Mai deunăzi, la o televiziune de stat, două Eve se dădeau de ceasul petrecaniei, cu nobila intenție de a ne dezvălui ce se întâmplă prin școlile noastre mioritice în care a pătruns, ca o molimă perfidă, „bullyingul”! Las’ că eu, spre rușinea mea, nu am priceput mai nimic din ce băsădeau cu multă dăruire persoanele, dar nici mulți microbiști care, mai curioși din fire, bântuiți de aceeași neștiință, m-au ținut aproape o noapte întreagă la telefon, cerându-mi să le dezleg duhul acestei vorbe, înțelesul ei în dulcea limbă românească!

Așa că, scormonit de curiozitate și oarece jenă iscată de inadaptarea mea la limbajul actual, a doua azi am răsfoit cu înfrigurare DEX-ul și Dicționarul Enciclopedic, dar drăguții de autori ai tomurilor de câte cinci kile nu s-au învrednicit să-l treacă în paginile lor. Până la urmă m-a salvat Wikipedia, care dezvăluie niscai explicații, pe o claviatură destul de lungă, conținând multe cuvinte românești, semn că atunci când ne zobim să lămurim câte ceva găsim cu ușurință sinonime în limba noastră neaoșă, pe care am învățat-o acasă și prin școli. Am aflat că bullyingul ăsta însemnează luare în derâdere a cuiva, umilire, hărțuire, intimidare, terorizare, brutalizare, constrângere, tachinare, abuz, dominare, atac, agresivitate, comise repetitiv. Și-atunci, văzând ce greu le-a fost duduilor să aleagă un cuvânt românesc dintre atâtea, am înțeles pe loc tendința de a prefera ‒ mai cu seamă din snobism, desigur ‒ englezismul-panaceu, chipurile bun pe toate sensurile! Convins de îndată, caut să adaug și eu în vorbirea mea acest cuvânt, ca să nu fiu considerat vetust și să rămân în ton cu timpul („cool”, mai pe scurt!).

Acestea fiind zise, bullyingul (termenul definește și agresivitatea fizică, nu doar cea psihologică) a ajuns să fie, ca multe alte cuvinte împrumutate de la alte nații, casap al limbii române, el manifestându-se și în fotbalul carpatin prin meciuri doldora de cotonogeli, abuzuri și alte cele. Păi, nu mai departe la meciul dintre Rapid și FCSB, doi dintre jucătorii feroviari, Onea și Dragoș Grigore, au aplicat cu multă știință bullyingul, umflându-le gleznele colegilor de breaslă Coman și Campagno! La fel și Edjouma, care i-a lăsat semne ca suvenir lui Igor Armaș, cu ocazia întâlnirii dintre FCSB și FC Voluntari.

*Săptămâna trecută s-au disputat semifinalele Cupei României. Meciul dintre Sepsi și CFR s-a încheiat cu umilirea Bursucului, campionii fiind învinși cu scorul de 3-0 (!) de trupa lui Bergodi. Clujeanul Burcă i-a administrat lui Safranko un bullying, care l-a „îmbogățit” cu un cartonaș roșu! Al doilea meci din semifinalele Cupei s-a disputat la Cluj, între Universitatea și UTA. Fotbaliștii de pe Someș au câștigat cu scorul de 1-0, calificându-se în finala ce se va disputa pe 24 mai, când vor întâlni echipa din Sfântu Gheorghe.

*Curios câte bullyinguri vom vedea în prima etapă a returului play-off-ului, care a început sâmbătă cu meciul Sepsi-Farul, am stat cu ochii cât cepele pe tv. Eh, am avut ocazia să mă lămuresc pe deplin că băieții ocupați cu molestatul „peticitei”, câștigând pentru asta într-o lună de câteva ori mai mult decât excursionistul de la Cotroceni în aceeași „peroadă”, știu cu ochii închiși să aplice bullyingul de mai mare mirarea! La jocul dintre Sepsi și Farul, încheiat, spre „oftica” lui Gică Hagi, cu scorul de 1-1, ambele trupe au dat la țurloaie cu multă pricepere, chiar mai multă decât dovedesc în meseria lor oficială!

*A doua zi, duminică, la partida dintre Universitatea Craiova și FCSB, bușiturile și alte bullyinguri au fost la înălțime! Cădeau drăguții fotbaliști secerați precum para mălăiață dată-n copt și, ca să-l impresioneze pe aparent imperturbabilul arbitru Istvan Kovacs, se tăvăleau pe gazon ca driganele atunci când dau de-o băltoacă! La meciul cu pricina, am constatat cum „omul în negru” a fost nevoit, spre nemulțumirea lui, doar după câteva minute de la primul fluier, să oprească jocul, întrucât neastâmpărații fani din țara juveților au reușit să umple întreg arealul cu un fum pâclos, de nu se mai vedea… om cu pom! Pentru a nu se mai întrerupe partidele și a aștepta minute-n șir ridicarea smogului, propun celor care administrează stadioanele să facă un efort financiar și să le doteze cu aspiratoare de fum! În rest, partida s-a desfășurat conform cutumei din fotbalul mioritic: unii posedă mingea mai tot timpul (Universitatea), iar ceilalți o vâră în plasa adversă (FCSB) și câștigă! Așa s-a terminat surogatul de fotbal din Cetatea Banilor, dând câștig de cauză bucureștenilor cu scorul de 2-1.

*De Ziua muncii, alias Armindeni, când tot omul se lăfăie după ce și-a petrecut amiaza pe iarba de prin parcuri devorând câțiva mici pe o farfurie de carton și ingurgitând o berică „la botul calului”, în coasta Giuleștiului acarii lui Adi Mutu i-au primit cu vorbe de duh pe falșii ceferiști din Napoca. Meciul a început fără petarde și fumigene, cu o presiune a Rapidului, în timpul căreia Dungadzic și Kait, în minutele 9 și 12, au înscris câte un gol! Uimiți, clujenii reușesc să-și revină din corzi de îndată și printr-o răbufnire de orgoliu marchează după trei minute. Se joacă în continuare în forță, cu mingi lungi și precise, ardelenii izbutind să trimită mingea de două ori în bară, dar doar atât! Și când mai erau câteva secunde până la sfârșitul primei reprize, Dugandzic întroduce balonul în plasa lui Scuffet. Este 3-1 pentru giuleșteni, iar arbitrul Bârsan le arată fotbaliștilor direcția spre cabine, locul dădăcelilor și al revigorantei cafele! În mitanul secund, Rapidul a cedat aproape definitiv inițiativa, dând posibilitate clujenilor să preseze, dar steril. Degeaba au avut aceștia nouă cornere și au asaltat poarta „vișiniilor”, fiindcă totul a fost… de măgan! Partida s-a încheiat cu scorul de 3-1 în favoarea elevilor lui Adi Mutu, cotropiți de fericire, pe când Dan Petrescu a ieșit din stadion cu un car de nervi. A avut și de ce!

P.S. Răspund cititorului Vali Uță că stadionul de sub Podul Grant nu se numește Șerbet Arena, ci Superbet Arena, numele fiind de fapt al casei de pariuri Superbet! E drept că în loc de „Șerbet”, cum ați văzut greșit la tv dumneavoastră – declarați că sunteți miop –, ar fi fost mai nimerit să poarte numele unora ca Ion Ionescu, Ilie Greavu, Valentin Stănescu, Neagu, Macri ori al vreunuia care a jucat la echipa din Giulești, dar, probabil, așa au hotărât, din motive financiare, cei care administrează stadionul! Deh, banul e ochiul dracului!