Guvernele europene trebuie să fie pregătite să sprijine întreprinderile pe măsură ce condițiile de creditare se înăspresc.

Este îndemnul lui Corrado Passera, un veteran al finanțelor, care a părăsit funcția de conducere la cea mai mare bancă italiană, Intesa Sanpaolo, pentru a face parte din guvern în 2011, în plină criză a datoriilor țării.

Passera, care în prezent este director executiv al Illimity, o bancă digitală pe care a fondat-o în urmă cu cinci ani, a adăugat că este cel mai îngrijorat de impactul asupra întreprinderilor mici și mijlocii.Guvernele ar trebui să fie în alertă „pentru a compensa lipsa de disponibilitate a creditelor, deoarece problemele din acest domeniu al pieței se vor transfera în restul economiei”.

Mai mult de 75% din întreprinderile italiene sunt IMM-uri. Illimity este specializată în acordarea de împrumuturi pentru acest sector și în gestionarea creditelor neperformante. A raportat un profit net de 75 de milioane de euro și avea active totale de 6,5 miliarde de euro în 2022, în creștere de la 3 miliarde de euro în 2019.

Acțiunile financiare au scăzut în întreaga lume după falimentele bancare de luna trecută. În timp ce autoritățile europene de reglementare au încercat să asigure investitorii că băncile din blocul comunitar se află într-o situație mult mai bună în comparație cu cea din timpul crizei financiare de acum 15 ani, este posibil ca întreprinderile să fie mai puțin capabile să reziste unui alt șoc major sau înăspririi condițiilor de împrumut la numai trei ani de la începutul pandemiei.

Passera a subliniat că macroeconomia și schimbările structurale din sectorul bancar au creat provocări pentru companiile mai mici.

„Ratele ridicate ale dobânzilor, închiderea sucursalelor bancare, care au eliminat un canal de acces la finanțare pentru IMM-uri, și incertitudinea din jurul capitalului propriu al băncilor ar putea tensiona acest segment de piață”, a declarat el pentru Financial Times.Deși se așteaptă ca Europa să evite recesiunea în acest an, analiștii au avertizat că o  combinație dintre creșterea ratelor dobânzilor, inflația și ultimele turbulențe bancare ar putea avea consecințe neașteptate.

Banca Centrală Europeană nu trebuie să reacționeze în mod exagerat și să dea timp inflației să se răcească. Este important ca băncile centrale să demonstreze că luptă agresiv împotriva inflației, dar stagflația(inflație ridicată și stagnare economică)trebuie evitată cu orice preț.

Luna trecută, guvernatorul Băncii Italiei, Ignazio Visco, a fost primul bancher central european care a avertizat împotriva creșterii prelungite a ratelor dobânzilor.

BCE a menținut creșterea planificată de 50 de puncte de bază a ratei dobânzii în martie, dar factorii de decizie au lăsat să se înțeleagă că vor înceta să mai crească ratele.

Sarcina băncilor centrale în prezent este destul de dificilă, deoarece acțiunile de politică monetară pot avea rezultate opuse atât în ceea ce privește stabilitatea prețurilor, cât și stabilitatea financiară. În timp ce inflația trebuie redusă drastic, daunele colaterale nu pot fi ignorate.

Ponderea yuanului în finanțarea comerțului a crescut de peste două ori de la invazia rusă din Ucraina, potrivit unei analize realizate de Financial Times – o creștere care reflectă atât utilizarea mai mare a monedei chineze pentru a facilita comerțul cu Rusia, cât și majorarea costului de finanțare în dolari.

Datele privind finanțarea comerțului ale platformei de plăți Swift arată că ponderea yuanului în valoare de piață a crescut de la mai puțin de 2% în februarie 2022 la 4,5% în acest an. Astfel,  moneda chineză este plasată în strânsă luptă cu euro, care reprezintă 6 procente din total.

În condițiile în care băncile acordă credite pentru a facilita circulația transfrontalieră a mărfurilor,  mișcarea reprezintă un avantaj pentru Beijing în demersul său de a accelera internaționalizarea yuanului și o provocare pentru Occident, care a încercat să folosească sancțiuni pentru a împiedica principalele instituții financiare rusești să utilizeze Swift.

Banca Populară a Chinei a desfășurat o campanie concertată de internaționalizare a yuanului, mai ales după creșterea costului finanțării comerțului în dolari.Guan Tao, economist-șef global la Bank of China International și fost oficial la Administrația de Stat pentru Schimburi Externe, a declarat că ascensiunea yuanului în finanțarea comerțului „este legată de divergența dintre politicile monetare ale SUA și Chinei, iar rolul yuanului “s-a schimbat de la o monedă cu rată ridicată a dobânzii la o monedă cu rată scăzută”.

“Observăm că, în ultima vreme, există un interes mai mare pentru finanțarea comerțului în yuani”, spune  Kelvin Lau, economist senior pentru China la Standard Chartered. „Cu sau fără Rusia, din punct de vedere structural, asistăm la o revenire a internaționalizării yuanului”.

De la la începutul lui 2022, Banca Chinei a început să facă presiuni agresive pentru o mai mare utilizare a monedei în decontarea tranzacțiilor transfrontaliere cu mărfuri și pentru îmbunătățirea accesului global la instrumentele derivate legate de activele în yuani.

„Beijingul are un stimulent puternic pentru a impulsiona internaționalizarea yuanului în a gestiona riscurile în creștere ale tensiunilor geopolitice și decuplarea SUA-China”, a subliniat Zhi Xiaojia, șeful departamentului de cercetare pentru Asia de la Credit Agricole.

„A intensificat dialogul internațional și a făcut unele progrese pozitive pe acest front, în special cu Asociația Națiunilor din Asia de Sud-Est, cu economiile din Orientul Mijlociu și din AmericaLatină.”

Gazul lichefiat a scăpat din plasa sancțiunilor Uniunii Europene asupra combustibililor fosili ruși.

Blocul comunitar a redus drastic dependența de gazul rusesc prin conducte, dar, în același timp, și-a mărit achizițiile de GNL rusesc, plătind miliarde de euro giganților Gazprom și Novatek, care pot fi folosite pentru a finanța războiul din Ucraina, deoarece companiile energetice, prin intermediul impozitelor pe profit, sunt printre cei mai mari contribuabili la bugetul Rusiei.

Analiștii de la CapraView, o firmă globală de prognoză în domeniul gazelor naturale, estimează că aproape jumătate din GNL-ul exportat de Rusia în primele zece luni după invazia sa în Ucraina a ajuns în Europa, reprezentând venituri de aproximativ 14 miliarde de dolari.

Potrivit Reuters,  importurile de GNL din Rusia au crescut la 22 de miliarde de metri cubi (mld. mc) anul trecut, față de 16 miliarde  în 2021. Aceste volume sunt mai mici decât cele 155 de miliarde de metri cubi de gaze prin conducte pe care UE obișnuia să le primească în fiecare an de la Moscova, deși unele țări au înregistrat o creștere semnificativă de la război încoace.Belgia și Spania aproape că și-au dublat importurile de GNL rusesc în cele 12 luni de la invadarea Ucrainei, arată o analiză realizată de Kpler.

Țările UE sunt prinse într-o capcană: renunțarea la GNL-ul rusesc ar însemna automat prețuri mai mari la energie.Comisarul european pentru energie, Kadri Simson, a îndemnat statele membre și companiile din UE să nu mai cumpere GNL-ul companiilor rusești, calificând drept un „risc pentru reputație” creșterea importurilor în timp ce blocul își prezintă eforturile de reducere a veniturilor Rusiei.

În plus, companiile din UE care nu vor mai cumpăra GNL rusesc ar putea fi obligate să plătească penalități pentru că nu și-au respectat contractele existente.Situația este “absurdă”, a comentat ministrul spaniol al Energiei, Teresa Ribera, precizând că UE acceptă în continuare aceste importuri de GNL, fără să aibă unanimitate în aprobarea sancțiunilor pentru Rusia.

Săptămâna trecută, statele membre au propus să creeze o opțiune legală care să permită țărilor să împiedice firmele rusești să rezerve capacitatea de infrastructură necesară pentru a transporta GNL în Europa.

Dar propunerea, care face parte dintr-o lege care conține norme mai largi privind piețele de gaze din UE, trebuie negociată cu Parlamentul European și nimeni nu se așteaptă la o înțelegere pe toată linia, în parte din cauza unor probleme juridice.

Klaus-Dieter Borchardt, consilier principal pe probleme de energie la firma de avocatură Baker McKenzie, a precizat că legislația Organizației Mondiale a Comerțului permite țărilor să interzică un anumit produs de pe piața lor doar în anumite circumstanțe limitate.

Și nu toate țările europene își pot diversifica aprovizionarea suficient de repede pentru a opri importul de GNL rusesc. De asemenea, interzicerea efectivă a tuturor importurilor de gaze rusești în UE – o altă propunere a Parlamentului –  pare un scenariu SF.

Atunci când inflația a luat amploare în SUA în anii 1960, oamenii nu doar s-au plâns de creșterea prețurilor, ci au protestat în fața magazinelor locale.

O altă generație de consumatori se confruntă acum cu inflația pe ambele părți ale Atlanticului. Și mișcarea anti-inflație pare să prindă contur.

Într-o notă recentă privind modul în care profiturile corporative au alimentat inflația, economistul șef al UBS Global Wealth Management, Paul Donovan, a propus o soluție realistă: o revoltă a consumatorilor împotriva creșterilor de prețuri nedrepte.”Credința consumatorilor să nu accepte pasiv creșterile de prețuri este o modalitate potențial mai rapidă și mai puțin distructivă de a inversa inflația determinată de marjele de profit”, a scris el.

Protest la îndemână

Boicotul din SUA din anii 1960 nu a avut succes, iar inflația a fost eradicată abia ani mai târziu, când Rezerva Federală a ridicat ratele dobânzilor la niveluri dureroase. Dar consumatorii de astăzi au la dispoziție un instrument mult mai eficient decât pancartele: social media.

Potrivit Bloomberg, un protest generalizat pe internet ar putea convinge companiile să limiteze în mod voluntar creșterile de prețuri pentru a-și proteja mărcile și pentru a evita un răspuns politic mai drastic.

Donovan a evidențiat un boicot israelian al brânzei de vaci în 2011, care a redus rapid creșterea prețurilor. Campania mediatică britanică de după criza financiară împotriva prețurilor excesive la alimente, denumită „Rip off Britain”, a fost, de asemenea, destul de eficientă.

Să lași o recenzie de o stea pe Google pentru o afacere locală care practică prețuri exorbitante sau o campanie TikTok împotriva unei ținte mai mari ar putea părea anti-business. Dar, de fapt, este mult mai bine pentru economie (și pentru prețul acțiunilor) decât creșterile masive ale ratelor care provoacă șomaj inutil. În caz contrar, lucrătorii vor încerca să își protejeze puterea de cumpărare prin negocierea unor salarii mai mari, iar companiile răspund prin creșterea prețurilor și mai mult.

Pe scurt, teoria inflației bazate pe profit este următoarea: consumatorii au fost condiționați să accepte creșteri excesive ale prețurilor de un torent de vești proaste și șocuri economice – mai întâi pandemia, apoi tulburările din lanțul de aprovizionare și, mai recent, invazia Rusiei în Ucraina și creșterea prețurilor la energie.

A început să pară plauzibil ca prețul tuturor produselor să crească foarte mult. Companiile au decis că era mai bine să vândă volume mai mici la prețuri mai mari. Unele dintre ele au limitat oferta de bază pentru a-și împinge mărcile mai sus pe piață. În medie, costul fiecărui vehicul vândut de Mercedes-Benz a crescut cu un uimitor 43% din 2019, în timp ce șeful Deutsche Lufthansa , Carsten Spohr, s-a lăudat luna trecută că tarifele mai mari la biletele de avion erau „prea distractive”.

Profiturile corporațiilor nu ar trebui să crească în detrimentul economiei.

Unii consumatori nu au experimentat o inflație semnificativă în viața lor de adult și nu au putut vedea că prețurile mai mari erau adesea mai mult decât suficiente pentru a compensa creșterea costurilor companiei.

Clienții încep să se întrebe, pe bună dreptate, dacă majorările de preț sunt întotdeauna justificate. Intrări cheie, cum ar fi gazele naturale, energia electrică, produsele agricole de bază, prețurile la transport și la îngrășăminte au scăzut în ultimele luni.

Așteptările consumatorilor privind inflația viitoare s-au temperat, de asemenea. Prețurile practicate de grupurile europene de bunuri de consum au crescut cu 10,4% în ultimul trimestru din 2022, cel mai ridicat nivel din ultimii doi ani, dar volumul bunurilor vândute a scăzut cu 2,2%.

„Dacă există o suspiciune generală cu privire la motivele din spatele creșterilor de prețuri într-o economie, va exista o tendință de a reduce expansiunea marjelor”, a subliniat Donovan.

Supermarketurile sunt adesea prima țintă a furiei publice în ceea ce privește prețurile, însă marjele lor sunt relativ modeste în comparație cu cele ale unora dintre furnizorii lor. Marile lanțuri de magazine pot face mai mult pentru a-i determina pe acești furnizori să justifice noi creșteri.

Companiile ar trebui să fie provocate să oprescă scumpirile, iar consumatorilor nu ar trebui să le fie teamă să se plângă atunci când nu sunt mulțumiți. Profiturile corporațiilor nu ar trebui să crească în detrimentul economiei.