Forumul economic de la Sankt Petersburg(SPIEF) a fost un magnet pentru politicienii și investitorii globali până la invazia trupelor rusești în Ucraina. Acum a devenit o măsură a izolării tot mai profunde a Rusiei.

Organizatorii s-au străduit să atragă figuri politice de unde au putut, potrivit programului evenimentului din acest an, deschis miercuri, deoarece chiar și unii lideri ai foștilor vecini sovietici ai Rusiei au ales să stea deoparte.

Forumul oferă un instantaneu al modului în care Rusia este nevoită să își reconfigureze relațiile economice sub presiunea sancțiunilor fără precedent impuse de SUA și aliații săi.

Acolo unde președintele francez Emmanuel Macron și apoi cancelarul german Angela Merkel au fost cândva oaspeți de mare profil, cel mai important vizitator european din acest an este ministrul de externe ungar, Peter Szijjarto.

Președintele brazilian Luiz Inacio Lula da Silva a refuzat invitația de a participa. Președintele kazah, Kassym-Jomart Tokayev, de asemenea, nu va fi prezent, potrivit oficialilor din națiunea din Asia Centrală.

Prim-ministrul cubanez Manuel Marrero Cruz va participa la o sesiune privind legăturile dintre Rusia și America Latină. Ambasadorul chinez la Moscova, Zhang Hanhui, și liderul Uniunii antreprenorilor chinezi din Rusia sunt invitații vedetă la un panel privind relațiile comerciale bilaterale.

Cea mai mare prezență internațională va fi din Orientul Mijlociu. Ministrul Economiei din Emiratele Arabe Unite, Abdulla Bin Touq Al Marri, conduce un grup de oficiali care figurează pe lista celor care vor participa la o sesiune privind relațiile comerciale cu Rusia.

Miliardarii Oleg Deripaska, Alexei Mordașov de la producătorul de oțel Severstal, președintele Novatek, Leonid Mikhelson, Vladimir Evtushenkov de la Sistema și cel mai bogat om din Rusia, Vladimir Potanin, vor fi prezenți la rândul lor.

Spectacolele fastuoase cu artiști de talie mondială, precum Sting și Robbie Williams, au fost o caracteristică a SPIEF în anii trecuți. De data această sunt planificate puține petreceri.

Un alt semn al izolării regimului de la Moscova: organizatorii le-au reamintit vizitatorilor străini pe site-ul SPIEF să aducă cu ei dolari sau euro la Sankt Petersburg – datorită sancțiunilor occidentale nu vor putea să își folosească cardurile bancare în Rusia.

Comerțul internațional a fost recunoscut de mult timp ca fiind o forță motrice a creșterii și dezvoltării economice. Schimbul transfrontalier de bunuri, servicii și idei are potențialul de a crea oportunități imense pentru națiuni, permițându-le acestora să își valorifice avantajele comparative și să prospere pe piața mondială.

Dimpotrivă, măsurile protecționiste duc la izolare și la monopoluri. Modern Diplomacy prezintă o serie de argumente pentru menținerea rețelei comerțului internațional.

Stimularea creșterii economice

Comerțul internațional servește drept motor al creșterii economice prin extinderea piețelor și creșterea oportunităților pentru întreprinderi. Permite țărilor să se specializeze în producția de bunuri și servicii în care au un avantaj comparativ, sporind astfel productivitatea și eficiența.

Pe măsură ce firmele naționale se confruntă cu concurența producătorilor străini, acestea sunt obligate să inoveze, să îmbunătățească calitatea și să reducă costurile, ceea ce, în cele din urmă, aduce beneficii consumatorilor, care beneficiază de o gamă mai largă de opțiuni și de prețuri mai mici.

Crearea de locuri de muncă

Comerțul internațional are potențialul de a genera oportunități de angajare și de a îmbunătăți standardele de viață. Țările pot accesa piețe mai mari și pot ajunge la o bază de clienți mai largă. Această cerere sporită duce la crearea de noi locuri de muncă în industriile care exportă bunuri și servicii. În plus, fluxul de investiții străine directe (ISD) care însoțește adesea comerțul internațional poate stimula și mai mult transferul de tehnologie, crescând astfel salariile și îmbunătățind condițiile de muncă.

Accesul la resurse și creșterea competitivității

Comerțul internațional permite țărilor să aibă acces la resurse și factori de producție care pot să nu fie disponibile pe plan intern sau care pot fi disponibile la costuri mai mari.

Prin importul acestor resurse, națiunile își pot îmbunătăți capacitățile de producție și competitivitatea. De exemplu, o țară care nu dispune de resurse naturale poate totuși să participe la lanțurile de aprovizionare la nivel mondial prin importul de materii prime, valorificându-și astfel alte puncte forte, cum ar fi forța de muncă calificată sau expertiza tehnologică. Acest acces la resurse contribuie la creșterea eficienței și competitivității industriilor naționale.

Transferul de tehnologie

Implicarea în comerțul internațional permite transferul de cunoștințe și schimbul de tehnologie între țări. Atunci când firmele naționale interacționează cu parteneri străini, sunt expuse la diferite tehnici de producție, practici de gestionare și progrese tehnologice.

Acest efect de contagiune favorizează inovarea și permite dezvoltarea de noi industrii, stimulând diversificarea economică și creșterea pe termen lung. De asemenea, promovează învățarea și adoptarea celor mai bune practici, ceea ce poate duce la îmbunătățiri în industriile naționale și la creșterea productivității.

Beneficiile și bunăstarea consumatorilor

Comerțul internațional oferă consumatorilor o gamă largă de bunuri și servicii la prețuri competitive. Prin deschiderea către piețele globale, țările au acces la o gamă mai largă de produse, inclusiv la cele care nu sunt disponibile pe plan intern sau a căror producție locală este prohibitivă din punct de vedere al costurilor.

Concurența crescută între producători, atât interni, cât și externi, obligă companiile să țină prețurile sub control și să îmbunătățească continuu calitatea produselor pentru a atrage clienții. Prin urmare, consumatorii se bucură de un nivel de trai mai ridicat, având acces la bunuri și servicii accesibile și diverse.

Contrar argumentelor protecționiste, comerțul internațional are un impact pozitiv asupra economiei naționale. Adoptând piețele globale și angajându-se în relații comerciale reciproc avantajoase, națiunile pot contribui la o lume mai interconectată și mai prosperă.

Întreaga lume invidiază acum SUA din cauza subvențiilor uriașe pentru investiții ecologice, prin intermediul Legii de reducere a inflației(IRA)  promulgată de președintele Joe Biden. O lege pe care liderii europeni o privesc ca o discriminare pentru companiile de pe continent.

Uniunea Europeană discută mult despre cum poate egala Statele Unite, dar se discută mai puțin dacă merită o astfel de povară a cheltuielilor. De ce europenii ar trebui să-i urmeze la punct și virgulă pe americani? Europa a rezistat pandemiei și crizei energetice – și nu este o regiune în care ar năvăli o pacoste economică.

Centrul pentru Reformă Europeană a publicat un nou document interesant privind subvențiile UE, în care îndeamnă la moderație. UE este deja destul de competitivă în ceea ce privește exporturile globale de tehnologie ecologică – mai puțin decât China, dar mult mai mult decât SUA. A importat bunuri ecologice deoarece cererea internă a crescut foarte rapid, dar piețele se maturizează: autorii estimează că UE ar trebui să furnizeze suficiente baterii pentru vehicule electrice pentru a satisface cererea internă până în 2030.

În mod similar, se afirmă efectul de distanță (adică economiile îndepărtate comercializează mai puțin) în cazul exporturilor de bunuri ecologice. Vehiculele electrice și, în special, bateriile acestora sunt grele: este logic să fie produse în apropierea consumatorului. Astfel de vehicule destinate europenilor vor fi fabricate în principal în Europa.

Energia eoliană este un domeniu în care China pare să domine, în ciuda efectului de distanță, și ar putea fi utilă utilizarea subvențiilor pentru a evita dependența strategică – în mod similar cu modul în care UE și SUA au promovat concurența prin subvențiile acordate Airbus și Boeing, notează Financial Times.

O altă variantă, mai controversată, este luarea unor măsuri reciproce în cazul în care o piață, cum ar fi cea a vehiculelor electrice chinezești, este închisă pentru exporturile europene.

Vehiculele electrice, în special, vor fi probabil unul dintre primele bunuri de larg consum pentru care o parte substanțială a producției europene va fi deținută de companii chinezești.

Va fi cu adevărat ușor din punct de vedere economic sau politic dacă o mare parte a proprietății intelectuale și a profiturilor pentru producția europeană de vehicule electrice va fi reținută de companiile chineze?

Evident că nu, însă va fi nevoie de  bătălii legate de investițiile străine directe, poate cu ajutorul noului regulament al UE privind subvențiile străine, pentru a le opri.La sfârșitul anului trecut, peste 25% din mașinile electrice au fost produse în Europa, față de aproximativ 10% în SUA.

Prin urmare, o IRA “europeană” și-ar avea rostul doar în condițiile în care statele membre ar avea aceeași forță financiară pentru a-și subvenționa producția. Dacă nu, atunci piața UE s-ar scufunda într-o cursă absurdă a subvențiilor, pe banii contribuabililor,  care va măcina baza industrială europeană.

Producătorii caută să reducă dependența de China din cauza îngrijorărilor legate de geopolitică și de lanțul de aprovizionare. Și achiziționează tot mai multe fabrici europene pentru a-și aduce operațiunile mai aproape de clienți.

Întreprinderile au achiziționat sau închiriat 9,6 milioane de metri pătrați de spații industriale în regiune în 2022, ceea ce reprezintă o creștere de 29% față de anul precedent, potrivit Cushman & Wakefield. Analiza brokerului de proprietăți comerciale acoperă tranzacțiile din nouă țări europene, inclusiv Germania, Franța și Marea Britanie.

Producătorii din Asia până în Europa achiziționau fabrici europene ca răspuns la cererea clienților de pe continent, care, în ultimele decenii, au externalizat producția multora dintre bunurile pe care le cumpără în China și în alte centre cu costuri reduse.

Cererea tot mai mare de fabrici noi vine în contextul în care, în general, gradul de ocupare a spațiilor industriale europene scade pe fondul rediucerii cheltuielilor de consum, care a determinat comercianții cu amănuntul și proprietarii de depozite să reducă investițiile.

Dar companiile își regândesc strategia pe măsură ce tensiunile se adâncesc între guvernele occidentale și Beijing, precum și din cauza perturbării grave a lanțurilor de aprovizionare globale în timpul pandemiei Covid-19.

Referindu-se la planurile recent anunțate de Mercedes-Benz de a construi prima sa fabrică dedicată camionetelor electrice în Polonia, precum și la planurile BMW de a crește producția de baterii auto la o nouă fabrică din Ungaria, raportul Cushman a confirmat că Europa Centrală și de Est, unde forța de muncă este relativ ieftină, a înregistrat în special „investiții majore în producție”.

Bert Hesselink, director de relații cu clienții la proprietarul european de proprietăți comerciale CTP, a declarat că spațiile de producție reprezintă o parte tot mai mare din portofoliul său, de la o scădere a cererii de depozitare.

„Clienților noștri li se spune: dacă vreți să continuați să ne aprovizionați, preferăm să o faceți din Europa în loc de China”, a adăugat el. Cu toate că investițiile în noi locații au crescut costurile producătorilor într-o perioadă de inflație deja accentuată, societățile au ca prioritate asigurarea operațiunilor lor împotriva următorului „dezastru” al lanțului de aprovizionare.

Cu toate acestea, nu toate întreprinderile au ieșit din China. Multe dintre ele și-au văzut lanțurile de aprovizionare afectate de costurile ridicate ale energiei, care au contribuit recent la intrarea în recesiune a Germaniei, cea mai mare economie europeană.

După ani de zile în care multinaționalele occidentale au investit în China, liderii de afaceri au avertizat, de asemenea, că Europa nu are forța de muncă în domeniul producției care să se ridice la același nivel.

Banca Centrală Europeană va aplica joi, aproape sigur, cea de-a opta majorare succesivă a ratei oficiale a dobânzii la depozite, de data aceasta cu 25 de puncte de bază, până la 3,5%. Dar gardienii euro s-ar putea gândi la o pauză?

Având în vedere o scădere binevenită a inflației în ultima vreme și semnele că economia zonei euro este în cel mai bun caz în stagnare, ar exista indicii că majorările de dobândă nu mai sunt automate la fiecare ședință monetară.

Piața contractelor futures sugerează că în iulie va urma o suplimentare de 25 de puncte de bază – dar acest lucru s-ar putea schimba dacă președintele BCE, Christine Lagarde, va fi altfel decât implacabil de dură săptămâna aceasta.

Este prea devreme pentru ca BCE să pună capăt misiunii sale de combatere a inflației, consideră analiștii Bloomberg.  A renunțat la  opt ani de rate negative abia în iulie anul trecut. Chiar și după majorarea de săptămâna aceasta, ratele – cu un total de  400 de puncte de bază –  rămân în urma față de cele 500 de puncte de bază ale Rezervei Federale a SUA.

Fed a reușit să convingă piața americană a trezoreriei că va sări peste o singură ședință și că va reveni la creșterea ratelor luna viitoare. Dorește să șteargă așteptările de reducere a ratelor în acest an, care se strecurau din ce în ce mai mult în prețurile de pe piața monetară. BCE vâslește cu furie într-o barcă asemănătoare, dar poate reduce ritmul de creștere dacă banca centrală a SUA  începe să se relaxeze.

Poate că ar putea dori să se alăture și ea jocului „săriturilor”, indicând că va lua decizii privind ratele doar în cadrul analizelor economice trimestriale, care fac parte din agenda acestei săptămâni, următoarea fiind programată în septembrie.

Zona euro a intrat în recesiune în timpul iernii, după două trimestre consecutive de creștere negativă. De asemenea, se preconizează o creștere a previziunilor privind inflația de bază, cu excepția alimentelor și a energiei. În pofida unei scăderi la 5,3% în luna mai a indicatorului de bază, de la un vârf de 5,7% în martie, prețurile serviciilor și presiunile salariale rămân ridicate.

Creșterea reatelor preconizată pentru această săptămână este necesară pentru a continua să reducă inflația; întrebarea cea mai importantă este acum cât de multă asigurare suplimentară vor considera factorii de decizie politică că este necesară.

Modificarea așteptărilor economice nu schimbă cu adevărat traiectoria pe care se află BCE – dar analiza stabilității financiare publicată la 31 mai ar putea să o schimbe.

Vicepreședintele Luis de Guindos, în prefața raportului, a subliniat fragilitatea sistemului bancar euro, care nu provine neapărat de la băncile din blocul comunitar, ci de modul în care ratele dobânzilor puternic crescute ar putea afecta restul sectorului financiar.

O Fed care se menține cu fermitate în expectativă ar face mult mai ușor pentru BCE să stea până la sfârșitul verii la 3,5%. Nu va dori să își ia niciun angajament în acest sens până la ședința din 27 iulie – dar nici nu ar trebui să excludă opțiunea de a face acest lucru. În mod convenabil, următoarea sa ședință monetară este la a doua zi după cea a Fed. În cazul în care Fed conduce, alte bănci centrale urmează.