Năștrușniciile echipei de trântori din Federația de Fotbal, condusă pe dibuite de miopul Răzvan Burleanu, continuă fără ostoire, în așa fel încât de fotbalul mioritic să se poată, musai, alege praful! De altfel, nici nu ai a te mira ce și cum se hotărăște în sediul din Strada Sergent Șerbănică Vasile, atâta vreme cât exemplul de luat praful de pe tobă îl dau cu destulă ușurință însuși premierul țării și cei de pe lângă el. Mă refer doar la răscolitoarea declarație a omului din ținutul covrigilor, care, cu zâmbetul și lăudăroșenia unui cuceritor, ne anunță pe toate căile posibile că „după 13 ani, în sfârșit, România intră în Schengen”!
Cum era de așteptat, auzind de această mult-visată binefacere, toți românii, de la fașă la barbă albă, și-au aruncat la unison, de bucurie, căciulile în văzduh! În sfârșit, și-au zis ei, acușica vom trece prin vămile păzite de cerberii puși cândva de Vasile Blaga (ministru al PDL, europarlamentar al PNL, mâna dreaptă a lui Băsescu!) precum rapidul prin gara Chitila! Dar când să purceadă la sărbătorire printr-un bruderșaft cu drăguții de austrieci care ne tot vâră bota în spițe, viețuitorii de pe glia noastră strămoșească au aflat, tot din gura premierului, că „românii vor beneficia de avantajele spațiului Schengen pe cale aeriană și maritimă”. Doar atât, dar, în continuare, tot el ne asigură, clipind din ochi, că „s-a muncit extrem de mult” (pentru această firimitură primită dintr-un posmag… neînmuiat?!) și că ne va face rost (la Sfântul Așteaptă!) și de avantajele terestre ale spațiului cu pricina! Cum românii trec granița într-o proporție de nouăzeci la sută în trenuri, mașini, biciclete, faetoane electrice, trotinete, chiar pe jos, iar comerțul majoritar este de asemenea terestru, obținerea acestui mult-trâmbițat statut seamănă cu o frecție la piciorul de lemn! Din punct de vedere economic, beneficiile acestui demers sunt infime, invers proporționale cu triumfalismul exacerbat afișat de unii politicieni. Așadar, cei din cozile de kilometri durate la vămile țării vor face în continuare popasuri până le vor crește bărbile de un cot, dar cu bucuria că Marcel Ciolacu le-a deschis drumul prin aer și pe ape! La urma urmei, cei care se grăbesc ori își pierd răbdarea pot schimba camionul cu barcazul, și astfel vor „fenta” ziua… Sfântului Așteaptă!
*Dar ca să nu fiu „amendat” că am trecut „nelegal” frontiera dintre sport și politică, revin la ideea de la începutul cronicii, cu cei de la Federația de Fotbal, care, de prea odihniți, mai născocesc tot felul de noi regulamente. Că măsurile preconizate nu îmbunătățesc în niciun fel activitatea fotbalistică, nu contează, ei se spetesc să aducă o… noutate, chiar dacă efectul ei va fi tot un fel de frecție cu spirt de oase la piciorul de lemn! Ce s-au gândit ei, capii fotbalului românesc?! Să pună la cale un „Regulament al activității fotbalistice”, în care să decreteze o serie de măsuri, legate, printre altele, de componența echipelor de club. Așadar, echipele din Ligile 1 și 2 vor trebui să prezinte în teren minimum șase jucători români, cu vârste cuprinse între 15 și 21 de ani, formați la nivel național, cu trei ani bifați. Apoi, minimum doi fotbaliști formați la respectivul club. În grupa a treia a accesibilității vor putea fi maximum patru sportivi non-UE, cu următoarele condiții: doi dintre ei să fi evoluat douăsprezece luni în echipa națională a țării sale, unul să fi participat la ultimul Campionat Mondial (!), iar al patrulea, prin generozitatea președintelui FRF și a simbriașilor săi, poate juca fără restricție! Drăguțe chestii, nu? Dacă cineva dintre împătimiții fotbalului se dă în vânt să afle și alte gogomănii din respectivul Regulament poate deschide calculatorul și căuta năstrușnicul statut al lui Burleanu! De-aci încolo putem striga: ura, ura, și la gară! Că de fotbal, cui îi pasă? Poate doar microbiștilor!
P.S. Într-una dintre emisiunile lui din noapte, Mircea Badea, sfidând cohortele pupătorilor de fese, îl faultează pe lăudărosul premier care își dă cu pumnul în piept că ne-ar fi adus, pe apă și prin aer, mult-trâmbițatul Schengen!