În spatele ușilor închise, miliardarii ruși se luptă împotriva lui Putin și a cercului său. Cu toate acestea, își câștigă banii în țară – pentru că ei cred că nu au de ales, se arată într-un amplu articol scris de jurnalistul  rus  Mikhail Zygar, aflat în exil la Berlin, și publicat de Der Spiegel.

Rusia a găsit o nouă modalitate de a afla ce cred cu adevărat elitele despre războiul din Ucraina. Luna trecută, mai multe înregistrări ale unor convorbiri telefonice interceptate între oameni de afaceri proeminenți au apărut pe YouTube. Nu se știe cine a înregistrat convorbirile telefonice, dar înregistrările par convingătoare: participanții sunt îngroziți de război și îl înjură pe Putin.

Prima convorbire telefonică scandaloasă a fost postată pe internet în urmă cu o lună, la sfârșitul lunii martie. Se presupune că participanții la conversație au fost producătorul de muzică populară rusă Iosif Prigozhin (omonimul fondatorului grupului Wagner, dar în niciun caz rudă cu acesta) și omul de afaceri Farhad Akhmedov, numărul 99 pe lista Forbes din Rusia. Akhmedov deținea o afacere uriașă cu gaze, dar aceasta i-a fost luată în urmă cu câțiva ani, iar acum locuiește în Azerbaidjan. Imaginile sugerează că ambii participanți la conversație se aflau în afara Rusiei: primul în Dubai, iar al doilea în Baku, capitala Azerbaidjanului.

Unii se cred regi, dar de fapt sunt „gunoaie”

La începutul dialogului lung și emoționant, bărbatul, care ar putea fi producătorul muzical Prigozhin, îi povestește interlocutorului său ultimele noutăți despre culisele politicii rusești: Se presupune că persoane apropiate lui Putin s-ar fi coalizat împotriva ministrului apărării Serghei Șoigu și ar fi încercat să-i impute toate înfrângerile din război. Aceștia i-ar fi implicat pe Igor Sechin, șeful companiei petroliere de stat Rosneft, pe Serghei Chemezov, șeful companiei de stat de armament Rostec, și pe Viktor Solotov, comandantul Gărzii Naționale. În ceea ce pare a fi o convorbire telefonică interceptată, Prigozhin spune că bărbații se comportă „ca niște regi, ca niște zei”. Când, de fapt, spune el, sunt „gunoaie”.

„Copiii noștri, viitorul nostru, destinul lor fucked”

Akhmedov este de acord – dar spune, de asemenea, că Vladimir Putin este de vină pentru tot ceea ce se întâmplă. El chiar îl numește pe președintele rus „Satana”. Conducerea rusă, spune el, „ne-a tras-o nouă, copiilor noștri, viitorului lor, destinului lor”. Prigozhin este de acord: „Dacă ești sincer, bineînțeles că sunt criminali”.

„A venit sfârșitul”

Ambii participanți la conversație se plâng unul altuia de sancțiunile occidentale. Farhad Akhmedov a fost deja afectat de sancțiunile europene, iar Prigozhin se teme foarte tare că i s-ar putea întâmpla și lui. Prin urmare, el întreabă cum poate să-și vândă cel mai bine proprietățile imobiliare în Europa.

La finalul convorbirii telefonice, Akhmedov îi cere interlocutorului său să stea departe de Moscova și de oficialii ruși: „El (Putin) nu va face un pas înapoi, dar nici nu poate merge înainte. Acolo sunt doar probleme. Sunt gândaci într-un borcan și deja se ciugulesc unul pe altul. Se vor împărți în grupuri acolo. Mai întâi vor distruge unul, apoi se vor mânca între ei, se vor lua la gâtul celuilalt. Se vor îneca unii pe alții. Pentru că deja se scufundă, se scufundă. Ei înțeleg că totul s-a terminat. A venit sfârșitul”.

Înregistrarea sonoră a lovit ca o bombă. Iosif Prigozhin a spus imediat că este un fals, că o astfel de conversație nu a avut loc niciodată. Apoi s-a răzgândit și a spus că înregistrarea a fost compusă din diverse conversații și sintetizată parțial cu ajutorul rețelelor neuronale. Dar nimeni nu l-a crezut. Presa rusă independentă a ajuns la concluzia fără echivoc că înregistrarea era autentică și că Prigozhin și Akhmedov au spus, fără îndoială, toate acestea.

„Oamenii se vor ucide între ei pe străzile Moscovei”

Săptămâna trecută, o a doua conversație scursă a apărut pe internet: De data aceasta, se presupune că îl implica pe Roman Troțenko, numărul 38 pe lista Forbes din Rusia. Fostul șef al unei companii de stat de construcții navale este un apropiat al directorului general al Rosneft, Igor Sechin. De asemenea, el este prieten de școală cu Nikolay Matushevsky, proprietarul fabricii de design „Flacon” din Moscova.

La începutul conversației, Matushevsky îi spune interlocutorului său că îi este greu din punct de vedere psihologic să suporte Moscova, de aceea locuiește acum în Bali. Troțenko este de acord cu el și îl sfătuiește să investească bani în Indonezia, pentru că acolo în zece ani „totul va crește de zece ori”, în timp ce „în Rusia totul va scădea de două ori”. Apoi începe să analizeze viitorul țării sale: „Din nefericire, Rusia, pe care o iubim atât de sincer, a ajuns în labele unor nemernici care profesează niște narațiuni ciudate din secolul al XIX-lea. Acest lucru nu se poate sfârși bine, se va sfârși în iad. Oamenii se vor ucide între ei pe străzile Moscovei. Este doar o chestiune de timp.”

Elitele au căzut în pessimism în ceea ce privește viitorul Rusiei

Ceea ce este deosebit de interesant în această conversație este analiza: de ce se întâmplă ceea ce se întâmplă? „Cum poate înflori și se poate dezvolta o țară în care singura ideologie este să faci bani și un grup de oameni să se agațe de putere?”, se întreabă Troțenko. Nu există un alt plan, adaugă el. „Ei vor pieri și nu vor lăsa nimic în urmă. Va fi doar un deșert arid”.

În concluzie, omul de afaceri îl sfătuiește pe interlocutorul său să facă tot posibilul pentru a solicita un pașaport străin. Ei sunt de acord că 2023 va fi ultima șansă de a face acest lucru, deoarece după aceea, în 2024, vor avea loc alegeri prezidențiale în Rusia. Atunci, sunt siguri, „se vor strânge șuruburile de la degete”.

Roman Troțenko și Nikolay Matushevsky au declarat jurnaliștilor că nu au avut nimic de-a face cu înregistrările interceptate și că nu a existat nicio conversație de acest fel între ei.

În opinia jurnalistului Mikhail Zygar, situația este destul de tipică: comunitatea de afaceri rusă condamnă aproape în unanimitate războiul, îl urăște pe Putin și este extrem de pesimistă în ceea ce privește viitorul Rusiei. În același timp, aproape nimeni nu îndrăznește să spună ceva cu voce tare în această direcție. Motivul principal este teama de represiune. Al doilea motiv este certitudinea că nu vor mai putea face afaceri în afara Rusiei.

Cei câțiva oameni de afaceri ruși care au condamnat public războiul au ajuns totuși pe listele de sancțiuni în ultimul an. Mihail Fridman, șeful Alfa Group, de exemplu, a scris o scrisoare în primele zile ale războiului în care condamna invazia Ucrainei – dar a căzut totuși sub incidența sancțiunilor europene și britanice. Iar Oleg Tinkov, fondatorul băncii Tinkoff, a renunțat chiar și la cetățenia rusă. Cu toate acestea, Marea Britanie, unde locuiește, i-a impus sancțiuni.

După cum spunea un important om de afaceri rus, dacă oamenii de afaceri ruși ar fi știut că au un viitor în Europa și nu ar fi fost discriminați, un număr mare dintre ei ar fi părăsit de mult timp Rusia și ar fi pornit în lupta împotriva lui Putin. Dar se întâmplă exact invers: Băncile europene închid conturile cetățenilor ruși, indiferent dacă aceștia se află sau nu pe lista de sancțiuni. Adesea, simplul fapt de a avea un pașaport rusesc este un motiv suficient pentru a pune capăt unei relații de afaceri. În această situație, oamenii de afaceri ruși sunt forțați să își aducă fondurile înapoi în Rusia – ceea ce înseamnă că, practic, le predau lui Putin. Este uimitor faptul că se așteaptă ca PIB-ul rusesc să crească din nou în acest an, în ciuda războiului. Și asta pentru că oamenii de afaceri ruși care îl urăsc pe Putin nu văd altă cale de ieșire pentru ei. Ei se revoltă în șoaptă împotriva regimului – și continuă să facă afaceri în Rusia.

Un război între SUA și China, cu Taiwan proxy, ca Ucraina, este un scenariu de coșmar pentru aliații Americii din Pacific, dar devine din ce în ce mai clar că Washingtonul le-a stabilit deja ce roluri să joace fiecare. Nimeni nu poate sta deoparte, asta-i cert, mai cu seamă că Unchiul Sam se „bate” la ei acasă, în Asia, și are nevoie de ajutor, atât logistic, cât și militar.

Luna trecută, după ce a mers (și el) în pelerinaj la Beijing, înclinându-se în fața lui Xi, președintele francez Emmanuel Macron a declarat că Europa nu ar trebui să se lase „prinsă în crize care nu sunt ale noastre”. El s-a referit direct, cu subiect și predicat, la escaladarea periculoasă a situației din Taiwan, provocată de rivalitatea SUA – China.

Din păcate pentru ei, aliații americani din Pacific nu au acest lux de a privi cu detașare situația, precum o fac liderii europeni.

Presa occidentală scrie că deja se fac strategii de luptă, fiind doar o chestiune de timp până la prima lovitură.

SUA nu au semnat niciun angajament oficial de apărare a Taiwanul, dar Joe Biden a repetat de fiecare dată că va interveni dacă insula este atacată de chinezi.

Criză taiwaneză ar putea lua mai multe forme, de la o invazie ordonată de Xi Jinping și până la o blocadă totală a insulei sau un război cibernetic cu urmări teribile. În orice situație, aliații SUA din Pacific vor juca un rol critic și deja stabilit.

Filipinele, punctul fierbinte pe hartă

La scurt timp după ce s-au încheiat cele mai ample exerciții militare comune din ultimii ani (cu accent pus pe securizarea canalului navigabil de 7 mile marine între insulele nordice ale Filipinelor și Taiwan), președintele filipinez „Bongbong” Marcos a fost chemat la Casa Albă.

Pe când forțele americane și partenerii lor filipinezi repetau scenariul unui potențial conflict cu China, șeful diplomației de la Beijing, Qin Gang, a vizitat Manila pentru o zi. A fost suficient ca să transmită mesajul: Filipine, care pe vremea predecesorului lui „Bongbong” Marcos, Rodrigo Duterte, se apropiase de China, nu trebuie să „aleagă părți” într-un viitor „meci” al „greilor”.

Și de-ar vrea, filipinezii nu pot mișca în front; abia ce au semnat pentru ca SUA să construiască încă patru baze militare pe insulele lor, dintre care trei sunt în nord, foarte aproape de Taiwan. Înainte să zboare spre Washington, „Bongbong” Marcos a spus că bazele sunt „pentru apărare colectivă, nu pentru operațiuni ofensive”, dar cine îl crede?!

Întrebat dacă SUA vor folosi bazele în cazul unui război cu China, un înalt oficial al Pentagonului a declarat duminică, 30 aprilie: „Suntem atenți să nu facem scenarii în public”.

Totuși, în orice scenariu legat de Taiwan, Filipine este punctul fierbinte de pe hartă.

„La sfârșitul, este vorba doar despre a avea acces. Fără Filipine, am avea mult mai puține opțiuni. Forțele noastre ar putea fi lăsate plutind în ocean”, admite Eddie Paruchabutr, membru al Consiliului Atlantic și unul dintre cei mai renumiți strategi militari ai Pentagonului. El a spus-o clar: fără acces la aerodromurile și porturile din Filipine, US Army ar fi extrem de vulnerabilă la rachetele Chinei!

Și Japonia iese pe interval

Bazele militare americane din Okinawa au servit drept rampă de lansare pentru războiul din Vietnam și vor fi folosite și într-un eventual conflict cu China pentru Taiwan. Japonia devine complice, din perspectiva Beijingului, chiar dacă nu ar lua parte la acțiune.

Dar Tokyo vrea să ia parte, își face propriile planuri și arde de nerăbdare să se implice. Dincolo de intensificarea cooperării cu America, Japonia a demarat și cea mai mare majorare a cheltuielilor pentru apărare din ultimele decenii. Analiștii văd în Japonia cel mai probabil aliat american care va trimite trupe în apărarea Taiwanului, în eventualitatea unei invazii chineze. Constituția Japoniei limitează acțiunile armatei sale (una extrem de avansată) la autoapărare, dar la Tokyo se vorbește că „ocuparea” Taiwanului pune în pericol însăși supraviețuirea Japoniei. Cam aceleași discuții ca-n filmul „Ucraina”, nu-i așa?!

Australia are logistică, nu și trupe

Geografia Australiei o face să fie un centru critic din care SUA își vor reaproviziona forțele. Evident, americanii vor lansa de pe insulă și operațiuni de atac.

Canberra a primit misiunea să-și modernizeze bazele militare din nord și, de asemenea, a anunțat că grăbește achiziția de submarine nucleare, ca parte a planurilor din cadrul alianței AUKUS.

Cel mai probabil, Australia va fi responsabilă pentru securizarea căilor maritime și urmărirea navelor chineze. Totodată, ar putea escorta bombardierele americane în drum spre Strâmtoarea Taiwan, arată Centrul Carnegie.

Coreea de Sud este un alt mare aliat american în regiune; poate, cel mai mare! Totuși, la Seul lucrurile nu sunt atât de simple pe cât pare din exterior. Sunt șanse mici să vedem trupe sud-coreene implicate într-o bătălie în Strâmtoarea Taiwan. America ar putea lua în calcul să arunce în luptă o parte din contingentul de 30.000 de soldați din Coreea de Sud, dar doar atât. Seulul nu poate interveni – i-ar aduce represalii din partea Chinei și ar lăsa țara mai vulnerabilă decât este în prezent în fața Coreei de Nord.

Ce rol a primit Europa

Cu un Macron hăituit în Franța de protestatari furioși, greu de spus dacă Parisul se va angaja în ceva. Nici Marea Britanie, și nici Franța, care au prezențe navale în Pacific, nu au transmis până acum că ar sări, la o adică, în apărarea Taiwanului.

Americanii se așteaptă ca Europa să lovească China din punct de vedere economic. Dar și aici e de discutat, căci pierderile UE ar fi… incomensurabile! În 2022, comerțul China – UE a trecut de 700 de miliarde de euro!