, din cei 1.824.424 de români care isi sarbatoresc onomastica, 1.173.982 sint femei, majoritatea acestora purtind numele de Elena (890.138). Alaturi de acestea, vor sarbatori si cele care poarta nume de basm – Ileana (129.589). Se vor sarbatori si cele care poarta numele Lenuta (65.343), Constanta (54.791), Constantina (28.054) sau Leana (4628). In aceeasi zi vor sarbatori si 650.442 de barbati, majoritatea acestora purtind numele de Constantin (505.022). Dintre barbatii sarbatoriti la aceeasi data, 80.162 se numesc Costel, 34.681 – Costica, iar Costin sint 19.362.