După aproape patru luni, represaliile militare masive ale Israelului se răsfrâng în regiune, cu explozii în Liban și cu rebelii din Yemen atacând transportul maritim în Marea Roșie. Regiunea Orientului Mijlociu este în flăcări. Se va răspândi războiul? Posibil.

După revoluția islamică din 1979, Iranul a căutat să-și exporte ideologia și să-și construiască propria puterea politică în tot Orientul Mijlociu. Unul dintre instrumentele sale pentru a face acest lucru a fost o rețea de împuterniciți și aliați violenți care se întinde de-a lungul teritoriului ocupat de Irak, Liban, Siria, Yemen. Răspândirea războiului în Orientul Mijlociu Lărgit (termen introdus de Condoleezza Rice fost secretar de stat în SUA în administrația Bush Jr. și care includea Afghanistan, Iran, Pakistan și Turcia) depinde de răspunsul Teheranului și al Axei rezistenței  aflată sub controlul forțelor Quds (o unitate din Corpul Gărzii Revoluționare Islamice din Iran, specializată în operațiuni de război neconvenționale și informații militare). Cine face parte din Axă? Milițiile Hezbollah, Hamas, Houthi din Yemen și cele din Siria, Irak. Deși nu toți membrii acestui grup împărtășesc fundamentalismul religios al Iranului – membrii sunniți nici măcar nu împărtășesc crezul acestuia – au obiective comune: rezistența la influențele occidentale și confruntarea cu Israelul.

Cine a construit Axa? În calitate de comandant al Forței Quds, fostul general Soleimani a fost comandantul căruia liderul suprem al Iranului, ayatollahul Ali Khamenei, i-a atribuit sarcina de a dezvolta și extinde exportul Revoluției Islamice în Orientul Mijlociu. Aceasta este aceeași slujbă pe care Khamenei l-a atribuit inițial Forței Quds în 1989, la scurt timp după ce a devenit lider suprem. După preluarea mandatului în 1998 ca și comandant al Forței Quds, Soleimani a început să coopereze intens cu secretarul general al Hezbollah Hassan Nasrallah, deoarece acest parteneriat a împuternicit capacitățile Hezbollah și a subliniat poziția grupului de vârf de lance al miliției pro-iraniene din regiune. Succesorul său generalul de brigadă Ghaani nu se ridică la nivelul predecesorului său care avea și o legătură specială cu liderul suprem al Iranului Khamenei, comandantul șef al Forțelor Armate ale Iranului.

Dar să revenim la situația actuală. Israelul nu se mai teme de un război regional. Pentru Netaniahu, un astfel de război ar putea fi un colac de salvare. Îi va acorda mai mult timp și va întârzia dizolvarea guvernului. În schimb a început vânătoare liderilor Hamas în regiune. Netanyahu, ministrul Apărării Yoav Gallant și mulți alți înalți oficiali israelieni au declarat în repetate rânduri începând cu 7 octombrie că Israelul va ucide pe toți cei responsabili. Șeful Shin Bet, Ronen Bar, a emis un avertisment specific într-un discurs în guvern, cu ușile închise, o parte din care a fost difuzat pe 3 ianuarie de radiodifuzorul public israelian Kan. „Vom elimina personalitățile de rang înalt ale Hamas din Qatar și Turcia. Aceasta este misiunea generației noastre, misiunea de la München. Cabinetul ne-a stabilit un obiectiv. În cuvintele străzii, este să eliminăm Hamas, iar noi suntem hotărâți să o facem„. Bar a explicat că operațiunea va dura probabil ani, la fel ca și misiunea de a răzbuna uciderea echipei olimpice, dar a adăugat: „O vom duce peste tot, în Gaza, în Cisiordania, în Liban, în Turcia, în Qatar. – pretutindeni.” Israelul nu a revendicat responsabilitatea pentru uciderea lui Arouri, împreună cu alți șase agenți Hamas în Liban, într-o lovitură cu drone. Întregul sistem operațional al Hamas din sudul Libanului a fost eliminat în această operațiune. A fost o operațiune chirurgicală, o operația care arată capacitățile reale ale intelligence-ului israelian. Oficialii israelieni realizează că uciderea unui lider aliat Hezbollah pe teritoriul natal al lui Nasrallah ar putea fi, de asemenea, percepută ca o insultă și o încălcare a liniilor roșii pe care le-a trasat pentru un conflict de intensitate scăzută cu Israelul după 7 octombrie. Va riposta Nasrallah? În mode sigur. Va putea Israelul să stăpânească răspunsul Hezbollah și să evite alunecarea într-un război total? Greu spus.

Cu toate acestea, este important să ne amintim că Orientul Mijlociu se află în prezent într-o perioadă de mare incertitudine. Înainte de 7 octombrie, conducerea militară și politică a Israelului i-a asigurat în mod repetat pe cetățenii țării că Hamas a fost descurajat, că tot ceea ce dorea este dezvoltarea economică a Gazei. Exploziile care au urmat invadării sudului Israelului de către mii de atacatori Hamas au spulberat acea iluzie. Campania din Gaza este încă în desfășurare, Hamas este încă în viață și o campanie în Liban nu ar fi logică pentru Israel, care are nevoie de o perioadă de recuperare după trauma națională pe care a suferit-o. Apoi, din nou, orice evaluare s-ar putea dovedi cu ușurință greșită, așa cum a aflat Israelul pe 7 octombrie! Uciderea lui Saleh al-Arouri, un lider de vârf al Hamas, privează grupul de unul dintre cei mai pricepuți tacticieni ai săi, care a facilitat trimiterea de bani și arme către agenții săi din Fâșia Gaza dar și în alte părți din Orientul Mijlociu și a consolidat integrarea Hamas în rețeaua de forțe a Iranului angajat să lupte împotriva Israelului. Moartea lui este o lovitură pentru Hamas dar organizația s-a reconstruit din nou și din nou după asasinarea liderilor săi și a rămas suficient de agilă pentru a pune la cale atacurile teroriste din 7 octombrie în sudul Israelului.